4_lizica_20K-650x435

Aradul devine „capitala” relațiilor cu China

Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze se va lansa la Arad, aici urmând să fie și capitala forumului.

Relațiile România-China evoluează, Aradul fiind un punct important pe harta dezvoltării interacțiunii dintre cele două țări. Astfel, se va înființa Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze, un organism apolitic care își propune să promoveze România în relația cu China. Forumul va avea capitala la Arad, iar lansarea oficială se va face într-un cadru festiv, chiar în prezența ambasadoarei Republicii Populare Chineze, E.S. Yu Jiang.

„Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze este o organizație apolitică, care își propune să contribuie la întărirea relațiilor româno-chineze reciproc avantajoase. Va fi lansat pe 6 iunie, cu prilejul împlinirii a 70 de ani de relații diplomatice și de prietenie dintre România și China. Tot pe 6 iunie va fi lansat și volumul al III-lea al lucrării «Cultură și Civilizație Chineză. Dialoguri Româno-Chineze»”, a declarat prof. univ. dr. Lizica Mihuț, președintele Forumului Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze.

Ce va fi de fapt acest Forum? Prof. univ. dr. Lizica Mihuț a explicat că Forumul „va fi o reuniune a liderilor de opinie și de acțiune din țară care își doresc să promoveze relațiile româno-chineze la modul pragmatic pe mai multe planuri: economic – infrastructură, bancar, medical și educațional. Ne dorim să mergem pe realizarea unor investiții reciproc avantajoase. De asemenea, pentru noi este foarte important că avem «capitala» la Arad, acest lucru reprezentând un pas important pentru relațiile româno-chineze pe care dorim să le promovăm”.

Alături de Con Brio

Forumul se va bucura de suportul și sprijinul Asociației Con Brio, asociație care s-a implicat la modul cel mai activ în promovarea relaționării pe direcția China. Prin Anamaria Dragoș, Ramona Pencea, Viorica Popescu, Tabita Cristea și Liliana Bran, toate femei puternice și foarte active, Asociația a susținut în mod constant acțiunile menite să promoveze România în relația cu Beijingul.

Lansare de carte

Cu ocazia lansării oficiale a Forumului Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze va avea loc și lansarea celui de al treilea volum: Cultură și Civilizație Chineză. Dialoguri Româno-Chineze. Volumul reunește lucrările prezentate în cadrul ultimului Simpozion Internațional „Dialoguri Româno-Chineze”.

Sursa: http://www.aradon.ro; Jurnal Arădean

Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze ia naștere la Arad

 

Conducerea Casei Româno-Chineze și-a dat demisia și va fonda Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze. Dr. Lizica Mihuț, președinta forumului, a dat asigurări că organizația este una apolitică și își propune promovarea relațiilor dintre cele două state. Lansarea forumului va avea loc pe data de 6 iunie, la ora 18.00, în sala Ferdinand, a Primăriei Arad. „Lansarea se va face în cadrul unei recepții, organizate cu prilejul împlinirii a șapte decenii de relații diplomatice și prietenie între România și China. Totodată, la eveniment, va avea loc lansarea celui de-al treilea volum de Cultură și Civilizație Chineză – Dialoguri româno-chineze“, ne-a declarat dr. Lizica Mihuț.

Lansarea forumului se va face în prezența noului ambasador al Chinei în România, doamna Yu Jiang. Forumul își propune să promoveze relațiile româno-chineze pe mai multe domenii de activitate: economic – infrastructură, bancar, medical, educație. „Dorim să nu ne mai limităm doar la semnarea de protocoale și să realizăm investiții avantajoase pentru ambele țări“, a declarat Anamaria Dragoș, membră în conducerea forumului.

De altfel, din forum mai fac parte Ramona Pencia – psihoterapeut, Tabita Cristea – manager, dr. Liliana Bran – directoarea Școlii Postliceale și Viorica Popescu – avocată și scriitoare.

Sursa: 

Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze ia naștere la Arad

Forumul-Romano-Chinez-420x315

Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze va fi lansat la Arad, în prezența ambasadorului Chinei la București

Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze va fi lansat oficial la Arad, la începutul lunii iunie.

Conducerea Casei Româno-Chineze, filiala Arad, și-a dat demisia și a fondat Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze. Președinta forumului, prof. univ. dr. Lizica Mihuț, a ținut să precizeze că organizația este una apolitică, scopul acesteia fiind promovarea relațiilor dintre România și China.

Forumul își propune să promoveze relațiile româno-chineze, la modul pragmatic, pe mai multe planuri: economic – infrastructură, bancar, medical și educațional. „Ne dorim să nu ne mai limităm doar la semnarea de protocoale, ci să realizăm investiții concrete, profitabile pentru ambele țări. Sperăm ca înființarea acestui forum să marcheze o nouă etapă în relațiile româno-chineze”, a declarat prof. univ. dr. Lizica Mihuț.

Lansarea forumului va avea loc în data de 6 iunie, de  la ora 17,30, în sala Ferdinand a Palatului Administrativ, în cadrul unei recepții organizate cu prilejul împlinirii a șapte decenii de relații diplomatice și de prietenie între România și China. La eveniment va fi prezent noul ambasador al Chinei la București, Excelența Sa Yu Jiang.

În cadrul evenimentului va fi lansat și cel de-al treilea volum al cărții „Cultură și Civilizație Chineză. Dialoguri româno-chineze“.

Forumul va beneficia de susținerea Asociației Con Brio reprezentat de Anamaria Dragoș, Ramona Pencea, Tabita Cristea, Liliana Bran și Viorica Popescu.

Sursa: newsar.ro

 

forum_ok

Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze se lansează la Arad în prezența ambasadoarei R.P. Chineze, E.S. Yu Jiang

 

Relațiile de prietenie dintre Arad și Republica Populară Chineză ating un alt palier. Prof. univ. dr. Lizica Mihuț, primul președinte al filialei arădene a Casei Româno-Chineze, anunță lansarea Forumului Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze.

Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze se lansează la Arad în prezența ambasadoarei R.P. Chineze, E.S. Yu Jiang

Forumul va avea sediul central la Arad și urmează să fie lansat pe 6 iunie, în cadrul unei recepții care va avea loc începând cu ora 17.30, în Sala Ferdinand a Primăriei. Oaspete de onoare va fi E.S. Yu Jiang, ambasadoarea R.P. Chineze în România. „Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze este o organizație apolitică, care își propune să contribuie la întărirea relațiilor româno-chineze reciproc avantajoase. Va fi lansat pe 6 iunie, cu prilejul împlinirii a 70 de ani de relații diplomatice și de prietenie dintre România și China. Tot pe 6 iunie va fi lansat și volumul al III-lea al lucrării «Cultură și Civilizație Chineză. Dialoguri Româno-Chineze»”, a declarat prof. univ. dr. Lizica Mihuț, președintele Forumului Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze.

„O reuniune a liderilor de opinie”

Aceasta a ținut să precizeze că Forumul se dorește a fi „o reuniune a liderilor de opinie și de acțiune” din țară care își propun care își doresc să promoveze relațiile româno-chineze la modul pragmatic pe mai multe planuri: economic – infrastructură, bancar, medical și educațional. „Ne dorim să mergem pe realizarea unor investiții reciproc avantajoase. Cea mai importantă țară din Europa realizează cu China schimburi comerciale de peste 80 miliarde de euro, adică mai mult de jumătate din PIB-ul României. Mai trebuie să știți că pentru noi este foarte important că avem «capitala» la Arad, acest lucru reprezentând un pas important pentru relațiile româno-chineze pe care dorim să le promovăm”, a mai spus prof. univ. dr. Lizica Mihuț.

La recepția care va fi oferită în Sala Ferdinand vor fi invitați să participe prefectul județului, președintele Consiliului Județean, primarul municipiului, consilierii locali și județeni. „Vreau să profit de acest prilej pentru a mulțumi încă o dată consilierilor locali care au votat apariția celui de al III-lea volum «Cultură și Civilizație Chineză. Dialoguri Româno-Chineze», mulțumirile noastre îndreptându-se, de asemenea, înspre Primărie și Centrul Municipal de Cultură Arad”, a ținut să precizeze prof. univ. dr. Lizica Mihuț.

Asociația Con Brio, un nou parteneriat

La rândul său, Ana Maria Dragoș, președintele Asociației Con Brio, asociație din care mai fac parte prof. univ. dr. Lizica Mihuț, avocata și scriitoarea Viorica Popescu, Ramona Pencea, președintele Patronatului Psihoterapeuților de Liberă Parctică din Zona de Vest, conf. univ dr. Liliana Bran, directorul Școlii Postliceale Sanitare și managerul Tabita Cristea, a anunțat încetarea colaborării cu Casa Româno-Chineză și demararea unui nou parteneriat cu Forumul  Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze. „Vrem să anunțăm încetarea colaborării cu Casa Româno-Chineză și ne bucurăm să vă anunțăm că vom avea un parteneriat cu Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze. De abia așteptăm să participăm la organizarea următoarei ediții a Simpozionului Simpozionul Internațional «Cultură și civilizație chineză. Dialoguri româno-chineze»”, afirmă Ana Maria Dragoș.

Forum_2

 

Sursa: www.arq.ro

pasti

Mii de MULȚUMIRI cu prilejul Sfintelor Paști

 

 

MULȚUMIRI Tuturor celor aproape 2.000 de prieteni și nu numai lor ( peste 500 de like-uri , aproape 500 de comentarii , aproape 800 pe Messenger și SMS și numeroase telefoane) , VĂ MULȚUMESC PENTRU GÂNDURILE BUNE exprimate cu prilejul Sărbătorilor Pascale și vă asigur de loialitate și prețuire fără rezerve . Sunt convinsă precum dvs., că NIMIC NU ESTE POSIBIL FĂRĂ DUMNEZEU !!!

***

DRAGI PRIETENI,
Celor aproape 5.000 de prieteni de pe fb. și nu numai acestora, VĂ doresc Sărbători Pascale încărcate de SĂNĂTATE, BUCURIE, SPERANȚĂ, LOIALITATE și PROSPERITATE.

 

pasti

 

 

lizica

Interviu în „Jurnal Arădean”. Lizica Mihuţ: „Va veni momentul când falsele valori vor fi marginalizate”

 

De vorbă cu Lizica Mihuţ pe un subiect care pune pe jar de ceva vreme mediul academic: doctoratele în România.

Am observat, de la ultima noastră discuţie, că tema educaţiei prinde printre cititorii noştri, aşa că voi reveni la ea. Mai exact, la un subiect care a redevenit de actualitate: subiectul doctoratelor în România. Cum vedeți dvs. astăzi problema doctoratelor în România? Suntem o ţară plină ochi de doctori? E o situație normală?LIZICA MIHUŢ. Aş dori să vă răspund prin cifre, cred, edificatoare. Aproape 100 de ani, mai exact, în perioada 1900-1989, în România au fost acordate sub 1.500 de titluri de doctor în științe. În Arad, până la evenimentele din decembrie, erau 4 și anume doctori în pedagogie, istorie, biologie și filologie. În perioada 1900-1999, numărul de doctori în științe a trecut de 1.000, iar în prezent cele 57 de universități de stat și universitățile private, prin cele 448 de programe de studii doctorale din cadrul celor 232 de şcoli doctorale, au acordat aproximativ 70.000 de titluri de doctor. Etimologic, cuvântul provine din latinescul „doceo, docere”, în traducere liberă: „cel ce știe ceva”, „cel învățat”. Problema gravă, dincolo de numărul mare de doctori în științe, este că doctoratul, în sine, și-a pierdut scopul inţial de înaintare în cunoaştere. Altfel spus, doctoratul nu a plasat România printre locurile fruntașe privind cercetarea științifică ci, dimpotrivă, ţara noastră se află pe ultimul loc privind publicarea de lucrări științifice în reviste de prestigiu internaţional. Îmi amintesc că eram 13 înscriși la concursul de admitere la doctorat pe doar două locuri iar examenul a fost foarte dur, obligativitatea fiind, în afară de pregătirea temeinică în domeniu, o contribuție personală ca problematică și cercetare științifică.

 Există o mișcare care prinde tot mai mult contur în țara noastră: oameni importanți sunt decişi să renunţe la titlurile de doctor pe care le-au obținut cu multă muncă şi sudoare din cauza doctoratelor (altora) obținute peste noapte și a lentorii justiției în a se pronunța în problema plagiatelor, așa cum este cazul fostului premier Victor Ponta. Cum vedeți această mișcare?

LIZICA MIHUŢ. Începând cu anul 2005 , prin aderarea la procesul Bologna, România a deschis, larg, porțile doctoratelor, ajungându-se să se acorde, potrivit datelor statistice, în medie, peste 4.000 de titluri anual. M-aș bucura să existe o mișcare de renunțare la titlul de doctor dar nu o sesizez ci, spre surprinderea și revolta mea, se acordă, astăzi, titlu de doctor, fără a avea facultate și master în domeniu, fapt pe care îl consider inadmisibil. În calitate de conducător de doctorat, am propus și au fost aprobate de CNADTCU, 19 titluri de doctor în filologie în 14 ani, ceea ce înseamnă o medie de 1-2 doctorate într-un an, dar precizez că reușita la examenul de admitere la doctorat nu însemna și finalizarea acestuia, fiind mulți exmatriculați.

Ați fi dispusă să renunțați la titlu dvs. de doctor pentru a încerca să schimbați mentalități în această chestiune?

LIZICA MIHUŢ. Problema nu este de mentalitate, ci eventuala mea renunțare la doctorat nu ar fi percepută ca o atitudine de frondă, deoarece „piața” doctoratelor este, în continuare, atractivă. Doctoratul este considerat de mulți drept „o floare la butoniera” carierei publice și nu mai constituie o consacrare, o înaltă recunoaștere a competenței într-un anumit domeniu. Desigur, nu generalizăm, ci subliniem că sunt contribuții științifice excepționale, dar, în mod regretabil, sunt și numeroase plagiate, care au condus la relativizarea doctoratului. Fără îndoială, este foarte important conducătorul de doctorat. Dacă el însuși a plagiat și are sau nu o sancțiune pentru plagiat, cum să impună standarde de corectitudine și cum să coordoneze doctorate într-un domeniu pentru care nu are o minimă competență științifică, facultatea și doctoratul fiind susținute într-o altă specialitate? Problema este gravă iar propunerea Ministerului ca plagiatul să fie stabilit în justiție, printr-o sentință definitivă și irevocabilă, NU a fost promulgată de către Președintele României.

Dacă nu, atunci cum s-ar putea reveni la normalul din trecutul României, când doctoratele se obțineau muncind zi de zi, ani de zile, studiind fără oprire iar facultățile le numărai și pe ele pe degete? S-ar mai putea reveni la situația în care nu vei mai putea susține un doctorat decât în domeniul în care ai obținut diploma de licență (astăzi, din câte am văzut, poți să devii doctor și într-un alt domeniu de interes decât cel studiat până atunci)?

LIZICA MIHUŢ. Redobândirea credibilității științifice a doctoratelor va fi, cred, un proces dificil și de lungă durată. Evaluarea celor peste 200 de școli doctorale din universitățile românești, făcută de experți români și străini, prin finanțarea Băncii Mondiale (10.000-15.000 de euro/școală doctorală) este binevenită, dacă nu va fi politizată (ceea ce îmi vine greu să cred că nu se va întâmpla) și dacă nu se va renunța la formalism și „contexte” de amiciție și varii interese. Optimistă fiind, ca structură, îmi place să cred că, dincolo de evaluări, mai mult sau mai puțin subiective, valorile se vor impune. Românii nu vor accepta, sper, la nesfârșit, ca titlurile și ierarhiile să fie dobândite de impostori. Cunoscutul personaj literar Dinu Păturică, dacă ar fi „adaptat” zilelor noastre, ar avea, în mod sigur, titlu de doctor sau, eventual, ar putea fi conducător de doctorat. Dar, sper că va veni momentul când falsele valori vor fi marginalizate și când vom înțelege câtă dreptate are Președintele Academiei Române, dl.Ioan-Aurel Pop, când sublinia că „fără intelectuali și elite, o națiune nu poate exista”.

Apărut în Jurnal ARĂDEAN și pe aradon.ro

Mirela Muresan

[ARĂDENI CE NU TREBUIE UITAȚI] Prof. Mirela Mureșan

 

Precizez dintru început că întâlnirea cu prof. Mirela Mureșan, în vederea elaborării acestui articol, a constituit pentru mine o profundă „descoperire”. O cunoșteam încă din anul 1990, când o anunțasem printr-un telefon că a obținut cea mai mare medie la concursul de titularizare în Arad, optând pentru prestigiosul liceu „Moise Nicoară”, unde a fost vreme de 27 de ani profesor de limba și literatura română. Mirela Mureșan a fost și rămâne un lider de opinie, recunoscut ca atare de comunitate, fără să fi acceptat vreodată un post într-o ierarhie, oricare ar fi fost aceasta. Știam că este inteligentă, „tobă de carte”, riguroasă, necruțătoare cu impostura, neinteresată să-și susțină un doctorat, cu toate că am „presat-o” mulți ani în acest sens.

Sunt sigură că foarte mulți arădeni, și nu numai, au auzit sau o cunosc sau au colaborat cu prof. Mirela Mureșan, dar sunt tot atât de sigură că foarte puțini cunoaștem, cu adevărat, contribuțiile-i de excepție.

A fost șefă de promoție a tuturor liceelor arădene în anul 1976.

A absolvit, în anul 1980, la Universitatea „Babeș-Bolyai”, Facultatea de Filologie, secția română-latină, cu prima medie după cea a „șefului” de la UTC, fiind repartizată direct în Cluj, la unul dintre prestigioasele licee de atunci.
A renunțat la titularizarea de la Cluj spre a deveni suplinitoare la Arad (1985) și apoi, vreme de 27 de ani,este profesor titular la Colegiul Național „Moise Nicoară” Arad, aș zice, unul dintre cei mai cunoscuți și recunoscuți „dascăli” ai acestei prestigioase școli.

A fost profesor dar „nu a făcut ceea ce i-a cerut sistemul”, cu toate că „a prins toate sistemele și reformele” din 1980 până în 2017.

Pentru doamna Mirela Mureșan, profesorul este „un demiurg” și nu doar un specialist într-o anumită disciplină; un demiurg deoarece „poate determina viața unui om”, punând „cărămizi” în „zidirea” acestuia și parcurgând împreună cu el, OMUL, și nu cu ELEVUL, devenirea de la copilărie la adolescență. Profesorul este, pentru doamna Mirela Mureșan, „călăuza din basm”, care își iubea nespus„partenerii” de drum, cunoscându-le problemele existențiale, printr-o vibrantă empatie.

A fost și rămâne unul dintre cei mai importanți profesori de limba și literatură română pe care i-a avut Aradul în ultimele trei decenii, predând, uneori, la clasele de filologie, în afară de literatura română și gramatică, literatură universală, lingvistică, teorie literară, convinsă fiind de ideea că profesorul trebuie „să știe, în primul rând, carte” și să convingă că este „stăpân pe felia sa de competență”, fără însă a se impune cu ostentație și fără a proba un „aer de superioritate”. Dimpotrivă, i-a privit cu aceeași profundă iubire și pe elevii foarte buni și pe cei foarte slabi, bucurându-se și suferind alături de aceștia, asumându-și ca profesiune de credință ideea că „a fi profesor înseamnă mai mult decât o profesie sau chiar o vocație”, presupune o „dedicare” fără rezerve și fără compromisuri majore.

Modelul intelectual al doamnei Mirela Mureșan este regretatul prof. Mihai Mada care i-a fost dascăl de limba și literatura română atât în gimnaziu, cât și în liceu, dar, în același timp, mentor spiritual. Doamna Mirela Mureșan rememorează cu emoție lecția pe care i-a dat-o profesorul ei drag în clasa a VI-a, într-o pauză, când, văzând-o sensibilă, introvertită, fără să ridice vreodată mâna la ore, timidă, a întrebat-o dacă știe să râdă și chiar i-a spus să râdă. A fost greu, dar a râs. A conștientizat atunci modul în care era văzută din afară și importanța de a relaționa cu ceilalți, de a îndrăzni să se exprime direct și de a-și motiva sieși opțiunile. Regretatul Mihai Mada a fost nu numai modelul de profesor și de intelectual, ci a contribuit în mod fundamental la construcția intelectuală a elevei sale, devenită ea însăși profesor de limba și literatura română, impunându-se prin rigoare, disciplină, ordine, neuitând nicicând opinia mentorului său că „decât un cap bine umplut, prefer un cap bine organizat”. Doamna Mirela Mureșan a reținut de la profesorul ei că „fișele de lectură” trebuie să devină „fișe de idei”, iar elaborarea planului unei teme de cercetare constituie o necesitate sine-qua-non, în afara căruia, o lucrare nu se poate susține, oricât de strălucită ar fi problematica sa.

Mirela Mureșan nu a acceptat niciodată o funcție social-administrativă sau politică, deoarece, pe de o parte, nu ar fi acceptat să facă compromisuri majore, iar pe de altă parte, i-a plăcut enorm să lucreze cu omul în devenire, care poate fi modelat prin raportare la un sistem axiologic autentic.

Nu au intimidat-o niciodată pe prof.Mirela Mureșan ierarhiile politice sau administrative, deoarece „stătea dreaptă pe propriile picioare” având „tăria opiniunilor sale”, iar în momentele dificile, de cumpănă, se bineștie că prof. Mirela Mureșan propunea și argumenta soluții de „ieșire la suprafață”, soluții asumate apoi și de ceilalți.

Puțini știu că prof. Mirela Mureșan este considerată, în prezent, specialistul numărul unu în lume (nu este nicio exagerare!) cu privire la transdisciplinaritatea aplicată în învățământul preuniversitar, înființând, pentru prima dată în România, la Colegiul Național „Moise Nicoară”, un Centru de aplicații transdisciplinare în educație și o revistă bilingvă on-line, „Revista T” (de la trans) care i-au adus calitatea de membru în Consiliul Științific al IT4S (Institutului Român de Studii Transdisciplinare în Știintă, Societate, Spiritualitate) și cea de editor asociat al „International Journal of Learning”. De altfel, experimentul de la Colegiul Național „Moise Nicoară” a constituit subiectul unei cărți, apărută în două ediții la Editura „Junimea” din Iași – Transdisciplinaritatea, de la un experiment spre un model didactic. Dar Mirela Mureșan are și meritul de a fi organizat, pentru prima dată în România, Conferința Internațională de Transdisciplinaritate pentru Învățământul Preuniversitar, la Colegiul Național „Moise Nicoară”,cu participarea, academicianului Basarab Nicolescu,( președintele CIRET Paris) care a și invitat-o să modereze secțiunea pentru învațământul preuniversitar, la Conferința Internațională „Being Transdisciplinary”, ce a avut loc anul trecut, la Cluj. La acest eveniment, organizat de ATLAS, au participat personalități marcante în domeniul transdisciplinarității din America de Nord, China, America de Sud, Portugalia, Franța, Brazilia, Norvegia, Mexic, Italia, Canada, Danemarca, Anglia, Ungaria, Malta, Turcia, Polonia, Germania.Mai mult decât atât, a predat la doctoranzii în domeniu cursuri de transdisciplinaritate pentru învățământul preuniversitar. Reținem că prof. Mirela Mureșan a publicat și în volumul omagial „Ion Barbu în timp și dincolo de timp”, volum apărut la Editura „Curtea Veche” și coordonat de academicianul Basarab Nicolescu. Colegiul Național „Moise Nicoară” a avut privilegiul de a-l avea oaspete de onoare pe „părintele transdisciplinarității”, Basarab Nicolescu în mai multe rânduri.

Mirela Mureșan publicat și numeroase studii de didactică (a limbii și literaturii române) în revista „Perspective”, ce apare la Cluj, revistă ce constituie o bibliografie fundamentală pentru definitivat și titularizare în învățământul preuniversitar, făcând parte din Consiliul director al ANPRO (Asociația Națională a Profesorilor de Română)

Președintele României i-a conferit prof. Mirela Mureșan cea mai înaltă distincție primită în Arad de un cadru didactic din învățământul preuniversitar și anume „Meritul pentru învățământ în grad de comandor” (2004).

Am încercat un portret în cateva „linii” definitorii ce alcătuiesc „profilul” unui intelectual, ce nu a dorit nicicând să vorbească despre sine, așezând, întotdeauna, mai presus de tot și de toate, Colegiul Național „Moise Nicoară”.
Aprecieri speciale, doamnă Mirela Mureșan!

lizica-mihut

Program cultural dens la New York

 

EXPOZIȚIE GRANDIOASĂ CONSTANTIN BRÂNCUȘI LA MOMA (MUZEUL DE ARTĂ MODERNĂ)

Anunțată încă de la intrare , cu 11 din cele mai cunoscute SCULPTURI, cu 10 TABLOURI CU FOTOGRAFII ale marelui artist și ale operelor sale, dar și cu o CARTE editată cu acest prilej (pe care nu am rezistat să nu o cumpăr), care prezintă 10 lucrări bineștiute (Măiastra,1910-12; Mlle Pogany, 1913; Endless Column, 1918; The Newborn, 1920; Socrates, 1922; The Cock, 1924; Young Bird, 1928; Fish, 1930; Blond Negress ll, 1933; BIRD in Space, 1941), cu un CATALOG oferit gratuit, care prezintă succint viața și opera marelui sculptor dar și cu DOCUMENTE INEDITE, pe care rar ai prilejul să le vezi: Catalogul din 1913 al Asociației Pictorilor și Sculptorilor la prima Expoziție Internațională de artă modernă și o Fotografie a acesteia, în care poate fi văzută Domnișoara Pogany ; Aforisme ale lui Brâncuși; Scrisori și Adrese originale. Un rarisim privilegiu de a rămâne multă vreme pironiți întru venerația marelui sculptor, care a marcat un moment istoric în dezvoltarea artei moderne.

PIESE DE TEATRU

Încă din studenție scriu neîntrerupt despre teatru, așa că nu a fost o problemă să optez pentru 3 reprezentații din cele 105 Teatre de pe Broadway:

  1. REGELE LEAR (Cort Theatre), cu Glenda Jackson, deținătoare a 2 premii Oscar, interpretându-l copleșitor, la cei 82 de ani, pe Lear, într-un spectacol de 3 ore și jumătate, ce ar trebui studiat in Universitățile de teatru , ca lecții „pe viu” despre arta actorului;
  2. Este interesant să urmărești aceeași piesă , interpretată la București (Teatrul Național) și la New York (Roundasout Theatre Company). Este vorba despre piesa TOȚI FIII MEI de Arthur MILLER. Când ești un mare actor NU are importanța țara sau Teatrul ci doar înalta vibrație în plan artistic. Și totuși o mențiune specială pentru actrița Annete Bening, deținătoare a 2 Globuri de aur și de 4 ori nominalizată la premiile Oscar;
  3. Piesa HILLARY ȘI CLINTON (cu o durată de 1 oră și 20 de minute), foarte la modă și extrem de aplaudată la Golden Theatre, cu Laurie Metcalf și John Lithgow, în rolurile principale.

SPECTACOLE DE MUSICAL

Chicago (Ambassador Theatre) și Pretty Woman (Nederlander Theatre), spectacole în manieră tradițională, cu dans, cu siropoase cântece, cu mult „sclipici” și cu ingrediente, care au consacrat acest gen ce nu trebuie considerat facil, ci un ALTFEL de teatru.

THE METROPOLITAN OPERA

  1. DON GIOVANNI, un spectacol monumental , de aproape 4 ore ,care a fost gândit de regizor ca o desfășurare pe trei nivele , intr-un context scenografic excepțional, în care muzica lui W.Amadeus Mozart , ne învăluia într-un mod special ;
  2. TRAVIATA ,unul din cele trei spectacole , care îl omagiază pe PLACIDO DOMINGO la 50 de ani de colaborare cu această prestigioasă instituție. O expoziție „Placido Domingo, 50 de ani la „Met Opera“ reunește fotografii din spectacolele interpretate de marele artist, de-a lungul anilor, expoziție prefațată de un uriaș tablou în ulei al acestuia. Un omagiu adus unui uriaș artist al scenei lirice!

În mod sigur, ar trebui și noi să ne elogiem continuu marile valori, care înfruntă, întotdeauna, privirile severe ale timpului. Când ne referim la valorile de anvergură nu are importanță nici țara și nici continentul. Este important să le considerăm puncte de reper ale patrimoniului artistic universal.

lizica

INTERVIU: „În România de astăzi, diplomele și-au pierdut credibilitatea”

 

JURNAL ARĂDEAN: Ca un om care a activat mulți ani în învăţământul preuniversitar, iar mai apoi alţi zeci de ani în cel universitar, cum vedeţi situaţia învăţământului în aceste vremuri?

LIZICA MIHUŢ. Cred că niciun alt minister din România nu a avut 27 de miniștri din anul 1989 încoace, miniștri, fără excepție, mânați de ambiția de a face reformă și de a elabora legi în domeniu, fără a avea în atenție ideea de continuitate. În sfârșit, după multe propuneri de reformă, cele mai multe lipsite de coerență, în anul 2011 a fost elaborată/votată așa numita „Lege Funeriu”, lege merituoasă din multe puncte de vedere, dar modificată, cu sau fără temei, de cele mai multe ori, din pricina unor apăsări venite din partea politicului. Consider că este grav faptul că învăţământul românesc nu are, în prezent, o strategie pe termen lung, cu ținte stipulate clar și cu o finalitate profund definită, așa încât măsurile care se iau sunt, în mod regretabil, conjucturale, producând efecte, uneori dezastruoase, pe termen imediat sau pe termen lung.

J.A. Suntem o ţară plină de oameni cu studii universitare, mulţi dintre noi ne lăudăm cu două, ba chiar trei universităţi la activ, cu studii post-universitare, ba chiar cu doctorate. Cum vedeţi abundenţa aceasta de diplome şi titluri?

LIZICA MIHUŢ. Probabil, nicăieri în lume nu există această „goană” după diplome, nu doar una ci mai multe, de licență și de masterat și chiar mai multe doctorate. S-a ajuns în situația hilară de a susține un doctorat într-un domeniu fără a avea studii de licență și de masterat, precum se întâmplă, în prezent, în cazul unui cunoscut arădean. Există și o inflație a diplomelor de excelență și a medaliilor (zeci, sute) oferite de oficialități în varii momente, care, desigur, bagatelizează decernarea lor și chiar le acoperă de ridicol. Apreciz faptul că dl. Gheorghe Falcă acordă, anual, puține diplome de Cetățean de Onoare al Aradului, ceea ce le conferă un statut de onorabilitate prin raportare la un sistem axiologic autentic.

J.A. Unde ar trebui să căutăm recunoaşterea, dacă nu în învăţământ şi în diplome? Unde stă dovada valorii unui om, a cunoștințelor acumulate?

LIZICA MIHUŢ. În mod regretabil, în România de astăzi, diplomele, în marea lor parte, și-au pierdut credibilitatea și, implicit, recunoaşterea lor de către comunitate. Va fi, cred, un proces de lungă durată, spre a recredibiliza o diplomă, oricare ar fi aceasta. Aceste probleme au fost discutate încă în anul 2000, la primul Consiliu Național al Rectorilor, organizat de Universitatea „Aurel Vlaicu” la Arad și Gyula, probleme ce vizează deopotrivă învățământul universitar și preuniversitar. Cred că valoarea unui om nu se mai certifică prin diplome sau prin cărți, mai mult sau mai puțin plagiate, ci prin competenţe, prin abilităţi intelectuale, prin pragmatism, prin ceea ce probează că știe să elaboreze sau să facă într-un anumit domeniu.

J.A. Ce reguli credeți că ar trebui impuse pentru a schimba modul în care evoluează educația în România? În câți ani s-ar putea vedea o schimbare? Care credeți că ar putea fi un model demn de urmat și copiat sută la sută?

LIZICA MIHUŢ. Pledez pentru elaborarea unui proiect, pe termen mediu și lung, privind educația în România, care să abordeze învățământul, în mod sistematic, de la ciclul primar la universități, cu obiective şi finalităţi, riguros elaborate (fără a eluda aşteptările venite dinspre piața forței de muncă), cu politici educaţionale, raportate la buna tradiţie a învățământului românesc, dar și la bunele practici din învățământul românesc și din străinătate. Un învăţământ care să probeze și să recunoască valorile autentice. Şi mai presus de toate, trebuie să reținem cu toții, dar mai ales politicienii, că precaritatea învăţământului constituie un factor de risc major pentru viitorul naţiunii noastre.

Sursa: www.aradon.ro

ibsen1

Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad. FAMILIA IBSEN – „brigadă artistică” din cadrul „Cântării României”

 

Mărturisesc de la început că mi-aș fi dorit enorm să urmăresc pe scena Teatrului arădean oricare din celebrele piese ale lui Ibsen: PEER GYNT, NORA (O CASĂ DE PĂPUȘI), STRIGOII, STÂLPII SOCIETĂȚII sau FEMEIA MĂRII. Desigur, în lectura scenică originală propusă de regizor. Se știe că este dificil să-l reprezinți pe scenă pe Ibsen, dar istoria teatrului marchează mari spectacole cu textele dramaturgului norvegian.

Regizorul CRISTIAN BAN a preferat, însă, să elaboreze, precum în cele trei proiecte teatrale anterioare, un „scenariu colectiv” bazat pe cunoscutele piese ibsiene „Nora sau O casă de păpuși“, „Femeia mării”, Hedda Gabler” și „Strigoii”, de fapt, o formulă artistică pe care o regăsim, astăzi, ca opțiune și a altor regizori. Fără îndoială, poți sau nu subscrie la un asemenea gen de spectacol. Dar CRISTIAN BAN nu a demonstrat încă, de la angajarea sa ca unic regizor al Teatrului aradean, că știe și poate să realizeze un spectacol sui-generis pe un text important din dramaturgia universală sau românească, un spectacol profund articulat ca demers regizoral, un spectacol menit să devină reper teatrologic.

De această dată, CRISTIAN BAN  reunește fragmente din piese ibsiene într-un colaj la care și -au adus contribuția și cele șapte protagoniste, precum precizează regizorul, cu sublinierea că spectacolul are o „doză mică” de improvizație, fără a afecta „structura”acestuia.
Astfel, FAMILIA IBSEN, în varianta propusă de regizor, se constituie din șapte binecunoscute personaje feminine, ce i-au adus celebritate creatorului lor, unele dintre ele interpretând și „partituri” masculine – un fapt inedit al spectacolului.

Este limpede că tânărul regizor nu a văzut și, probabil, nici nu a auzit despre „brigăzile artistice” din cadrul „Cântării României”, în mare vogă înainte de evenimentele din 1989. Dar urmărind  spectacolul, eu chiar am avut impresia că asistăm la o reprezentație a unei „brigăzi artistice” din cadrul „Cântării României “ – în sensul că fiecare personaj face un pas înainte, își susține rolul din scenariul colectiv și se întoarce, apoi, pe unul din cele șapte scaune sau într-un alt loc, stabilit anume, fără ca regizorul să găsească un liant care să fluidizeze textul, conferind unitate demersului său.

Scenariul este interesant în sine: șapte personaje aduc în discuție condiția femeii din secolul al XIX-lea (precizată, ca atare, în spectacol), în fond, aceeași, precum în secolul al XXI -lea, cu drame în cuplu, cu iubiri eșuate, cu familii minate de minciună si egoism, cu aspirații niciodată abandonate spre echilibru și fericire.

Actrițele au avut o „misie dificilă”: și anume să caligrafieze, în doar câteva „linii”, personaje complexe, care să-i convingă și pe spectatorii care nu l-au citit pe Ibsen și nici cele patru piese ale sale, suport al scenariului colectiv. Se binecuvin aplauze pentru toate cele șapte protagoniste, dar, în mod special, apreciem  invitația spre reflectie și întruchiparea în varii nuanțe (dramatism, ingenuitate, vibratie interioară, lacrimi, puternicie ) izbutite de actrițele CECILIA DONAT LUCANU (Elida, Krogstad), CARMEN VLAGA BOGDAN( Helene, Torvald ), ROXANA SABĂU ((Kristine), ALINA VASILJEVIC (Hedda, Amholm ).
Nu am înțeles care a fost rolul tobelor în spectacol, pentru că regizorul nu le-a conferit o semnificație evidentă, dar tânăra SARA GHEORGHE excelează, ca întotdeauna.

În concluzie, un spectacol pe care l-aș numi „de serviciu”, realizat de regizorul CRISTIAN BAN „pe repede înainte”, regizor pe care îl așteptăm cu un proiect de anvergură teatrologică.