anunţcarteunireret

Sursa: Jurnal Arădean/aradon.ro din 22 ianuarie 2018 – INTERVIU JA. LIZICA MIHUŢ, PREŞEDINTELE CASEI ROMÂNO-CHINEZE, FILIALA ARAD: „ESTE FOARTE GREU SĂ PUI LA PUNCT O ASTFEL DE ISTORIE”

Despre cel mai important eveniment cultural al anului 2018 şi despre ce pregăteşte Lizica Mihuţ legat de acest subiect – un compendium despre Marea Unire – puteţi citi în rândurile de mai jos. Partea I.

Ne spuneți ce pregătiţi pentru anul acesta? Care este surpriza Lizicăi Mihuţ pentru 2018?

LIZICA MIHUŢ. După cum bine se ştie, anul acesta este Centenarul – 100 de ani de la Marea Unire, iar eu ocupându-mă de istoria teatrului transilvănean şi, în general, de istoria culturii în Transilvania, având şi patru cărţi la Editura Academiei Române, directorul editurii m-a contactat propunându-mi să elaborez o carte cu acest prilej. Sigur că pentru mine era destul de dificil pentru că, publicând aproximativ 3.000 de pagini despre istoria culturii în Transilvania, am cam epuizat subiectul, dar Aradul trebuia să fie prezent la o editură precum cea a Academiei Române – prima editură, în fond, din România –, ca recunoaştere naţională şi internaţională. Aşa încât m-am gândit să elaborăm o carte care să fie un compendium privind reperele iconografice ale Aradului prin raportare, desigur, la evenimentul Marii Uniri. Eu scriind doar despre istoria culturii în Transilvania, am apelat la un istoric şi un istoric din Arad specialist în istorie modernă este domnul Cornel Pădurean. Aşa că aceasta este surpriza pe care o pregătesc în acest an. Vreau încă de la început, pentru a-mi justifica alegerea, să citez opinia unui important istoric, Ioan Aurel Pop, care spunea că despre problema Unirii ar trebui să vorbească istorici specialişti în această temă. Fără îndoială, aşa am decis să procedez şi eu, apelând la o colaborare cu domnul Pădurean. El face partea de istorie iar eu voi face partea de istoria culturii.

De ce ar fi un compendium, acum, o carte necesară chiar dacă vorbim despre Marea noastră Unire?

LIZICA MIHUŢ. Pentru că se vorbeşte atât de mult despre personalităţi, evenimente, instituţii, structuri instituţionale, fătă să se cunoască de fapt date esenţiale cu privire la ele. De exemplu, Ţichindeal. Toată lumea vorbeşte despre Ţichindeal. Cine a fost, în fapt? Nimeni nu ştie multe amănunte, de aceea este important. Revenind la acest compendium, vreau să punctez faptul că volumele mele la Editura Academiei, trei dintre ele, au fost toate despre Transilvania şi Teatrul arădean, în context transilvănean, pe urmă o carte de aproximativ 1.500 de pagini, sinteza-sintezelor, aş numi-o, despre Aradul teatral în context național şi transilvănean. Poate ar fi de subliniat faptul că în cărţile mele, la care m-am referit – am o colecţie inconografică şi, de asemenea, am un „mic dicţionar” despre personalităţi şi structuri instituţionale – nu le-am coroborat pe acestea şi nici nu am mers până acum pe ideea de compendium. Ca atare, ar fi vorba acum despre o carte care ar valorifica fişele pe care le-am adunat de-a lungul anilor, peste 20.000 de fişe. O concluzie a informaţiilor adunate.

Dar cum aţi ajuns aici: să scrieţi despre Transilvania şi istoria teatrului? Sunteţi la baza profesor de gramatică.

LIZICA MIHUŢ. Eu am fost toată viaţa profesor de gramatică, şi am ajuns un istoric al teatrului, dar oricum gramatica a rămas vocaţia mea. Existenţa mea intelectuală a fost, însă, între vocaţie şi aspiraţie. Vocaţia mea a fost de profesor şi, ca atare, toată viaţa mea am făcut această vocaţie, cea de profesor (am, cum s-ar spune nouă cărţi de gramatică la activ), dar aspiraţia mea a fost spre istoria culturii. Totul, dublat de microbul presei, dobândit în studenţie. Am cochetat şi îmi place enorm presa, am microbul acesta al presei pe care îl ştii foarte bine – şi mai bine nu îl aveam. Dar, în anul doi de facultate, am început să scriu la revista Orizont, care era o revistă culturală din Timişoara (20 de ani am avut cronică dramatică la Orizont). Iar, ca să scrii la o revistă culturală atunci trebuia să ai în spate o documentare extraordinară. Şi am venit în Arad iar aici nu am avut nicio carte de istorie a teatrului, mai nimic despre teatru, am căutat la bibliotecă, unde nu cred că se știe acest lucru dar tot ce e despre teatru sunt decupaje din ziar, nu poţi să reconstitui nimic. Am avut, însă, şansa să-l întâlnesc pe Iosif Sârbuţ, un colecţionar de teatru, am apelat la colecţia sa şi am cumpărat foarte multe din colecţia lui. A fost un om în serviciul tehnic al teatrului. Îl admir enorm şi îi port o vie recunoştinţă pentru faptul că ne-a pus la dispoziţie anumită documentare despre începuturile mişcării teatrale.

Am ajuns, ca atare, la istoria teatrului pentru că nu poţi scrie într-o revistă literară fără să ştii cine l-a regizat, unde s-a mai jucat, care e elementul de originalitate. Din aproape în aproape, mi-am dat şi un doctorat pe această temă. Şi vreau să precizez că doctoratele înainte de 89 se dădeau pe teme absolut originale iar tema asta, a istoriei teatrului transilvănean, chiar nu a fost abordată de nimeni. Este limpede că 35 de ani am făcut numai această poveste. Este foarte greu să pui la punct o astfel de istorie.

„M-am gândit să elaborăm o carte care să fie un compendium privind reperele iconografice ale Aradului prin raportare, desigur, la evenimentul Marii Uniri”.

DRAGI PRIETENI,

Articolul „GIANINA IGNUȚA – VOCAȚIA UNUI TRĂDĂTOR”, cu trimiteri la RAMONA LILE şi UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU”, şters intenţionat sau din greşeală şi repus ulterior, a avut un impact extraordinar. Numeroase telefoane, un număr record de mesaje şi comentarii emoţionante, 8 distribuiri pe facebook şi foarte multe like-uri (din Arad, dar şi din Bucureşti şi alte oraşe, precum şi din străinătate) constituie pentru mine, vă mărturisesc cu deplină sinceritate, un fapt cu mult mai important decât toate funcţiile de rector/preşedinte/director şi decât toate onorurile posibile.

Apreciez în mod deosebit faptul că susţineţi relaţiile româno-chineze, considerând China una dintre marile puteri ale lumii.

Cu reală preţuire,

Lizica Mihuţ

GIANINA IGNUȚA – VOCAȚIA UNUI TRĂDĂTOR

Am avut-o elevă patru ani la Liceul „Elena Ghiba Birta”, dar nu mi-o amintesc, ceea ce înseamnă că nu era premiantă, dar nici printre cei slabi, deoarece este știut faptul că dascălii rețin mai puțin „grosul” clasei, dar aproape întotdeauna extremele ei. Nu am mai întâlnit-o aproape două decenii. Știu că a lucrat între anii 2000-2014 la CET cu funcționare pe lignit în calitate de consilier juridic, fiind extrem de implicată de-a lungul anilor, la bază și nu la vârf, în campaniile electorale ale PDL Arad. Când, după 14 ani, i s-a redus postul de la CET cu funcționare pe lignit, a avut șansa extraordinară de a fi dobândit încrederea domnului Dorel Căprar, probabil pe considerente de natură politică. Convins fiind că Gianina Ignuța este un om cu potențial pentru viitor, domnul Dorel Căprar a propus-o la Universitatea „Aurel Vlaicu” în momentul în care nu avea niciun loc de muncă, neintrând prin concurs în Baroul de Avocatură din Arad, ci doar în Baroul din Mehedinți, unde nu era necesară susținerea unui examen. Ajunsă la Universitatea „Aurel Vlaicu”, fără nicio expertiză academică, s-a erijat de la început în postura de mare specialist în domeniu. Postul de la Universitatea „Aurel Vlaicu” era și este excelent remunerat, așa încât ar fi trebuit să îi mulțumească, prin loialitate, întreaga viață celui care a propus-o, dar l-a trădat pe acesta cu nonșalanță, determinându-l astfel să întrerupă colaborarea în urmă cu un an. A urmat apoi trădarea domnului Mihai Fifor, într-un mod la care nu doresc să mă refer.

Au fost și alte trădări, între care o Adresă a executorului judecătoresc prin care se atenționa Casa Româno-Chineză din București despre un proiect cu un datornic al Universității „Aurel Vlaicu”, fapt ce nu avea nicio legătură cu mine dar reprezenta, în fond, denigrarea filialei noastre. Este necesar să precizez că Gianina Ignuța nu se implică în activitatea filialei arădene a Casei Româno-Chineze, dar este întotdeauna prezentă la evenimentele Casei Româno-Chineze la București, dând impresia unei colaborări excelente. Însă ceea ce a urmat este chiar de neimaginat. În urmă cu aproape un an și jumătate, un site din Arad (cu un nume incitant, pe care nu doresc să îl scot din anonimat) publica o fotografie realizată de Ramona Lile (fără acordul meu, și pe care am solicitat să o șteargă imediat) la întoarcerea din India, pe aeroport, în prezența a două colege, fotografie însoțită de un text ofensator, jignitor.

După aproape un an și jumătate, am fost atenționată că fotografia mizerabilă și textul denigrator se află pe Facebook, la categoria „Prieteni”, între fotografiile oficiale făcute la București în calitate de președinte al filialei arădene a Casei Româno-Chineze, dorindu-se, cu evidență, discreditarea mea. Am sesizat divizia tehnică a Facebook, care m-a informat că autorul site-ului în discuție are un singur prieten comun cu mine, și anume Gianina Ignuța, deci printr-o simplă deducție rezultă că prin Gianina Ignuța s-a reușit integrarea fotografiei și a textului denigrator pe pagina mea de Facebook, de la „Prieteni”, stârnind numeroase comentarii. Evident, Gianina Ignuța și Ramona Lile, care îmi făcuse fotografia, doreau cu bună știință compromiterea mea. Nu este de mirare că Gianina Ignuța este cel mai apropiat colaborator al Ramonei Lile, deoarece amândouă au vocația de trădător. Îmi amintesc că am angajat-o pe Ramona Lile la Universitatea „Aurel Vlaicu” ca secretară și că am susținut-o necondiționat vreme de zece ani, din convingere, ea reușind prin disimulare să mă determine să cred că este un om serios și harnic, care binemerită promovarea. Am aflat abia după alegeri că Ramona Lile are cărți și studii în 34 de domenii științifice radical diferite, unele dintre acestea fiind plagiate, fapt semnalat, precum bine se știe, în presa centrală și locală.

Ceea ce se întâmplă acum la Universitatea „Aurel Vlaicu” condusă de Ramona Lile și consiliată de Gianina Ignuța (colaboratoarea ei de mare încredere) este greu de imaginat. Fac precizarea că și-au dat demisia un prorector, un decan de facultate, un secretar șef de facultate, specialistul de bază de la serviciul juridic, directorul Serviciului de Resurse Umane, șefa de la Achiziții Publice, ca să dăm doar câteva exemple iar șefa Serviciului Financiar-Contabil, căreia i s-a desființat postul și a fost și sancționată disciplinar, a câștigat în instanță prin sentințe definitive și irevocabile, cele două procese cu Universitatea „Aurel Vlaicu” și, obligatoriu, va trebui să i se facă dreptate.

Subliniez că, la plecarea mea, Universitatea „Aurel Vlaicu” avea 5 milioane de euro pe depozite din anul 2005 și 1,5 milioane bani lichizi pentru cheltuielile curente, iar în prezent trebuie să se facă concedieri din administrație, ca urmare a numeroaselor angajări făcute în mod nejustificat de Ramona Lile.

Revenind la ideea de trădare, mă gândesc câtă dreptate avea William Shakespeare când spunea că „Nu există trădare mai mare decât trădarea față de tine însuți”.

Lizica Mihuț

MULȚUMIRI !

La sfârșit de an, rememorez, sine ira et studio, momente trăite … Au fost strădanii și izbânzi. Au fost și decepții. Dar, mai ales, am simțit o profundă susținere, în demersurile noastre româno-chineze, din partea multora dintre Dumneavoastră/voi, aflați pe facebook sau în afara acestuia.

De aceea, MULȚUMIRI TUTUROR ! Să fim ÎMPREUNA și în anul 2018. Cu CREDINȚĂ ÎN DUMNEZEU, cu SĂNĂTATE, cu LOIALITATE și, nu în ultimul rând, cu ÎMPLINIRI MULT DORITE!

La mulţi ani!

prof. univ. dr. Lizica Mihuţ

DRAGI PRIETENI,

Astăzi, 2 decembrie, a avut loc la Ambasada Republicii Populare Chineze de la Bucureşti cocktail-ul oferit de EXCELENŢA SA, XU FEIHONG, AMBASADOR EXTRAORDINAR ŞI PLENIPOTENŢIAR AL CHINEI LA BUCUREŞTI. Cu acest prilej, am avut privilegiul de a discuta cu EXCELENŢA SA, XU FEIHONG, câteva dintre reperele prezente şi de perspectivă ale relaţiilor româno-chineze.

Precizez că este pentru mine şi o oportunitate de a vă ura, distinşi prieteni arădeni ai poporului chinez, sănătate şi împliniri în Anul Nou, ce se apropie.

Cu reală preţuire,

Prof. univ. dr. Lizica Mihuţ

20171121_160628-800x445

ARAD: ÎNCEPE SIMPOZIONUL ’CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE CHINEZĂ. DIALOGURI ROMÂNO- CHINEZE’, EDIŢIA A 3-A

             Arad, 21 nov /Agerpres/- Casa Româno- Chineză, filiala Arad,  organizează în perioada 21 – 23 noiembrie, ediţia a 3-a a simpozionului ’Cultură şi civilizaţie chineză. Dialoguri româno- chineze’, eveniment ce va avea loc în Oraşul de pe Mureş, a făcut cunoscut prof. univ. dr. Lizica Mihuţ, preşedintele filialei.

            Potrivit sursei citate, în organizarea evenimentului Casa Româno Chineză a beneficiat de  sprijinul Asociaţiei ’Con Brio’, condusă de Ana Maria Dragoş şi de cel al Centrului Cultural Municipal Arad.

                  Simpozionul va fi onorat cu prezenţa de domnul Zhang Zheng, şeful secţiei politice Ambasadei Chineze la Bucureşti şi de domnul Lu Yuxun, ataşat cultural în cadrul ambasadei.

            ”Evenimentul debutează  marţi 21 noiembrie, la sediul Casei Româno- Chineze, filiala Arad, cu o prezentare a activităţii şi a Bibliotecii acesteia. În seara aceleiaşi zile, profesorii şi elevii Colegiului Naţional ’Moise Nicoară’ din Arad vor prezenta un program special pregătit pentru acest eveniment, intitulat ’China, portret de suflet’, a precizat preşedintele Filialei Arad a Casei Româno-Chineze.

              Simpozionul va continua miercuri, în sala de festivităţi ’Regele Ferdinand’ a Palatului administrativ al municipiului Arad, cu şedinţa festivă de deschidere, în cadrul căreia va fi lansat şi volumul intitulat ’Cultura şi Civilizaţia Chineză. Dialoguri culturale româno- chineze’, volum prezentat de prof.univ.dr. Ioan Biriş.

               Programul zilei va continua cu prezentarea a unui număr de 22 de lucrări., dintre care amintim doar câteva titluri: ‘După 17 ani…’, de Gheorghe Schwartz; ‘Idei fundamentale ale filozofiei chineze’, autor Ludovic Notaros; ’China, terapie pentru minte şi suflet’, de dr Liliana Bran; ’Reverii chineze în Rondelurile lui Alexandru Macedonski’, de prof. univ. dr. Ionel Funeriu; ’Provocări culturale româno-chineze la începutul sec.al XX-lea’, de dr Doru Sinaci; ’Comunism şi reformă în China post Mao’, autor prof. univ. dr. Cornel Pădureanu; ’Proiecte de colaborare bilaterală privind energia regenerabilă’, autor deputat Glad Varga.

                Tot miercuri, la Secţia de Artă a Complexului Muzeal Arad va fi vernisată  Expozi?ia de fotografie intitulată ’China azi’, evenimentul fiind moderat de prof. univ. dr. Lizica Mihuţ.

            În ultima zi a evenimentului, cea de joi, la sediul Filialei Arad a Casei Româno- Chineze, prof.univ.dr. Lizica Mihuţ împreună cu poetul şi editorul Ion Matiuţ, vor face o prezentare a Editurii Casei Româno- Chineze şi a proiectelor editoriale ale editurii.

                 Ioan Weisl

                AGERPRES

IMG_20171121_181317

SIMPOZION INTERNAŢIONAL. „DIALOGURI ROMÂNO-CHINEZE” LA COLEGIUL NAŢIONAL „MOISE NICOARĂ”

Marţi, 21 noiembrie 2017, s-au desfăşurat lucrările simpozionului internaţional „Dialoguri româno-chineze”, secțiunea China, portret de suflet, inițiativă a casei româno-chineze, filiala Arad.

La Colegiul Naţional „Moise Nicoară”, gazdă a acestei întâlniri culturale, elevii, coordonați de profesori de diverse discipline, au prezentat referate științifice și eseuri al căror numitor comun a fost China. În prezența a doi invitați de seamă, reprezentanți ai Ambasadei Republicii Populare Chineze în România, a președintelui Casei Româno-Chineze, filiala Arad, prof.dr. Lizica Mihuț, a conducerii liceului, director prof.dr. Diana Achim și director adjunct prof. Maria Haș, elevii au susținut cu talent, cu pasiune și la un înalt nivel intelectual, asemănările şi deosebirile dintre cele două culturi, cea chineză și cea română.

În rândul admiratorilor culturii chineze s-au numărat: Berceni Raluca și Demeter Anita, cu lucrarea „China la superlativ” (prof. coord. Bereteu Radu și Bereteu Alina); Lușcă Maria și Ursu Bianca cu lucrarea „Tradiții” (prof. coord. Haș Maria); Bujor Cristian și Bujor Gabriela, cu lucrarea „Rezultate deosebite ale matematicienilor chinezi” (coord. prof. dr. Bodrogean Ovidiu); Fericean Alexandra și Masichevici Oana, cu lucrarea „Incursiune în medicina tradiţională chineză vs. medicina românească” (prof. coord. Durnea Ancuța-Oana); Budihală Denisa și Horgea Loriana, cu lucrarea „Conceptul de Nirvana în filosofia buddhistă” (prof. coord. Marghiolu Florentin); Raluca Popa, cu lucrarea „Teme şi motive în poveştile populare chineze şi româneşti”, Alexandru Munteniţa, cu lucrarea „Aspecte filosofice în lirica lui Li Tai Pe, Miron Costin şi Mihai Eminescu”, Fanea Amelia, cu lucrarea „Elegia. De la specia literară la cea muzicală în arta chineză şi românească”, (coord. prof. Circa-Chirilă Camelia și prof.dr. Șimonca-Oprița Diana); Popa Raluca și Ciobanu Robert cu lucrarea „Din postură de chinez, am reușit să desenez!” (coord. prof. Răducanu Alexandra).

În cuvântul de încheiere, atât președintele Casei Româno-Chineze, filiala Arad, prof.dr. Lizica Mihuţ, cât şi șeful secţiei politice a Ambasadei Republicii Populare Chineze, domnul Zhang Zheng, şi-au exprimat admiraţia pentru felul în care elevii au reuşit să aducă mai aproape elementele unei culturi semnificative în peisajul mondial actual, și au propus iniţierea în viitorul apropiat a unui parteneriat educaţional între o şcoală de elită din China şi Colegiul Național „Moise Nicoară” Arad.

Jurnal Arădean / aradon.ro

DSC_0181-800x445

PRIETENIE ȘI TRADIȚIE

La Arad are loc, în aceste zile, cea de a III-a ediție a Simpozionului Interna­țional „Cultură și Civilizație Chineză. Dialoguri Româno-Chineze”, organizat de filiala arădeană a Casei Româno-Chineze, una dintre cele mai active filiale din țară, în parteneriat cu Centrul Municipal de Cultură. Astfel, încetul cu încetul, acest eveniment la care participă oficiali de rang înalt ai Ambasadei Republicii Populare Chineze la București, pe de o parte, și intelectuali de marcă arădeni, reprezentanți ai autorităților publice și ai mediului economic, pe de altă parte, se transformă în tradiție. La fel cum prietenia dintre România și China a intrat deja de mult în tradiția celor două țări.

Nu poate decât să ne bucure faptul că relațiile de prietenie cimentate de-a lungul timpului și cam abandonate de noi din păcate, după Revoluția din Decembrie 1989, cum au fost abandonate multe dintre lucrurile bune lăsate în urmă de comuniști, spun aceasta fără a avea simpatii de stânga și fără a fi nostalgic după vechiul regim, au început să fie reîncălzite. Deși facem parte acum din cercul țărilor NATO și ale Uniunii Europene, având aliați puternici în Vest, România are în continuare nevoie de prieteni. Chiar dacă vin din Estul blamat de unii care vor să pară mai catolici decât papa. România are nevoie mai ales de prieteni credincioși, cum chinezii au dovedit că știu să fie.

În momentul de față citesc o carte de interviuri cu generalul Iulian Vlad, ultimul șef al Departamentului Securității Statului, scrisă de generalul Aurel Rogojan. Atunci când se referă la China, generalul Vlad, acum trecut în neființă, vorbește cu multă căldură despre prietenii și colaboratorii săi de acolo, care nu l-au abandonat nici când a fost în pușcărie, condamnat de regimul lui Ion Iliescu, nici după ce a fost eliberat. Este una dintre lecțiile pe care românii trebuie încă să le învețe. Să nu-și abandoneze prietenii de dragul corectitudinii politice și să meargă pe drumul lor, fără teama că vor supăra pe unii sau pe alții.

Și ceea ce este mai important, trebuie avut în vedere că relațiile de prietenie dintre două țări au la bază, întotdeauna interese comune. Or, pe plan economic, România și China ar putea găsi numeroase puncte de interes pentru ambele părți. De aceea, investitorii chinezi sunt bineveniți în România, atât pentru fondurile de care economia noastră încă are atâta nevoie, cât și pentru tehnologia chinezească, care în anumite domenii a ajuns să fie una dintre cele mai apreciate din lume. Iar faptul că arădenii încep să înțeleagă acest lucru, faptul că autoritățile locale încep să sprijine colaborarea româno-chineză, că reprezentanții Consiliului Județean merg în China, în căutare de parteneri, ar putea să transforme Aradul într-un model demn de urmat și pentru alte județe și, de ce nu, pentru autoritățile centrale…

glsa.ro