ARQ, Critic Arad, 28 aprilie 2025
Lizica Mihut

De peste un deceniu și jumătate, am o colaborare apropiată cu DIANA ACHIM. Este dificil să subliniez care este cea mai importantă dintre calitățile ei, deoarece ea reunește laolaltă mari și rare iubiri, dublate de o loialitate absolută. Omul, tânăr sau vârstnic, cultivat sau aflat la început de drum al cunoașterii, găsește în Diana Achim o profundă dăruire și o superioară înțelegere, exprimând, cu franchețe, dar neostentativ, puncte de vedere care zidesc și nicidecum nu demolează.

Opiniile DIANEI ACHIM sunt exprimate cu profesionalism, dar cu blândețe, mereu cu invitația spre dialog, iar, uneori, cu încăpățânări întemeiate pe principii și pe experiențe personale. Desigur, prostănacii nu o pot iubi, cu toate că atitudinea ei este pacifistă, dar necruțătoare în profunzime. Colegiul Național „Moise Nicoară” are șansa de a-i fi director, reînnodând, astfel, tradiția personalităților importante care s-au aflat la „cârma” acestuia și la care se raportează mereu, cu modestie și adâncă prețuire.

DIANA ACHIM iubește școala la care s-a format la începuturile sale – Colegiul Național „Moise Nicoară” – și este  recunoscătoare oamenilor cu care s-a întâlnit aici. Mirela Mureșan, care i-a fost dirigintă și profesoară de limba și literatura română îi este, în continuare, mentor, iar profesorii Ioan Biriș – filosofie, Doru Ianculescu – matematică, Diana Gonczi – limba franceză sunt rememorați cu admirație.

DIANA ACHIM crede cu tărie în puterea educației.
Ca profesor, are o experiență de 28 de ani, doi la o școală gimnazială din mediul rural, 14 la un liceu tehnologic, 12 ani la „Moise Nicoară”. La școala sa „de suflet” încearcă, precum însăși mărturisește, să ofere un cadru al formării de valori și al descoperirii de sine. Educația completă nu înseamnă numai  pregătirea științifică, care, la „Moise Nicoară”, se dorește a fi de excelență, ci o cale de acces la reperele axiologice fundamentale ale lumii.

Ca director de peste șapte ani, DIANA ACHIM nu se consideră „șef”, ci, mai degrabă, „responsabil”. Stilul său managerial este democratic, apelând mereu la negociere, la valorificarea experienței și a ideilor colegilor săi, pe care îi admiră, și, nu în ultimul rând, contând pe creativitatea elevilor și pe competența unor părinți, care prețuiesc școala, fiind ei înșiși oameni educați. Funcția de director la „Moise Nicoară” este o datorie de păstrare a strălucitei tradiții a școlii, a performanței, dar și pentru orientarea spre un viitor, cu o predictibilitate greu de formulat în contextul actual. Strategia pe care a construit-o, în echipă cu colegii săi, pe termen mediu și lung, are ca principiu interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea, o mai veche preocupare de pionierat a profesorilor de la „Moise Nicoară”.

Oamenii care contează pentru DIANA ACHIM sunt FAMILIA, COPIII, PRIETENII și toți cei pe care îi admiră pentru competența lor culturală și, mai ales, pentru probitatea  morală. Să reținem că PASIUNEA sa este naratologia, dar și lectura, pictura, muzica și înotul, iar valorile sale sunt DRAGOSTEA și CREDINȚA.

Absolventă a Colegiului Național „Moise Nicoară” în 1992, a Facultății de Litere, Filosofie și Istorie a Universității de Vest din Timișoara în 1997, și-a susținut, în anul 2017, doctoratul cu teza „Ipostaze ale naratorului în discursul narativ literar”, cu calificativul „Magna cum laude”, avându-l coordonator pe prof. univ. dr. Ionel Funeriu.

A fost inspector școlar de limba și literatura română (2012-2015), și, mai mulți ani la rând, Membru în Comisiile Centrale ale Olimpiadelor Naționale legate de disciplina Limba și literatura română, președinte al Consiliului consultativ al profesorilor de limba și literatura română din Arad. Este membru în Consiliul consultativ al directorilor din Arad, precum și în Comisia de etică la nivel județean.

Diversele responsabilități nu au împiedicat-o pe DIANA ACHIM să fie coautor a patru cărți, să publice studii de specialitate și articole consistente în reviste de specialitate sau să participe, ca autor sau coautor al unor ateliere și lucrări în cadrul simpozioanelor naționale și internaționale. Este formator național și mentor de practică pedagogică. De-a lungul anilor, a fost distinsă cu Diplome și Certificate de excelență, dar și cu Meritul pentru învățământ în grad de Ofițer, acordat de Președintele României prin Decret în anul 2004. Cu toate acestea, cele mai mari satisfacții profesionale vin de la elevii care au obținut, de-a lungul anilor, rezultate deosebite la concursurile și olimpiadele naționale și internaționale sau, pur și simplu, au ajuns oameni integri.

Diana Achim își urmează destinul, străduindu-se, alături de colegii ei, despre care spune că sunt extraordinari, să confere Colegiului Național „Moise Nicoară” strălucirea probată prin timp, chiar în momente de restriște. SUCCES, în continuare!

OPINIA despre DIANA ACHIM a unui fost elev:
„Există profesori care îți predau lecții și profesori care îți schimbă viața. Diana Achim, pentru unii dintre noi, care nu am avut parte de mamă și de tată, a fost totul. Când nu era profesor, era dirigintă. Când nu era dirigintă, era mentor. Când nu era mentor, era – și este în continuare – mama „spirituală” a zeci, poate chiar sute de elevi. Datorită ei am învățat să privesc dincolo de ceea ce se vede, să caut un sens mai profund, să îmi clădesc viața pe valori care nu se schimbă odată cu vremurile. Orele ei la clasă nu erau simple lecții, nu erau plictisitoare sau rigide, ci transdisciplinare, îmbinând cunoașterea cu viața, teoria cu practica, rațiunea cu spiritul. Ne provoca să gândim, să ne punem întrebări, să facem conexiuni acolo unde alții vedeau doar pagini de manual. În felul ei unic, ne-a învățat să fim rebeli în fața mediocrității și a conformismului care ne înconjoară. Prin felul ei de a fi, ne-a oferit nu doar cunoștințe, ci și o relație cu verticala, iar pentru asta, orice «mulțumesc» ar fi prea mic. Cu recunoștință, Michel Suna, 32 de ani, tată a trei copii și designer grafician.”

Arq, Critic Arad, 21 aprilie 2025

În anul 1976, LAVINIA BETEA era elevă în clasa finală a Liceului Pedagogic din Arad și era considerată o viitoare mare poetă, talentul ei fiind unanim apreciat. Dar a renunțat treptat la poezie, publicând totuși, după mulți ani un volum de versuri, probabil cu valoare sentimentală, „Linul balans al memoriei”, care se pierde printre cele peste 50 de CĂRȚI (28 ca autor unic și coautor: 12 în calitate de COLABORATOR la editarea unor cărți de specialitate;  60 de STUDII și ARTICOLE în reviste de specialitate, cu circulație națională și internațională; 26 de CAPITOLE, publicate în cărți și reviste de specialitate din străinătate și din țară;  2 MANUALE: „Psihologia socială” și „Psihologia politică”; 2 TRADUCERI DE SPECIALITATE din limba franceză.

Să reținem că LAVINIA BETEA a publicat la toate marile EDITURI din România: „Humanitas”, „Polirom”, „Corint”, „Curtea Veche”, „Nemira”, „RAO”, „Fundația Culturală Română”, „Adevărul”, „Presa Universitară Clujeană”, „Dacia”, precum și  la REVISTE importante, dintre care menționăm câteva: „Revista de sociologie”, „Anuarul Institutului de Etnologie și Folclor” al Academiei Române, „Transylvanian Review”, „Dosarele istoriei”, „Magazin istoric”, „Revista de istorie militară”.                                                            

BIOGRAFIA ȘTIINȚIFICĂ a LAVINIEI BETEA este IMPRESIONANTĂ și s-a construit printr-o MUNCĂ de SISIF, printr-o DEDICARE aproape ireală, prin RENUNȚĂRI și SACRIFICII lesne de cuantificat. Cu îndreptățire, LAVINIA BETEA poate fi considerată un CLASIC al ISTORIEI RECENTE, prin cărți fundamentale: „Ceaușescu și epoca sa”, „Viața lui Ceaușescu”, „Tovarășa. Biografia Elenei Ceaușescu”, „Ultimul an din viața Elenei Ceaușescu”, „Partea lor de adevăr”, „Sfârșitul libertății “, „Gladiatorii lui Stalin. Începuturile comunismului în România”, „Mentalități și remanențe comuniste“, „Prințesele roșii”, „Povești din Cartierul Primăverii”. Dar are meritul și de a fi elaborat cărți, prin care îi cunoaștem întâia dată prin DIALOGURI directe pe decizionarii (contextul/algoritmii/efectele deciziilor) din PRIMUL CERC AL PUTERII: Gheorghe Maurer, Ștefan Andrei, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Virgil Măgureanu.                                                

LAVINIA BETEA este considerată o AUTORITATE în ceea ce privește istoria recentă, fiind invitată să comenteze/să colaboreze deopotrivă, la mari televiziuni  din România și la importante reviste/ziare cu vizibilitate națională. A fost colaborator al TVR 2013-2022, coordonator al colecției „Istoria”(2015-2019), Editura Corint, București, șef secție istorie recentă la cotidianul național „Adevărul”(2011-2013) și la „Jurnalul Național (2004-2011), în prezent membru în Colegiul Director al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Dar în același timp, LAVINIA BETEA a fost profesor universitar titular la Universitatea „Aurel Vlaicu”(2008-2024) și a susținut cursuri la universități din București, Iași, Chișinău, Mexic, Cluj-Napoca (UBB), Timișoara (UVT) și Caen Basse, Normandie, Franța.                                   Fără îndoială, contribuțiile LAVINIEI BETEA privind istoria recentă nu pot fi eludate dintr-o posibilă sinteză a acesteia, fiind considerate fundamentale, dar acest domeniu nu a constituit inițial OPȚIUNE, potrivit propriei sale mărturisiri. Și-a propus la terminarea Liceului pedagogic arădean să urmeze PSIHOLOGIA, la Universitatea „Babeș Bolyai”, dar această specializare a fost interzisă de regimul comunist, astfel că a urmat Facultatea de Istorie-Filozofie, modulul Psihologie, pe care a absolvit-o cu media 9,70 și a susținut un doctorat în Psihologie (2001), la aceeași prestigioasă universitate clujeană. Fiind profund nemulțumită că nu a putut să urmeze psihologia, LAVINIA BETEA a încercat să găsească o explicație, dorind „să afle ce era în spatele propagandei”. În plus, elita postceaușistă „dorea să astupe gura acesteia, precum se întâmplase în anul 1950, dar pe dos”. Astfel, a început o muncă dificilă și istovitoare, aproape 30 de ani de cercetare a ARHIVELOR SRI, a ARHIVELOR NAȚIONALE ISTORICE CENTRALE (ANIC), a ARHIVELOR CNSAS. Un exemplu edificator în acest sens este DOSARUL LUCREȚIU PĂTRĂȘCANU, 70000-80000 de pagini, ce a însemnat pentru LAVINIA BETEA o muncă de 4 ani, finalizată cu o carte apărută la Editura Humanitas, premiată de ACADEMIA ROMÂNĂ (2000).

Având un vast material documentar, consemnat ca urmare a unor cercetări riguroase a arhivelor românești, LAVINIA BETEA își propune să încheie „epopeea comunismului românesc” cu o carte despre Gheorghe Gheorghiu Dej, o „restituire” științifică necesară și utilă, deoarece s-a scris destul de puțin și adesea, cu adevăruri trunchiate sau prin abordări subiective despre acest lider comunist al României anilor 1945-1965. Dar până la materializarea acestui ambițios proiect, LAVINIA BETEA a publicat deja la Editura Corint, în calitate de coordonator, „ÎNVĂȚĂTORII. AUTOPORTRETUL UNEI GENERAȚII”, de fapt un interviu de grup cu alți 5 dintre colegii promoției 1975-1976, ce au încercat să dea un răspuns la întrebarea „Cum s-a trăit în școala, pe care generații de elevi au numit-o Bastilia, ce a însemnat și ce înseamnă pregătirea de învățător”. LAVINIA BETEA precizează că niciun  elev aparținând uneia din cele peste 200 de generații, ce au absolvit această prestigioasă școală, nu a scris un Jurnal sau Memorii, ceea ce conferă originalitate acestui demers, așteptat, sunt sigură, cu real interes de către absolvenții Liceului pedagogic arădean, devenit în prezent Colegiul Național „Preparandia-Dimitrie Țichindeal“.

Iar, în final, o urare devenită tradițională: SUCCES, în continuare.

 Special Arad| 10 aprilie 2025

Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, Inspectoratul Școlar Județean, directorii de școli și licee din municipiu și județ au stabilit joi, în cadrul dialogului deschis provocat de Conferinţa dedicată excelenţei în educaţie, faptul că la baza excelenţei stă, trebuie să stea cuvântul împreună şi că fiecare dintre cei care formează comunităţile mediului universitar de stat și preuniversitar pot deveni, trebuie să devină ambasadorii excelenței.

Întrunirea, care a reconfirmat necesitatea unei extrem de strânse colaborări instituționale a fost găzduită de Primăria Municipiului Arad, în Sala Ferdinand, l-a avut ca reprezentant al administrației pe prefectul Mihai Paşca, care şi-a asumat mai apoi şi rolul de moderator al dialogului, ca piloni ai dialogului pe rectorul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad (UAV), conf.univ.dr. Teodor Florin Cilan şi prorectorul conf.univ.dr. Ovidiu Florin Toderici, şi drept coordonator al întregului demers pe prof.univ Lizica Mihuţ, din partea Asociaţiei „Susţinem excelenţa”.

Pe buzele tuturor, privită mai degrabă ca un ideal, ca un lucru greu de atins, excelenţa a fost vedeta discuţiei, fiecare dintre vorbitori indicând locul pe care aceasta trebuie să îl ocupe în societatea actuală.

Despre tainele excelenţei şi unde îi e locul în educaţie

A dat tonul discuțiilor despre ce înseamnă excelență, unde o găsim și cât trebuie să luptăm pentru a o atinge liderul Asociaţiei „Susţinem excelenţa”, care a amintit şi despre succesul universităţii de stat din Arad care a primit anul acesta grad de încredere ridicat, un calificativ pe care universitatea nu l-a mai obţinut de dinainte de anul 2000, despre legătura strânsă pe care prorectorul UAV o are cu mediul preuniversitar şi despre calităţile de necontestat de manager ale inspectorului şcolar judeţean.

„Pronunț mai greu cuvântul excelență pentru că îl văd undeva foarte sus, pentru că e greu de atins, pentru că după excelență alergăm toată viața. Dar vorbim, de fapt, despre excelență doar când performanța beneficiază celor mulți. Dvs. sunteți cei care construiți caractere, ridicați oameni, formați indivizi, îi puneți pe drumul excelenţei, oameni care la rândul lor vor visa la excelenţă. De pe urma educației vom beneficia cu toții”, a deschis dialogul prefectul Mihai Pașca.

„Excelența în educație începe cu calitatea actului educațional. Profesorii noștri sunt arhitecții viitorului. Dar excelența nu se limitează la rezultate academice. Performanțele la examene, premiile obținute la olimpiade și concursuri sunt doar o parte a succesului. Adevărata excelență constă în formarea unor tineri care știu să gândească critic, care știu să lucreze în echipă și să își exprime ideile cu claritate și curaj”, a continuat, subliniind rolul esenţial al învăţământului preuniversitar în drumul spre excelență, inspectorul şcolar general, Marius Gondor.

„Excelent e unul dintre cuvintele care, în limba română, nu are grad de comparație. E cuvântul pe care, dacă îl așezi lângă orice substantiv sau verb, definește perfecțiunea, plinătatea. Nu-i lipsește nimic acelui lucru sau acelei acțiuni. Nu mai e nimic de adăugat. E pur și simplu perfect. Numai că excelența în educație este și va fi întotdeauna meritul celor implicați în acest sistem. Calitatea învățământului pornește de la calitatea oamenilor, a cadrelor didactice, a celor care muncesc pentru a avea o bază materială excepțională, a celor care îi susțin și sprijină dezvoltarea.

Acei oameni sunteți dumneavoastră, domnilor directori și profesori ce reprezentați învățământul preuniversitar, sunteți dumneavoastră cei care conduceți acest județ și oraș, suntem noi cei care reprezentăm sistemul universitar”, a punctat rectorul UAV, Teodor Clian.

Chemaţi să devină ambasadorii învăţământului superior

Ovidiu Toderici a folosit ocazia pentru a lansa o invitație tuturor directorilor prezenți să devină „parte a universității noastre, AMBASADORII UAV, cel mai înalt rang în lumea diplomatică care presupune o relație de încredere, de respect reciproc”, indicând motivele pentru care profesorii pot avea încredere şi pot susţine Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, „singura instituție de învățământ superior de stat din Arad, un motiv de mândrie care are, în acest moment, 9 facultăți cu 35 de specializări”.

Prorectorul a punctat, totodată, cele 7 argumente fundamentale ce pot susține orice recomandare făcută unor tineri aflați în fața deciziei de a alege instituția în care să-și continue studiile superioare, primul fiind chiar faptul că vor fi parte din comunitatea unei universități care a primit cel mai înalt calificativ atribuit de ARACIS, prin vot în unanimitate, o garanție a calităţii universității.

Cât de lung e drumul până la excelenţă?

Dialogul cu directorii de şcoli a indicat faptul că drumul până la excelență e lung, cu multe poticneli și cu multe probleme, uneori aproape imposibil de surmontat, dar că împreună, prin colaborare, cu determinarea specifică celor care țintesc performanța, acesta poate trece dincolo de bariera viselor.

La finalul evenimentului, pe care participanţii l-au văzut ca începutul unei serii de dialoguri despre educaţie, lidership, viziune, invitații au sumarizat ideile, punctând faptul că „excelența se câștigă. Nu se moștenește, nu poate fi primită cadou, ci se obține prin implicare, efort și se păstrează, întotdeauna, prin muncă”.

15 aprilie 2025

Cu acest prilej, consemnăm prezența recentă a scriitorului și editorului IOAN MATIUȚ la UNIVERSITATEA din GRANADA (Spania), alături de poeți importanți din România și Spania, fiind invitat de către Lectoratul de Limbă și Cultură Română al acestei prestigioase universități. Potrivit mass-mediei spaniole, scriitorii invitați au citit poeme proprii în limba română, recitate apoi de către studenți în limba spaniolă. IOAN MATIUT s-a întors din GRANADA cu un bogat portofoliu al acestui dialog poetic între cele două culturi, pe care îl consideră totodată “o călătorie plină de provocări”. Având parteneri Institutul Cultural Român din Madrid și Ambasada României în Spania, acest eveniment major a constituit o promovare a literaturii vii în mediul academic spaniol și implicit , a României, fapt cu totul memorabil.

Ne așteptam ca filiala din Arad a Uniunii Scriitorilor din România să organizeze, chiar dacă nu un eveniment, invocând pro domo aversiunea față de festivism, ci un MOD PERSONAL de a celebra această zi dedicată scrisului/ lecturii , care onorează deopotrivă cititorii și scriitorii, conferind consistență intelectuală și emoțională existenței noastre diurne.

Critic Arad, 11 aprilie 2025

Joi, 10 aprilie, a avut loc o Conferință din seria pledoariilor pentru Excelență. Evenimentul a fost organizat în Sala Ferdinand și a avut ca temă „Excelența în învățământul universitar” – ca urmare a atribuirii de către ARACIS (Agenția Națională de Evaluare a Calității în învățământul Superior) a celui mai înalt calificativ și anume „Grad ridicat de încredere” către Universitatea „Aurel Vlaicu”.

„Având în vedere această realitate, ce constituie o realizare majoră pentru învățământul arădean, ca parte a învățământului național și european, ne-am propus să pledăm sine ira et studio pentru prezentul, dar mai ales, pentru viitorul instituției arădene invitând conducerea acestea, aleasă recent în această importantă demnitate, la un dialog deschis despre importanța excelenței în învățământ”, a punctat președintele Asociației Susținem Excelența, prof.univ.dr. Lizica Mihuț.

Au participat la eveniment prefectul Aradului Mihai Pașca, inspectorul școlar general Marius Gondor, rectorul UAV Arad Teodor Cilan și prorectorul Ovidiu Toderici. De asemenea, la această dezbatere au luat parte și directori ai instituțiilor de învățământ din județ, prof. univ. dr. Lizica Mihuț subliniind că „învățământul preuniversitar împreună cu cel universitar formează un tot unitar, sprijinindu-se reciproc pe calea performanței, o cale întotdeauna dificilă și plină de varii provocări, dar încărcată de imense împliniri”.

Prefectul Județului Arad, Mihai Pașca: „Putem vorbi despre Excelență cu atât mai mult atunci când ridicarea la nivelul ei vine în beneficiul câtor mai mulți”

„Am primit deosebit de onorat provocarea doamnei prof. univ. dr. Lizica Mihuț, președinte al Asociației „Susținem Excelența” de a vorbi despre cum văd eu excelența. Mai întâi însă aș dori să salut întreaga activitate pe care această asociație o susține, prin membrele ei, pentru că membrii fondatori sunt 11 doamne, dar în mod special prin strădania doamnei prof. 1univ. dr. Lizica Mihuț, în beneficiul promovării acelor persoane din Arad care au atins excelența profesională.

Am văzut că anul trecut, una din temele abordate a fost excelența în justiție, cu accent pe profesia de avocat, măgulită cu un titlu motivațional pentru tinerii avocați ce intrau atunci în profesie: profesiunea de avocat, de la pasiune la sacrificiu. Așa este, pentru a fi un avocat bun trebuie să investești pasiune și să înțelegi că orice oră în plus sacrificată studiului și pregătirii cauzelor este deschizătoare de drum spre acele victorii în instanță ce reprezintă pentru branșa noastră un indicator al excelenței. Îmi vine extrem de firesc să vorbesc despre profesia mea de suflet, avocatura, deoarece ea mi-a oferit momente de mare satisfacție profesională dar și o bază corectă pentru pasul de mai târziu către zona publică. O consider potrivită pentru orice tânăr idealist, care crede în adevăr și în aplicarea legii ca șanse pentru fiecare individ în parte și pentru societate în ansamblu. Totodată o profesie potrivită și pentru oricine dorește să își croiască propriul drum spre excelență.

În opinia mea, putem vorbi despre Excelență cu atât mai mult atunci când ridicarea la nivelul ei vine în beneficiul câtor mai mulți. În anii petrecuți în Ministerul Justiției am simțit o motivație cu totul specială de a încerca să mă apropii de excelență. S-a întâmplat cel mai mult în momentele în care mi-am reprezentat țară în diverse contexte de relații internaționale dar și când participăm la făurirea legilor ei. Nu îmi pot imagina o cauză mai potrivită căreia să îi fie închinată excelența și care să o merite mai mult decât România.

Am acceptat provocarea de a veni să muncesc pentru Arad din onoranta funcție de Prefect al Județului, convins că și Aradul are potențialul de a se apropia de excelență dacă reușim să reclădim încrederea dintre noi. Iar pentru asta, acum mai mult ca oricând, în această epocă tulbure, avem nevoie de repere corecte. Unul dintre aceste repere este excelența și cei care au atins-o.”

Inspector Școlar General, prof. Marius Sorin Gondor: „Excelența nu este doar un obiectiv, ci o călătorie continuă spre autodepășire”

„Ideea care ghidează întreaga noastră activitate în domeniul educației este excelența în învățământul preuniversitar. Excelența nu este doar un obiectiv, ci o călătorie continuă spre autodepășire, spre formarea unor tineri bine pregătiți, capabili să facă față provocărilor unei lumi în continuă schimbare.

Excelența în educație începe cu calitatea actului educațional. Profesorii noștri sunt arhitecții viitorului, modele care inspiră prin cunoștințele transmise, dar mai ales prin valorile cultivate. O educație de calitate presupune metode de predare moderne, adaptate nevoilor fiecărui elev, și o evaluare corectă, care să încurajeze progresul și să cultive încrederea în sine.

Dar excelența nu se limitează la rezultate academice. Performanțele la examene, premiile obținute la olimpiade și concursuri sunt doar o parte a succesului. Adevărata excelență constă în formarea unor tineri care știu să gândească critic, care știu să lucreze în echipă și să își exprime ideile cu claritate și curaj.

Excelența este susținută de o infrastructură adecvată – laboratoare moderne, săli de clasă dotate corespunzător și acces la tehnologie. Dar, mai presus de orice, este nevoie de un mediu sigur și motivant, în care elevii să se simtă încurajați să încerce, să greșească și să învețe din greșeli.

Un alt pilon al excelenței este colaborarea dintre școală, familie și comunitate. Împreună – profesori, părinți și elevi – putem construi un sistem educațional solid, în care fiecare copil să-și descopere potențialul și să fie încurajat să-l atingă.

Nu în ultimul rând, excelenta în educație cere leadership și viziune. O conducere inspirată și dedicată, care încurajează formarea continuă a profesorilor și îmbunătățirea permanentă a procesului educațional, este cheia succesului pe termen lung.”

Rectorul Universității “ Aurel Vlaicu” din Arad, conf. univ. dr. Teodor Florin Cilan: „Excelența se câștigă. Nu se moștenește, nu poate fi primită cadou, ci se obține prin implicare, efort și se păstrează, întotdeauna, prin muncă”
„Excelent e unul dintre cuvintele care, în limba română, nu are grad de comparație. E cuvântul pe care, dacă îl așezi lângă orice substantiv sau verb, definește perfecțiunea, plinătatea. Nu-i lipsește nimic acelui lucru sau acelei acțiuni. Nu mai e nimic de adăugat. E pur și simplu perfect.

Ceea ce aș vrea să subliniez însă, este că acest calificativ atât de râvnit e întotdeauna rezultatul unei munci colosale. Marchează momentul de glorie al atletului care trece primul linia de sosire, al elevului care ia nota maximă, al actorului care primește Oscarul pentru interpretare dar, el vorbește despre miile de km făcuți la antrenamente, despre zecile de ore de învățat, despre lunile de pregătire și de sacrificiu pentru un rol magistral.

Pentru că excelența se câștigă. Nu se moștenește, nu poate fi primită cadou, ci se obține prin implicare, efort și se păstrează, întotdeauna, prin muncă. Altfel, se va pierde. Aceste momente de vârf pot fi repetate și pot confirma valoarea, sau nu. Pot fi o constantă în istoria personală sau în cea colectivă, sau pot rămâne doar un reper al unui trecut de aur.

Astăzi Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad trăiește bucuria unei asemenea victorii. Am reușit să obținem, în urma evaluării ARACIS, calificativul grad de încredere ridicat. E un moment important pentru întreaga comunitatea academică care certifică excelența în învățământul universitar O realizare a întregii colectivități care implică și o mare responsabilitate, pentru că ne dorim ca acest calificativ să rămână o constantă pentru învățământul superior de stat din Arad.

Excelența în educație va fi întotdeauna meritul celor implicați în acest sistem. Calitatea învățământului pornește de la calitatea oamenilor, a cadrelor didactice, a celor care muncesc pentru a avea o bază materială excepțională, a celor care îi susțin și sprijină dezvoltarea.

Acei oameni sunteți, dumneavoastră, domnilor directori și profesori ce reprezentați învățământul preuniversitar, sunteți dumneavoastră cei care conduceți acest județ și oraș, suntem noi cei care reprezentăm sistemul universitar. Excelența în educație depinde de noi toți. Calitatea învățământului arădean și ceea ce oferim copiilor noștri e responsabilitatea noastră.

Educația nu e un termen abstract, suntem noi. Și atunci când vorbim despre calitatea ei, vorbim despre calitatea fiecăruia dintre noi.”

Prorectorul Universității  „Aurel Vlaicu” din Arad, prof. univ. dr. Toderici Ovidiu Florin  le-a lansat invitația directorilor de licee de a deveni „ambasadori UAV”. Prorectorul UAV a venit cu argumente structurate pentru care elevii arădeni ar trebui să ia în considerare continuarea studiilor la UAV:
„Permiteți-mi să vă adresez, în calitate de directori de licee, INVITAȚIA de a deveni, parte a UAV, AMBASADORII U.A.V., o instituție de învățământ superior de stat, care are în componență 9 facultăți și următoarele domenii de licență, cu programele aferente, pe care le menționez în cifre: inginerie -11 specializări; științe economice – 4 specializări; științe umaniste și sociale – 3 specializări, 2 specializări în domeniul muzică și o specializare în domeniul teologiei penticostale, specializarea teologie ortodoxă; științe exacte – 3 specializări; științe ale educației, psihologie și asistență socială-4 programe de licență; educație fizică și sport -2 programe de licență; design-4 programe de studii.

Dacă dorim să abordăm orientarea tinerilor spre profesionalizare atunci putem sintetiza, telegrafic chiar, de ce să alegem UAV, și vă prezint 7 ARGUMENTE FUNDAMENTALE privind opțiunea elevilor dvs. pentru UAV:

1. Cel mai înalt calificativ atribuit de ARACIS, prin vot în unanimitate, GRAD RIDICAT DE ÎNCREDERE constituie garanția calității universității noastre;
2. Existența întregului ciclu de pregătire a studenților: programe de licență, master, școli doctorale;
3. Echipe funcționale de cadre didactice și de studenți, implicați în activitatea de cercetare științifică, fapt important, având în vedere opțiunea studenților foarte buni de a opta pentru aceasta;
4. Oportunitatea, aș zice chiar șansa de a publica, alături de mentorii lor din cadrul Institutului de Cercetare al UAV, în reviste științifice, pregătindu-se astfel pentru o activitate viitoare de top;
5. Studenții au șansa de a lucra efectiv în cadrul proiectelor guvernamentale și cu fonduri europene, UAV având în prezent, în derulare, asemenea proiecte în valoare de peste 50 milioane de euro;
6. UAV are un puternic departament ERASMUS, care facilitează schimburi între studenții țărilor, parte a programului ERASMUS +;
7. Bursele studenților sunt foarte atractive: burse sociale, de performanță I, de performanță II , în valoare de aproximativ 1000 lei / lună;

Toate acestea impletite cu aspectele de ordin financiar, de a economisi bani pentru cazare, masă, transport, fapt extrem de important pentru familiile studenților, iar alternativa privind petrecererea timpului liber de către studenți o constituie Liga studenților din UAV, o ligă ce este foarte activă, prezentă în societate constituind o „voce”, care contează, având o reprezentare de 25% în Senatul UAV, cel mai înalt for de conducere, din cadrul UAV.

Se pot aduce foarte multe argumente PRO UAV, dar mă opresc aici, nu înainte de a vă ura tuturor, SĂNĂTATE ȘI IMPLINIRI, deopotrivă profesionale și personale.”

După pledoarii, a urmat o dezbatere inițiată de prefectul Mihai Pașca în care au fost implicați participanții
Ghidat de cele mai bune intenții, prefectul a vrut să afle problemele din învățământul preuniversitar, directorii de școli profitând și de prezența autorităților pentru a-și face auzită vocea. În urma discuțiilor, concluziile au fost că în învățământul preuniversitar se duce, în primul rând,  o luptă pentru subzistență iar reușitele și excelența depind exclusiv  de devotamentul și profesionalismul tuturor celor implicați.

Lizica Mihut, criticarad.ro/ARQ, 7 aprilie 2025

Una dintre problemele controversate și, în mod regretabil, „căzute” în derizoriu se referă la doctorate. Dacă înainte de 1989, acestea confereau un statut de respectabilitate, în prezent, numărul lor alarmant de mare și suspiciunile de plagiat le face puțin credibile, dar trebuie să ne ferim de generalizări. 

Este important să reținem că în perioada 1900-1990 au fost atribuite 1500 de doctorate, ceea ce reprezintă o medie de 16 doctorate/an, iar în intervalul 1990-2022, cifra este uriașă: 80.000, o medie de 2.500/an. Nu trebuie să se invoce, ca de atâtea ori, „trista moștenire” sau obligativitatea de a fi fost membru de partid spre a accede la doctorat înainte de evenimentele din decembrie. Vin cu un exemplu personal și anume am susținut doctoratul în anul 1980 la Universitatea din București și nu eram membru al PCR, dar la admiterea la doctorat a fost o concurență foarte mare (13 pentru un singur loc). Când eram rector, probabil, incomod, „prieteni” m-au reclamat la Direcția generală anticorupție, că nu am doctorat, solicitând să restitui indemnizația primită, de-a lungul anilor, dar cercetarea acestui caz de „încasare a unor foloase necuvenite” s-a realizat fără dificultate, fiind puțini doctori în științe, până în 1995, doar 5 în județul Arad, iar în filologie, doar unul singur.

În ceea ce privește remunerația pentru titlul de doctor au fost modificări în ultimele două decenii, pe care cred că nu este cazul să le precizez, considerând că este important să subliniez ultima reglementare în acest sens, consemnând ad litteram, O.U.G. nr.115/ 2023: „Personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de baza minim brut pe țară garantat în plată, care se acorda lunar numai dacă își desfășoară  activitatea în domeniul pentru care deține titlul și dacă are prevăzute în fișa postului un set de atribuții obiective și cuantificabile care să permită verificarea lunară a modului în care activitatea acestuia este valorificată în mod suplimentar”.

Sunt, în prezent, numeroase semne de întrebare privind „activitatea suplimentară”, ce poate fi remunerată, deoarece ea nu a fost precizată în O.U.G.  îmi place să cred că nu din pricini de ordin personal sau interese de grup. O exemplificare este necesară, de aceea am solicitat opinia unui doctor în economie, care nu lucrează în învățământ, ci la Direcția de finanțe, care ne-a precizat obligativitatea de a prezenta lunar, un Raport de 5-10 pagini, către conducerea instituției,  prin care trebuie să se releve, cu argumente concrete, că pe lângă atribuțiile generale aferente compartimentului în care lucrează, efectuează activități în plus, specifice compartimentului de analize și sinteze, de management, astfel trebuie să se facă propuneri de îmbunătățire a legislației și proceduri de optimizare a activității  cuprinse în Fișa postului. Indemnizația poate fi atribuită sau nu, stabilită, lunar, ca urmare a Raportului elaborat.

În ceea ce privește ABILITAREA privind CONDUCEREA DE DOCTORAT, precizăm că aceasta este stipulată în Legea învățământului nr. 1 /2011, dar o metodologie în acest sens, a fost elaborată, ca urmare a Ordinului nr. 3121/ 27 01 2015 privind „organizarea și desfășurarea procesului de obținere a atestatului de abilitare, precum și modelul Cererii-tip pentru susținerea tezei de abilitare”. Comisia pentru obținerea Certificatului de abilitare este formată din 5 membri – trei titulari și doi supleanți  – toți conducători  de doctorat. Deci abilitarea pentru conducerea de doctorat începe abia cu anul 2015, iar până la această dată, aprobarea calității de conducător de doctorat era făcută de CNADTCU și era foarte dificilă. Din punctul meu de vedere, fără să generalizăm, considerăm că  procedura s-a mai relaxat din moment ce și conferențiarii universitari se pot abilita și apoi să aplice pentru postul de profesor universitar. Recent un „domn” îmi reproșa bățos că nu am abilitare și ar trebui să semnez „neabilitat”, or eu sunt conducător de doctorat din anul 2003, cu 16 doctorate finalizate, toate confirmate de CNATDCU, cu precizarea că 18 doctoranzi au fost exmatriculați, unii chiar colegi, la examenele premergătoare elaborării tezei de doctorat.

Desigur, discuția despre doctorate și abilitare ar putea continua, intenția noastră fiind doar de a semnala câteva aspecte, fără prea multe comentarii și fără a avea naivitatea de a le epuiza, chiar la modul epidermic, așa încât așteptăm o viitoare dezbatere profundă și mai ales o asanare a mediului toxic, minat de superficialitate și impostură, nu numai la nivel academic, ci și al societății românești actuale.

ARQ, Critic Arad, 24 martie 2025

În iunie 2014, am făcut parte dintr-o delegație de 20 de arădeni, formată din reprezentanți ai administrației, ai mediului de afaceri și ai celor două universități arădene, în Regiunea Autonomă Kurdistan (Republica Irak). Delegația arădeană era condusă de NICOLAE IOȚCU, atunci președinte al Consiliului Județean Arad. Îl cunoșteam destul de puțin, iar opiniile mele despre oamenii politici nu le-am preluat nicicând de la alții, preferând să-mi asum un punct de vedere, ca urmare a unor observații proprii. Deci, nu știam aproape nimic despre NICOLAE IOȚCU și am fost surprinsă de prestația impecabilă ca șef al delegației arădene, aflat în situația de a susține alocuțiuni despre oportunități arădene, la întâlnirile oficiale cu premierul și guvernatorul Kurdistanului.

Am rememorat momentul primei întâlniri oficiale cu NICOLAE IOȚCU, despre care folclorul urban relata că a finanțat campania împotriva mea ca rector, în paginile unui ziar arădean, care a și plătit o sumă importantă de euro, în urma unei hotărâri judecătorești. Nici nu mai are importanță dacă este sau nu adevărată această informație. Cert este că am descoperit un om politic cu un DISCURS LIBER IMPECABIL, fapt destul de rar în „lumea” politică post decembristă. Documentându-mă pe internet pentru acest articol, am reținut activitatea parlamentară în cifre a lui NICOLAE IOȚCU, ca lider al grupului parlamentar al PDL: luări de cuvânt: 87, din care 8 declarații politice; 17 propuneri, din care 8 promulgate; 1 Moțiune de cenzură; membru în 2 comisii de mediere. Dar se știe că activitatea politico-administrativă a lui NICOLAE IOȚCU a luat sfârșit ca urmare a unui moment dramatic din existența sa, care l-a determinat să înceapă un nou „drum” în viață, valorificându-și studiile efectuate în economia turismului și mai mult decât atât, să construiască un BRAND DE SUCCES pe plan național și regional și anume HANUL „MOARA CU NOROC”. Construit în perioada 1830-1837, cu destinația de a păstra cereale din zonă, apoi naționalizată, „MOARA CU NOROC” a devenit o clădire cu profil industrial, iar după ‘89, gestionarea defectuoasă a acesteia, a dus la o degradare continuă, precum s-a întâmplat cu numeroase clădiri și fabrici din România. NICOLAE IOȚCU, împreună cu doi colegi, a achiziționat „Moara” și a început un proces dificil de reconstrucție, în care puțini arădeni credeau. Sunt sigură că a fost o muncă titanică de reabilitare și de păstrare a arhitecturii și a elementelor originale, restituindu-se în acest fel o clădire emblematică, construită în secolul al XIX-lea, de fapt un PATRIMONIU CULTURAL ȘI TURISTIC al locului. Deschiderea Hanului „Moara cu noroc” a avut loc în anul 2012, cu o singură sală, în prezența elitei politice și administrative arădene. Au fost adăugate noi săli și facilități, păstrându-se însă, tradiția populară și gastronomică, ceea ce este lăudabil. În drum spre Moneasa, de maxim două ori pe an, mă opresc la dus sau la întors la „Moara cu noroc” și încep să cred că reprezintă mai mult decât un „popas de poveste”, cum este ea considerată în zonă, ci o demonstrație vie că o VIZIUNE culturală și turistică dublată de PROFESIONALISM poate reda prezentului strălucirea de altădată. „Moara cu noroc” constituie deja un BRAND NAȚIONAL, având oaspeți din EUROPA, dar și din SUA, CANADA, AMERICA DE SUD, constituind un model privind modalitatea de promovare în spațiul virtual. Știam că NICOLAE IOȚCU are idei interesante privind turismul din județul Arad și i-am solicitat câteva opinii, dar am primit pe mail, o strategie coerentă și realistă privind dezvoltarea și promovarea turismului de nișă în MONEASA, LIPOVA, SĂVÂRȘIN, INEU, ARAD, GHIOROC, ȘIRIA, ce ar trebui cunoscute și luate în considerare de către decidenții în domeniu. Fără îndoială, NICOLAE IOȚCU ne va surprinde în viitor prin fapte și nu numai prin idei și propuneri, de aceea în finalul articolului, o urare devenită tradițională, SUCCES, în continuare.

ARQ, Critic Arad,17 martie 2025

Numele eminentului profesor de matematică, absolvent al Universității de Vest din Timișoara (în perioada 1958-1963) se leagă de COLEGIUL „MOISE NICOARĂ”, nu doar pentru că a fost director, de două ori (1982-1990; 1995-2001), ci pentru că a creat o „școală de matematică”, care, în mod sigur, îi poartă numele. Aflat de-a lungul a peste 40 de ani la catedră, a instituit un STIL de predare UNIC, ORIGINAL, în care primordială era formarea gândirii matematice și încurajarea creativității în rezolvarea problemelor, fapt apreciat în universitățile românești și nu numai.

De pildă, la Universitatea „Babeș BOLYAI”, Cluj-Napoca, un mare profesor de matematică, după ce a propus pe tablă rezolvarea unei probleme, a solicitat studenților o altă metodă pentru rezolvarea acesteia, ceea ce s-a și întâmplat. La final, universitarul clujean l-a întrebat pe studentul, care rezolvase problema prin altă metodă, unde a terminat liceul și auzind că este absolvent de „Moise Nicoară”, instantaneu a rostit cu respect, numele profesorului ORAȚIU HOARĂ. Iubit și venerat de elevi, având foarte mulți discipoli în ale matematicii, PROFESORUL, cu majusculă, era/este de o MODESTIE ieșită din comun, deși INTELIGENȚA sa, ascuțită, autentică, dar discretă, întotdeauna cenzurată de rațiune și logică, era binecunoscută tuturor. ORAȚIU HOARĂ era/este un OM al FAPTELOR și al ACȚIUNILOR, pentru care a primat INTERESUL ȘCOLII și al ELEVILOR. A fost PROFESOR, responsabil cu cercurile de matematică ale colegilor din licee (1980-2003), a condus activități de perfecționare, a organizat olimpiade școlare, a fost inspector școlar metodist (1985-2001), i s-au decernat 14 diplome, titluri și brevete. Fără îndoială, și datorită lui ORAȚIU HOARĂ, Colegiul Național „Moise Nicoară” a primit, în 2010, Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în gradul de „Ofițer”, din partea Președintelui României, Traian Băsescu, prin decret, în perioada când Ministrul Învățământului era Daniel Funeriu.

Ca DIRECTOR, a fost o autoritate recunoscută și respectată de către elevi/profesori și datorită faptului că a știut „să navigheze” cu înțelepciune în perioada de până în anul 1989, fără să renunțe la principii privind „ce este bine și drept”, făcând doar compromisuri, pe care le considera absolut necesare. Distinsa profesoară de limba română, MIRELA MUREȘAN, pe care am apreciat-o dintotdeauna, colaborând mulți ani cu profesorul și directorul ORAȚIU HOARĂ, subliniază că în calitate de director, acesta a avut viziune, știind „să se adapteze schimbărilor de după `89 și să conducă liceul spre dezideratele noii epoci, care începea, deschizând noi perspective educaționale”. 

Biblioteca Județeană Xenopol avea și sper să nu fi renunțat la un admirabil proiect, desfășurat sub genericul „PERSONALITĂȚI ARĂDENE”, în cadrul căruia a fost invitat ORAȚIU HOARĂ, prilej pentru numeroși elevi, foști elevi și profesori să-l omagieze pe dascălul, dar și pe omul, pe tatăl a doi copii (Simona, medic și Sorin, matematician), o personalitate de excepție, pe care ARADUL nu trebuie să-l uite nicicând.

Iar, în final, în numele unor largi comunități, URAREA de SĂNĂTATE și VIAȚĂ LUNGĂ.                  

Teodor Cilan: „Universitatea Aurel Vlaicu din Arad a primit GRAD DE ÎNCREDERE RIDICAT!”

Vești foarte bune pentru Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, pentru cadrele didactice, pentru personalul didactic auxiliar, personalul nedidactic, studenții și, desigur, pentru viitorii studenți, au venit din partea ARACIS.

Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad a obținut, în urma evaluării instituționale, calificativul GRAD DE ÎNCREDERE RIDICAT. Certificatul a fost acordat pentru următorii 5 ani de către Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS), care analizează calitatea învățământului superior din România.

Votul acordat de ARACIS, în urma evaluării instituționale, a fost unul unanim (18 voturi pentru „grad de încredere ridicat”, niciunul împotrivă).

Rectorul UAV, conf.univ.dr. Teodor Cilan, a primit, din partea ARACIS, felicitări pentru acest rezultat, care vine să confirme eforturile făcute în ultima perioadă de echipa universităţii de stat din Arad.

„Doresc să îi felicit pe toți colegii, pentru că doar în echipă, doar cu eforturi considerabile şi susţinute din partea tuturor am reuşit să ajungem la acest rezultat. Este o recunoaștere a excelenței noastre academice, a dorinţei de a progresa și, desigur, a muncii depuse de întreaga comunitate academică”, a precizat Teodor Cilan.

Certificarea ARACIS vine să dovedească faptul că UAV îndeplinește toate cerinţele normative obligatorii care atestă un învăţământ superior de calitate.

Anton Ilica, UZPR, 10 martie 2025

Prof. univ. dr. Lizica Mihuț, distins om de cultură, specialist în istoria teatrului, publicist de opinie, conduce organizația „Susținem excelența”, menită să promoveze valorile, calitatea, demnitatea și echitatea în diferite domenii de activitate. Având în componență personalități care au dovedit excelența în activitatea lor, Asociația a avut „în atenție pănă în prezent domeniile Educație/pedagogie (prof. univ. dr. Anton Ilica), Învățământ liceal (prof. dr. Diana Achim), învățământ medical (conf. dr. Liliana Bran), cultură (scriitor Viorica Popescu, prof. dr. Lizica Mihuț), Medicină (dr. Mihaela Orodan), medicină legală (dr. Corina Crișan), justiție (av. Diana Chițoi), Gastronomie (Tabita Cristea), Antreprenoriat (Ana Maria Dragoș), psihologie și proiecte internaționale (Cristina Nistor)”. De această dată, Georgiana Tențea a organizat o masă rotundă pe tema DIALOGURI ÎN JURNALISM, cu participarea unor reprezentanți ai presei arădene, scrise și vizuale, vizând ”jurnalismul de calitate” și problemele actuale ale presei. A fost un schimb elevat de idei, argumentat cu exemplificări, despre etica celui ce scrie, dar și a cititorilor, despre moralitate și corupție, despre dificultățile întâmpinate în activitatea de jurnalism politic și satisfacțiile unor consecințe pozitive mai ales de natură socială.
Ca membru al UZPR, completez anumite opinii legate de calitatea actului publicistic, legate de pierderea încrederii în presa, presiunile politice, clanurile din jurul publicațiilor, concurența unor trusturi de media, protecția jurnaliștilor, precum și modul de manipulare a cititorilor grație unor strategii de promovare a știrilor false și a invocării unor distorsiuni prin citare selectivă. Pătrunderea politicului în presa publică și presiunea decidenților asupra onestității jurnaliștilor sunt alte carențe care viciază actul de informare corectă, exprimarea adevărului și a calității discursului vorbit sau scris. În fine, folosirea unui limbaj vulgar, specularea unor elemente de atractivitate corporală, accentuarea unor știri spectaculoase și a unor elemente biografice, susținerea nejustificată și promovarea unor nonvalori „făcute” vipuri, inversarea virtuților indivizilor prin „pătrunderea” cu agresivitate în biografia unor persoane.
Asemenea dialoguri în jurnalism sunt necesare pentru a restatua deontologia ziariștilor și a reconsidera încrederea în publicismul onest, demn și imparțial. Lizica Mihuț pomenea de caracterul omului, a celui care-și asumă responsabilitatea de a forma opinia publică, de a educa cititorii și a le contura discernământul, respectul pentru opinia corectă și încrederea în publicist, ca valoare esențială și călăuză profesională. Susținem excelența în domeniul jurnalismului înseamnă responsabilitate: „Într-o perioadă a informației abundente și a schimbărilor rapide, rolul presei de calitate este mai important decât niciodată. Excelența în presă nu este un concept abstract, concluziona Lizica Mihuț, om de presă, autor de cărți, care a înființat, în cadrul Universitatea Aurel Vlaicu din Arad, specializarea de jurnalism, ci se manifestă prin acțiuni concrete, prin profesionalism, integritate, curaj și dedicare. Înseamnă să căutăm adevărul, să respectăm deontologia profesională, să fim imparțiali și să nu ne lăsăm influențați de interese politice sau economice”. (Uzpr, București, 10 martie 2025)