Arhiva lunii martie 2020

INTERVIU JA. Cu prof.univ.dr. Lizica Mihuț. „Un prilej de a ne apropia de Dumnezeu, acum și pentru totdeauna”

De vorbă cu Lizica Mihuț despre tarele care au adus societatea românească acolo unde este ea astăzi, despre măsurile drastice și exemplul Chinei, dar și despre ajutorul pe care China vrea să-l dea acum Aradului.

JURNAL ARĂDEAN: Cum vedeți actuala criză prin care trece România?

LIZICA MIHUȚ: România trece prin momente grele. S-au spus și s-au scris multe și e greu să nu ai o opinie a ta, mai mult sau mai puțin aplicată. Din punctul meu de vedere, lumea se va schimba după această pandemie. Mă refer aici, în mod special, la impostura care aproape a pus stăpânire pe societatea românească. Acesta este adevărul, indiferent dacă vrem sau nu să îl recunoaștem. Promovarea nonvalorilor este aproape generalizată, ceea ce este inadmisibil. Cum să cataloghezi o comunitate care aplaudă un arădean care, în doar doi ani și jumătate, a scris o carte de istorie (1.600 de pagini), în condițiile în care avea serviciul zilnic de opt ore și multe deplasări în străinătate? Cum să nu iei atitudine împotriva plagiatelor? Cum se poate accepta ca un profesor universitar, conducător de doctorat, să facă greșeli de ortografie, fapt „pedepsit” încă din clasele primare? Cum este posibilă susținerea unui doctorat fără a avea licență și master în domeniu? Cum să acceptăm această impostură? Îmi place să cred că nu vor avea viitor în politica românească cei care nu demonstrează că au spirit organizatoric și inițiativă și că sunt cu adevărat aproape de oameni. Dacă clasa politică este atât de „șubredă”, nu este de mirare că se întâmplă aceste situații de neimaginat. Rămân, însă, un om optimist, pentru care, dincolo de ideologii, de dreapta sau de stânga politicii românești, importanți sunt oamenii de valoare, pe care îi apreciez indiferent de sigla partidului din spatele lor.

Sunteți președintele Forumului Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze și ați dezvoltat, prin implicare și multă dăruire, un parteneriat strâns cu Republica Populară Chineză. Cum am putea, acum, să cerem ajutor din partea poporului chinez?

LIZICA MIHUȚ: China a fost prima încercată de acest virus. Acum, când alte țări au ajuns în această situație, Republica Populară Chineză și-a arătat sprijinul. A trimis avioane cu echipamente medicale și echipe de medici în Italia, Cehia, Polonia, Serbia sau Spania. Știindu-se că promovez de câțiva ani cultura și civilizația chineză, au fost mulți arădeni care m-au întrebat „cum poate România să beneficieze de sprijin din partea Chinei?”. Vorbind în mai multe rânduri la Ambasadă, am înțeles că deschiderea spre sprijin este deosebită, China fiind un adevărat prieten al poporului român. Se dorește trimiterea unui avion cu echipamente și tehnică medicală, atât de necesare în aceste momente. Am discutat cu președintele Consiliului Județean Arad, Iustin Cionca, pentru care am doar cuvinte de apreciere privind modul în care s-a implicat și a dezvoltat relația Arad-România-China. I-am explicat situația comunicată de cei de la Ambasadă, ajutorul din China fiind disponibil cu o singură condiție: ca România să asigure transportul. Statul român ar trebui să trimită un avion în China pentru transportul ajutoarelor. Această problemă poate fi rezolvată doar de premierul României iar domnul președinte Cionca și-a arătat disponibilitatea de a discuta cu dl Ludovic Orban spre a perfecta acest acord. Ajutoarele ar fi nu numai pentru Arad, ci și pentru România. Desigur, Aradul va avea beneficii importante. Ambasada Chinei a dovedit o extraordinară disponibilitate și ne-a indicat pașii pe care trebuie să îi urmăm. Este foarte important ca, în aceste momente dificile, de profundă criză, partidele politice de stânga și de dreapta să renunțe la campanii electorale, cu gândul la elaborarea unor strategii comune pentru salvarea nației noastre.

Revenind la proiectele Forumului Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze, în acest an ar trebui să se desfășoare cea de a șasea ediție a Simpozionului Internațional despre cultura și civilizația chineză.

LIZICA MIHUȚ: Este un eveniment care s-a impus prin seriozitate și a devenit un reper în ceea ce privește implicarea României și a Aradului în relaționarea cu China. Acest Simpozion Internațional se desfășoară cu participarea directă a unora dintre cei mai importanți intelectuali arădeni și este sprijinită de politicienii arădeni, deopotrivă de dreapta și de stânga, precum și de către presă, iar lucrările susținute apar într-o carte, care va rămâne ca mărturie prin timp, despre o activitate culturală de prestigiu. Anul acesta suntem la cea de a șasea ediție, care a primit finanțare din partea Primăriei Municipiului Arad prin Centrul Municipal de Cultură. Nu pot, totuși, să nu remarc că o altă asociație nou-înființată, care își are sediul într-un apartament de la etajul 4 al unui bloc, a primit aceeași finanțare. Surpriza a fost că această asociație, prin numele său, poate crea o confuzie, știut fiind faptul că la Pecica s-a înființat primul Club Pro China din România, inaugurat chiar în prezența Ambasadorului Republicii Populare Chineze în România. Este normal că, pe de o parte, se dorește o promovare și o deschidere cât mai mare spre China, dar consider că această finanțare nu este una echitabilă, având în vedere experiența și recunoașterea de care se bucură Simpozionul Internațional pe care îl organizăm an de an. Dincolo de orice, există loc pentru toată lumea, dar problema cea mai mare este că trebuie să dăm dovadă, cu toții, de rigurozitate. Apreciem inițiativa Primăriei de a sista finanțarea tuturor proiectelor pentru ca fondurile să fie direcționate spre spitalele arădene, care se află în dificultate în acest moment.

Ce ar trebui să învețe România din experiența Chinei în ceea ce privește combaterea pandemiei și reorganizarea societății pe care o impune un asemenea moment?

LIZICA MIHUȚ: Sunt numeroase scenarii. Problema este că virusul este un pericol uriaș pentru întreaga planetă. Ar trebui să învățăm că atitudinea dură pe care a luat-o China (regiunea care include și Wuhanul este de 4 ori mai mare decât România, cu o populație de peste 22 de milioane) a fost cea care a salvat o tragedie a umanității. Dacă guvernul chinez nu ar fi luat această atitudine drastică, ar fi fost o nebunie în întreaga lume. Învățăm lecția de a fi riguroși și serioși, de a fi extrem de coerenți în strategia pe care o abordăm și China este un exemplu. Ar fi bine să ne uităm la Italia și la Spania și să reținem strădaniile și erorile. Este important acum să ne propunem o introspecție, în propriul nostru univers, să vedem tarele pe care le avem, să încercăm, în această izolare acasă, să ne regăsim pe noi înșine. Să nu uităm că este un prilej de a ne apropia de Dumnezeu, acum și pentru totdeauna.

Anton Ilica: Lizica Mihuț reconstituind ITINERARIILE SPIRITUALE ARĂDENE

Când a apărut, în 1997, volumul Itinerarii spirituale arădene semnat de Lizica MIHUȚ, am avut speranța că restructurarea culturii arădene va fi un imbold spre certitudini valorice, care-șivor găsi mărturisitori fideli de presă. După atâta vreme, cititorului i s-a conturat perspectiva obiectivității, astfel că, la o nouă lectură, în alt timp, „itinerariile spirituale arădene” mi-au relevat impresii vii despre timpul în care publicistul LizicaMihuț s-a responsabilizat prin reprezentarea evoluției culturale a urbei noastre într-o perioadă de redesenare a personalității culturale a Aradului.

 

Volumul înseriază, într-o arhitectură riguroasă, „articole și studii”, publicate în presa arădeană și nu numai), dovedind că Aradul a fost „spațiu de convergență” a unor valori spirituale reprezentative. Autoarea mărturisește intenția ”„e a șterge acel geam aburit care acoperă timp și spațiu”, ca să nu se uite că, între 1990 și 1995, orașul nostruși-a recaligrafiat spiritualitatea prin schimburi culturale și intelectuale de calitate națională. Cartea, zice autoarea, „s-a scris singură”, cuprinzând convorbiri cu 21 de actori și regizori de teatru, excepționale personalități ale Thaliei: Ion Caramitru, Dina Cocea, ȘtefanIordache, Radu Beligan, Adela Mărculescu, Draga Olteanu Matei, Dan Voicilă, apoi Cătălina Buzoianu, Alexa Visarion, Dan Alexandrescu, Beatrice Bleonț, Victor Tudor Popa și alții. Galeria personalităților teatrale care au itinerat teatrul arădean confirmă un spirit de deschidere spre valorile naționale.

 

Atâtor personalități care au adus Aradului spirit și înțelepciune li se adaugă medalioane ale unor oameni de cultură, scriitori, universitari: Eugen Coșeriu, savant de renume mondial, acad. Ion Coteanu, prof. univ. Dr. doc. Ion Zamfirescu, prof. Dr. Boris Cazacu, prof. univ. Dr. Constantin Ciopraga, universitaritimișoreni, scriitorii Paul Everac, ValeriuRâpeanu, Romulus Guga, Valentin Silvestru, FlorinBaănescu. Medalioanele „oaspeților” sunt completate, sub forma instantaneelor universitare arădene, pentru PS dr. Timotei Seviciu, Florin Vălu, DimitrieCamenița, A. Ardelean, I. Tulcan, G. Halic, S. Anuichi, Al. Cioarnă, I. Biriș, V. Popeangă, M. Pușchița, Al. Pop etc.

 

Eseuri, medalioane, relatări, convorbiri! Celor care ne vizitează orașul, aducând cultură și știință, li se solicită opinii, iar Lizica Mihuț le înregistrează cu mândrie și aplecare jurnalieră: „oraș frumos cu tradiție culturală” (I. Caramitru), „minunat centru” (D. Cocea), „centru cultural, cu o istorie strălucită, cu o tradiție remarcabilă a teatrului, cu un public de elită” (V. Seciu, actriță „cu o frumusețe stranie”), „oraș curat, frumos, cu civilizație reală” (Ș. Iordache), „oraș ospitalier, civilizat cu un public extraordinar” (M. Ursu, Cluj), „oraș cald, liniștit, frumos, curat, primitor și un public foarte talentat” (A. Mărculescu), „Aradul are un public elevat și o scenă ce sună ca un Stradivarius” (S. Sihleanu) etc. Aceste opinii sunt completate de Acad. I. Coteanu, care consideră că, la începutul anilor 1990, „orașul Arad e atrăgător, frumos, elegant, bine gândit urbanistic”, precum și de universitarul ieșean C. Ciopraga, care apreciază „aerul citadin, frumusețeabulevardelorlargișiurbanitateacetățenilor”. Impresionantele elogii sunt expresia unor comparații cu alte orașe românești, fiind cuvinte de mândrie pentru locuitorii acestei urbe din Omega Mureșului.

 

– Doamnă Prof. univ. Dr., Rector, Președinte, doamna Lizica Mihuț, sunteți o personalitate dinamică, o luptătoare încultura Aradului, universitar de prestigiu, autorul unor cărți reprezentative cu impact național, legîndu-vă activitatea de Universitatea de Stat, de tratatele despre mișcarea teatrală transilvană și arădeană, scrierile despre limba românească, despre temeinicia cu care ați consolidat învățământul superior, dând Aradului calitatea oraș universitar. Iată că în calitate de publicist ca și colaborator la presa literară (Orizont, Familia, Vatra, Tribuna, România literară etc.) și în ziaristica locală, v-a iasumat, deopotrivă, rolul de mărturisitor despre cultura, civilizația și spiritualitatea Aradului.

 

Raftul de cărți dintr-o bibliotecă, semnate de L. Mihuț, dovedesc aplecarea sa spre studiu și spre cercetări riguroase despre generarea de cunoaștere a fenomenelor culturale. Articolele de presă cotidiană devin mărturia implicării în evenimentele culturii arădene, făcându-le cunoscute concitadinilor de ieriși de astăzi. „Itinerariile …” sunt mărturia unei generații, motivată să construiască „o nouă și o altă cultură” a valorilor și a reprezentăriilor în concertul spiritualității naționale. Itinerariile… relevă că Aradul a fost un veritabil „spațiu de convergență” a unor oameni, grupuri, fenomene și că personalități, cum a fost d. Lizica MIHUȚ, și-au asumat roluri de a reda urbei noastre Universitate, Teatrul Nou, Presă reprezentativă, Cultură Înaltă și o demnitate intelectuală.

 

Lizica MIHUȚ nu doar a contribuit la re-construirea intelectuală a Aradului, dar a fost un condei mărturisitor despre „stareaculturală” și spirituală a unui timp istoric. Admirația mea a rămas intactă pentru scrisul unui om înzestrat cu dinamism și opinie, rigoare științifică și seducție intelectuală. Cartea aceasta poartă aroma oamenilor aleși, expresie a unor momente de elevată trăire a cuvântului însuflețit de un om inteligent, care decantează subtil afectul admirației pentru valori și reprezentarea acestora

ARĂDENI CARE NU TREBUIE UITAȚI – GHEORGHE SCHWARTZ

La întrebarea „cine este GHEORGHE SCHWARTZ?” foarte mulți arădeni ar fi consternați, deoarece numele lui este foarte cunoscut. Ca profesor și director de școală în învățământul preuniversitar. Ca profesor universitar și decan. Ca scriitor. Ca intelectual, profund atașat Aradului, precum însuși mărturisește: „Îmi place Aradul, oamenii, atmosfera; chiar dacă are multe lucruri groaznice, orașul este viu, trăiește prin el însuși”. Absolvent în anul 1968 a Universității Babeș-Bolyai, GHEORGHE SCHWARTZ a venit în Arad doar pentru câteva zile și au trecut de atunci peste cinci decenii. Se bineștie că valorile nu pot fi circumscrise unei anumite comunități. Ele sunt deasupra, dincolo de locații și timp. Și timpuri. Și totuși, puțini arădeni știu că GHEORGHE SCHWARTZ este unul dintre cei mai importanți prozatori contemporani, autor al unui demers literar vast, de o anvergură unică în literatura română, o construcție narativă la care a lucrat 27 de ani, 2 luni și 4 zile, intitulată Cei O Sută. Personajele acestui ambițios proiect romanesc au ca suport teoretic Psihologia transversală, o carte sui-generis apărută deja în șase ediții. Să reținem colaborarea lui GHEORGHE SCHWARTZ în peste 80 de publicații în țară și în străinătate, precum și prezența sa cu cărți și/sau publicații (reviste, antologii etc.) din Germania, Israel, China, SUA, Franța, Rusia, Austria, Marea Britanie, Ungaria, Republica Moldova, Slovacia, Serbia, Slovenia, Macedonia, Polonia, Bulgaria. Apreciem inițiativa Consiliului Județean de a-i conferi lui GHEORGHE SCHWARTZ calitatea de „Ambasador al culturii arădene”, care se adaugă celor 30 de distincții și premii, între care cele ale Academiei Române, ale Uniunii Sciitorilor din România, ale filialelor Uniunii Scriitorilor din Timișoara și Arad și, recent, Diploma de Excelență „Omul Anului 2019”, conferit de Centrul Cultural Istrael – România, Tel Aviv 2020.

Considerăm importantă consemnarea mai jos, a OPEREI și a două din numeroasele REFERINȚE CRITICE (semnate de Valeriu Cristea și Paul Dobrescu) cu privire la aceasta, spre a sintetiza, în acest fel, contribuția prestigioasă la cultura universală a unuia dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii române: GHEORGHE SCHWARTZ.

 

VOLUME DE AUTOR:

 

1. MARTORUL, roman, Facla, Timişoara, l972, 275 p.;

2. UCENICUL VRĂJITOR, proză scurtă, Cartea Românească, Bucureşti, l976, 2llp.;

3. PIETRELE, roman, Eminescu, Bucureşti, 1978, 275p.;

4. ORELE ORAŞULUI ARAD (în colaborare), Eminescu, 1978, 246 p.;

5. A TREIA ZI, Eminescu, roman, Bucureşti, 1980, 315 p.;

6. SPITALUL, roman, Eminescu, Bucureşti, 198l, 310 p.;

6.a. SPITALUL, ediția II-a, Emia, Deva, 2004, 304 p., ISBN – 973- 8164-34-6.;

6.b. BOLNIŢA, ARKA Smederevo, (Serbia), traducere de Ileana Ursu, 2010, (lb. sârbă);

7. EFECTUL P., roman, Eminescu, Bucureşti, 1983, 310 p.;

7.a. EFECTUL P., roman, Seria „Seniorii imaginaţiei”, „INTEGRALA SCIENCE FICTION & FANTASY”, Eagle Publishing House, 240 p., 2010;

8. MAXIMELE MINIMELE, proză scurtă, Dacia, Cluj, 1984, 166 p.;

9. CASTELUL ALBASTRU, proză scurtă, Dacia, Cluj, l986, 253 p.;

10. OM ŞI LEGE, roman, Eminescu, 1987, 360 p.;

11. CEI O SUTĂ – ANABASIS, roman, Facla, Timişoara, 1988, 374 p.;

11. b. ANABASIS, VON BABYLON NACH ALEXANDRIA IN 13 GENERATIONEN – Roman, Verlag Der Apfel, Wien, 2013, Deutsche Übersetzung von Iris Schorscher, 463 P, ISBN 978 – 3- 85450-624-9;

12. COCHILIA, roman, Forum, Bucureşti, 1992, 435 p, ISBN 973-9065-13-9.;

13. SIRENE, (în colaborare), proză scurtă, Berlin, (lb. germană), 1992, 154 p.;

14. CEI O SUTĂ – ECCE HOMO, roman, Cartea Românească, Bucureşti, 1993, 435 p, ISBN 973-23-0272-0;

15. PROCESUL – O dramă evreiască, roman, Helicon, Timişoara, 1996, 150 p, ISBN 973-574-200-4;

15.b. PROCESUL – O dramă evreiască, ediţia a II-a, Hasefer, Bucureşti, 2006, 209 p, ISBN 973-630-098-6;

16. CEI O SUTĂ – OUL DE AUR, roman, Allfa, Bucureşti, 1998, 504 p, ISBN 973-9293-86-7;

17. PARANOIA SCHWARTZ, proză scurtă, Atlas Clussium, Cluj, 1999, 221p, ISBN 973-555-212-4;

17.a. SCHWARTZ PARANOIA, traducerea Balázs Boróka, (lb. maghiară), AB-ART (Bratislava), 2010, 222 p., ISBN 978-80-8087-094-2;

18. CEI O SUTĂ – MÂNA ALBĂ, roman, Allfa, Bucureşti, 2000, 554p. ISBN 973-9477-54-2;

19. TEATRU (în colaborare), Eminescu, 2000, 506 p., ISBN 973-22-0823-6;

20. POLITICA ŞI PRESA, Institutul European, Iaşi, 2001, 302p, ISBN 973-611-067-2;

21. FILOSOFIA COMPORTAMENTULUI, ÎNTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA TRANSVERSALĂ, Şcoala Vremii, Arad, 152 p, 2002, ISBN 973-85824-0-7;

22. PSIHOLOGIA TRANSVERSALĂ (Partea generală) – aspectele filosofiei comportamentului -, Şcoala vremii, Arad, 2003, 175 p, ISBN 973-85824-5-8;

22.a. FILOSOFIA COMPORTAMENTULUI, ÎNTRODUCERE ÎN PSIHOLOGIA TRANSVERSALĂ, Şcoala Vremii, Arad, 152 p, 2002 ISBN 973-85824-0-7;

22.b. PSIHOLOGIA TRANSVERSALĂ, Partea generală, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad, 2006, 202 p, ISBN 973-752-084-x; 972-973-752-084-5, ed. IV-a 2008;

22.c. ed. V-a 2009, 230 p., ISBN 978-973-752-389-1;

22.d. TRAVERSAL PSYCHOLOGY, general part, Aspects of the Philosophy of Behavior, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad, 2007, ISBN: 978-973-752-084-5;

22.e. ed. VI-a (revizuită şi adăugită), 2016, Ed. TipoMoldova, Iaşi, 244 p., ISBN 978-606-676-876-4;

23. CEI O SUTĂ – VARA RECE, Uniunea Scriitorilor, Redacţia Publicaţiilor pentru străinătate “România”, roman, Bucureşti, 2004, 305 p., ISBN – 973 – 8333- 22-9;

24. FILOSOFIA LIMBAJULUI ÎN SPIRITUL PSIHOLOGIEI TRANSVERSALE, Paidea, Bucureşti, 2004, 180 p., ISBN 973 – 596 –251 – 9;

25. CEI O SUTĂ – AXA LUMII, 378 p. Polirom, roman, Bucureşti, 2005 – ISBN 973-46/0004-4;

26. LIMBAJUL OMULUI LIBER ŞI SĂNĂTOS în spiritul psihologiei transversale, 213 p. Emia, Deva, 2005, ISBN 973-8164-91-5;

27. PSIHOLOGIA COPILULUI

a. (în colaborare cu Gabriela Kelemen), 198 p., Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, Arad, 2006, 198 p., ISBN (10) 973-752-104-8 (13) 978-973-752-104-0;

b. (în colaborare cu Gabriela Kelemen şi Olga Moldovan), 2007, 236 p.;

c. 2009, (idem), 277 p., ISBN 978-973-752-276-4.

28. CEI O SUTĂ – CULOARUL TEMPLIER, Curtea Veche, roman, Bucureşti, 2008, 476 p., ISBN 978-973-669-533-9;

29. EDITORIALUL, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, 2009, 310p., ISBN 978 – 973 – 752 – 336 -5;

30. FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI SPECIALE, Editura Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, 2009, 240 p. ISBN 978-973-752-363-1;

30. a. FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI SPECIALE, Institutul European, 2014, 242 p., ISBN 978-606-24-0051-4;

31. CEI O SUTĂ – SECRETUL FLORENŢA, Curtea Veche, roman, Bucureşti, 595 p. 2010, ISBN 978-973-669-932-0;

32. CEI O SUTĂ – DIAVOLUL ARGINTIU, Curtea Veche, roman, Bucureşti, 2011, 507 p. ISBN 978-606-508-191-4;

33. CEI O SUTĂ – BASTONUL CONTELUI, Curtea Veche, roman, Bucureşti, 2012, 512 p, ISBN 978-605-588-313.0;

34. POOLOURI adică PARANOIA SCHWARTZ, Tipo Moldova,

colecţia OPERA OMNIA proză scurtă contemporană, Iaşi, 2012, 381 p., ISBN 978 – 973 – 168 – 822 -0;

35. CEI O SUTĂ – AGNUS DEI, Curtea Veche, roman, Bucureşti, 2013, 512 p., ISBN 978-606-588-512-7;

36. AUTIŞTII CĂRŢILOR, eLiteratura, roman hibrid, Bucureşti, 2013, 563 p, ISBN 978-606-700-152-5;

37. ENIGMELE INFINITE, Vocalize în Do major, Mirador, Arad, 2014, 276 p., ISBN 978-973-164-172-0;

38. HOTARELE ISTORICE, Vocalize în re minor, Junimea, Iaşi, 2015, 220 p., ISBN 978-973-37-1841-3;

39. INSULA ZU, roman, editura Tracus Arte, Bucureşti, 2016, 230 p., ISBN 978-606-664-599-7;

40. JUSTIŢIA SUVERANĂ, Vocalize în mi minor, editura Junimea, Iaşi, 2016, 244 p., ISBN 978–973–37–1924-3;

41. HÂRTIILE OFICIALE, Vocalize în Fa Major, editura Junimea, Iaşi, 2017, 238 p, ISBN 978-973-37-2044-7;

42. JOCURILE TRECERII, Vocalize în Sol Major, editura Junimea, Iaşi, 2018, 257 p., ISBN 978-973-37-2143-7;

43. CUVÂNTUL COTIDIAN, Vocalize în La major, editura Junimea, Iaşi, 2019, 200 p., ISBN 978-973-37-2233-5;

44. PROBLEMA, editura Hasefer, București, 2019, 279 p. ISBN 978-973-630-418-7;

45. CE AM SPUS, editura Mirador, Arad, 2019, 436 p. ISBN 978-973-164-264-2;

46. OPT PIESE, teatru, editura TipoMoldova, Iași, 2019, 347 p. ISBN 978-606-42-0409-7;

Fragmente critice:

 

„Dincolo de deşteptăciunea prozatorului citit, cu lecturi la zi, care ştie să se folosească abil de procedeele mai noi ale naraţiei, sau ale antinaraţiei (deşteptăciune pe care autorul nici nu se gândeşte s-o ascundă) impresionează la Gheorghe Schwartz, în mai mare măsură decât la alţi colegi de generaţie practicând aproximativ aceeaşi formulă, talentul.”

(Valeriu Cristea, România literară, 33/17 august, 1978)

 

„Programul fără precedent la care s-a angajat dl Gheorghe Schwartz, acela de a acoperi aproape întreaga durată a istoriei scrise a umanităţii sub forma unei genealogii patriliniare compuse din o sută de indivizi descinzînd unul din celălalt, a ajuns acum la cel de-al nouălea volum. Şi, odată cu acesta, povestea începută în Mesopotamia neolitică ajunge acum în zorii modernităţii, trecînd graniţa secolului al XVI-lea şi continuînd pînă aproape de sfîrşitul secolului următor. Totalizînd de pe acum optzeci şi şase de biografii, stratificînd, adică, tot atîtea destine, această întreprindere singuratică are deja, nimeni nu poate să nege, dimensiuni colosale. Care, ele însele, ar trebui să fie suficiente pentru a stîrni, dacă nu admiraţia necondiţionată, în orice caz un interes viu, o fermentaţie a curiozităţii intelectuale.

În pofida unor acte, spectaculoase, dar izolate, de recunoaştere publică (e.g. Premiul Academiei), rămîne un fapt că obştea literară nu pare capabilă să metabolizeze, ba nici măcar să perceapă provocarea cu care o confruntă dl Gheorghe Schwartz. De ce? Desigur, o explicaţie la îndemînă ar fi că, în virtutea celor mai elementare legi ale fizicii, este imposibil ca un obiect foarte mare să încapă într-unul foarte mic. Altfel spus: nu poţi introduce o panoramă a civilizaţiei umane în mintea cititorului standard al epocii în care trăim. Poate că este vorba aici despre pura fatalitate: visul grandios al scriitorului nu poate prinde rădăcini în ceva ce am putea denumi adecvat doar parafrazînd un titlu deja celebru al lui Filip Florian: în nişte „creiere mici“.

(…)

Dar ceea ce contează, în primul rînd, în vastul demers al d-lui Gheorghe Schwartz este spiritul vizionar şi cutezător. O societate care nu este în stare să construiască nimic de anvergură, care nu poate investi nici în ea însăşi şi cu atît mai puţin în alte ţări şi pe alte pieţe, care se dovedeşte incapabilă să pornească motoarele dezvoltării este o societate care, înainte de orice, nu are încredere în sine. De aici, cronica incapacitate de-a gîndi în stil mare. Iată de ce spiritul demersului d-lui Gheorghe Schwarz poate avea o semnificaţie mai largă decît cea pur literară. Faptul că scriitorul refuză nişa pitorescului şi a culorii locale, faptul că îndrăzneşte să gîndească la scară monumentală, asumîndu-şi condiţia de european sau, mai mult decît atît, condiţia omului în general, conţine o lecţie importantă nu doar pentru artişti şi intelectuali, ci pentru spiritul nostru public. Din această cauză, cred că efortul de a duce pînă la capăt acest extrem de îndrăzneţ proiect merită privit nu cu o curiozitate distantă, ci într-un mod implicat, participativ, cu autentică simpatie şi solidaritate.”

(Caius Dobrescu, Despre a îndrăzni să îndrăzneşti, Gheorghe Schwartz,

Diavolul argintiu, „Observator Cultural”, Nr. 619, 06.04.2012.)

Lizica Mihuț