Arhiva lunii decembrie 2021

La FILARMONICA ARĂDEANĂ. COLINDE și CÂNTECE de CRĂCIUN, în aranjamente vocal-simfonice de SABIN PĂUTZA

Cele două concerte organizate de FILARMONICA ARĂDEANĂ au umplut până la refuz somptuoasa Sală a Palatului Cultural, o bijuterie arhitectonică, admirabil restaurată. Arădenii își doresc Filarmonică la Arad și au așteptat cu mare interes Concertul de colinde și cântece de Crăciun, dovadă că au fost, în final, două reprezentații, în 22-23 decembrie și nu una, cum se preconiza inițial.

La FILARMONICA ARĂDEANĂ. COLINDE și CÂNTECE de CRĂCIUN, în aranjamente vocal-simfonice de SABIN PĂUTZA
Filarmonica arădeană are meritul de a-l fi invitat pe SABIN PĂUTZA, o personalitate de anvergură a vieții muzicale internaționale, cu o carte de vizită impresionantă: autor al peste 70 de compoziții și al unor importante lucrări de muzicologie, publicate în țară și în străinătate, laureat cu Premiul Academiei Române și al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, cu două doctorate (la Londra și la Cluj-Napoca), profesor universitar la New Jersey și la New York, precum și la Universitatea „Emanuel”din Oradea, dirijor pe mari scene din SUA, Europa și Australia. Am subliniat succint personalitatea de mare vizibilitate internațională a dlui SABIN PĂUTZA, spre a preciza șansa arădenilor de a asculta orchestra și corul sub bagheta unui important muzician.

Ne-au bucurat enorm cunoscutele colindele din repertoriul național și internațional. Dar să nu uităm că sărbătoarea Crăciunului înseamnă și inefabil și magie, dincolo de semnificația profund religioasă, presupunând o unitate de „suflet” a protagoniștilor și a publicului. Or, Concertul de colinde și cântece de Crăciun din acest an, pe care l-am urmărit în ambele reprezentații, a fost sobru și strict tehnic, dar i-a lipsit sensibilitatea, vibrația interioară și vina nu este a marelui invitat, ci în mod regretabil, o parte din membrii orchestrei și ai corului au pierdut „legătura” cu muzica, generând conflicte, prin contestarea nu numai a tuturor directorilor din ultimii ani, ci și a oricăror inițiative de reîntoarcere la studiul muzicii, la perfecționarea  propriului act artistic.

Ne dorim noi, arădenii, o Filarmonică prestigioasă, dar atitudinea de contestare, cu sau fără acoperire în „fapte”, ne este teamă că va duce la diluarea nepermisă a interpretării instrumentale și vocale. Să reținem că prima parte a Concertului l-a avut ca dirijor pe ROBERT DANIEL RĂDOIAȘ și a fost prefațat printr-o scurtă alocuțiune de către DORU ORBAN, directorul Filarmonicii arădene. Nu în ultimul rând, menționăm prestația artistică cu totul remarcabilă a mezzo-sopranei DACIANA RĂDOIAȘ și a tenorului DAVID BUZGĂU în a doua seară a Concertului, distinșii soliști aproape neauzindu-se în prima seară a acestuia.

În concluzie, să aplaudăm Concertul de colinde și cântece de Crăciun, ca semn de normalitate în condițiile dificile ale pandemiei și să urăm Filarmonicii arădene un real succes în anul 2022!

Lizica Mihuţ

Galerie foto:

MOMENT ANIVERSAR de EXCEPȚIE. FELICITĂRI, Facultatea de Teologie Ortodoxă!

MOMENT ANIVERSAR de EXCEPȚIE. FELICITĂRI, Facultatea de Teologie Ortodoxă!

Este important să subliniem că „Momentul aniversar” a avut trei părți: Colinde interpretate de Corul bărbătesc „Atanasie Lipovan” și de Corul mixt „Sfântul Maxim Mărturisitorul”, iar între acestea rememorarea personalități aproape necunoscute a lui ILARION FELEA, mentorul spiritual al Facultății arădene de Teologie Ortodoxă. Arestat de trei ori, sfârșind în temnița de la Aiud, în anul 1961, în chinuri groaznice, Ilarion Felea este un martir al credinței, ce va fi canonizat în anul 2025. Astăzi, într-o lume măcinată de impostură și înțesată la vârf de non-valori, avem nevoie, mai mult ca oricând, de modele autentice, la care să ne raportăm, spre a nu ne pierde în apele călduțe ale mediocrității. Prezentarea sobră și profund documentată, realizată de prof.univ.dr. C. IOJA, decanul Facultății, s-a referit la Ilarion Felea, „preotul, teologul, mărturisitorul“. Astfel, au fost înfățișate, cu admirație și emoție,  date biografice definitorii, dar și contribuția lui Ilarion Felea, ca teolog, precum și profesiunea de credință, „mărturisirea“ sa, ce poate constitui un memento pentru noi toți, şi anume „de a ne ține făgăduința”, de a nu trăda credința în Dumnezeu, asumându-ne oricare dintre sacrificii, și chiar sacrificiul suprem. Lecția copleșitoare de slujire a lui Dumnezeu oferită prin rememorare personalității lui Ilarion Felea s-a îngemânat, într-un mod cu totul special, cu Concertul de colinde ale Corurilor bărbătesc și mixt, desfășurat sub genericul  „COLIND STRĂBUN“, colinda fiind, precum remarca părintele decan, un patrimoniu bisericesc și cultural al poporului român“.

Conf.univ. MIRCEA BUTA trebuie aplaudat nu numai pentru cele trei decenii de trudă pentru realizarea Concertelor de colinde ale Facultății de Teologie Ortodoxă, ci și pentru că a identificat un continuator de vocație și anume lector univ. dr. TIBERIU ARDELEAN, un tânăr nu numai hărăzit pentru muzică bisericească, prin vocea sa „de aur”, dar care trebuie apreciat și pentru modul interesant, întotdeauna cu elemente de noutate, dar, în același timp, riguros, calități probate prin elaborarea predicilor duminicale, la Catedrala Veche.

Prezența celor doi ierarhi ai Arhiepiscopiei Aradului, ÎPS TIMOTEI (care a susținut o alocuțiune) și PS EMILIAN au conferit greutate evenimentului, relevând, mai mult ca oricând susținerea Facultății de Teologie, ceea ce înseamnă enorm pentru profesorii și studenții teologi, dar și pentru instituția în sine, ce s-a impus, prin înaltă ținută academică, în conclavul învățământului teologic românesc. FELICITĂRI TUTUROR celor implicați, dar, în special, părintelui decan C. IOJA și, nu în ultimul rând, inimosului lector univ. dr. ALBU FILIP, cu merite incontestabile în organizarea impecabilă a acestui eveniment, ce va rămâne neșters  în memoria noastră afectivă.

Lizica Mihuţ

„Nu mi-am trădat nicicând vocația de profesor”

De A. P. la 20 decembrie 2021 

O discuție cu prof.univ.dr. Lizica Mihuț, președintele Forumului Prieteniei și Colaborării Româno Chineze, despre „fapte” mai puțin știute.
Jurnal Arădean: Vă invit la un dialog despre „fapte” mai puțin cunoscute, dar înainte, cred, că ar fi important să sintetizați informații pe care le considerați fundamentale despre activitatea dumneavoastră.
Lizica Mihuț: Fără îndoială, cele privind activitatea mea de rector, în sensul că universitatea sa dezvoltată de la 3 la 9 facultăți, de la 14 la 38 de specializări de licență, de la niciun program de master la 26, de la nicio școală doctorală. la 2, de la un singur proiect (Tempus) la aproape 400, de la 1.700 mp, ca patrimoniu, la peste 48.000 de mp. De asemenea, cred că este important să precizez că am publicat 5 cărți (peste 3.700 pagini) la Editura Academiei Române și recent a apărut volumul la IV-lea privind „Cultura și civilizația chineză. Dialoguri româno-chineze”.
JA: Nu se cunoaște aproape deloc când ați debutat editorial.
LM: Debutul meu sa produs în ianuarie 1989, la prestigioasa Editură Eminescu, cu „Mișcarea teatrală arădeană până la înfăptuirea Marii Uniri”, lansată de cunoscutul ziarist Ion Cristoiu, atunci redactor-șef al revistei „Teatru”. Când l-am reîntâlnit pe domnul Ion Cristoiu, cu prilejul premierii noastre din partea Masoneriei, mi-a spus că „fără excepție, a avut mână bună când a debutat pe cineva”.
JA: Ce a urmat, în plan editorial, după debut?
LM: În cifre, aș putea rezuma activitatea mea editorială în nouă cărți de gramatică și șapte căți de istoria culturii, dintre care 10 sunt prezente în WorldCat (Catalogul Mondial), 11 cursuri universitare, 17 cărți de management universitar, peste 1000 de studii și studii. articole publicate în volum și în presă.
JA: Se știe foarte puțin despre începuturile dumneavoastră în mediul universitar.
LM.: În perioada 1991-2003 am fost profesor de limba română contemporană (gramatică și lexicologie) la Facultatea de Teologie, aflată atunci la început de drum, iar apoi am predat aceleași discipline la Facultatea de Științe Umaniste și Sociale. Probabil puțin sunt cei care știu că sunt coordonat 16 teze de doctorat, toate confirmate de Comisia de specialitate din MEN, teze elaborate de cadre didactice din universități din București, Oradea, Reșița, Arad, precum și din învățământul preuniversitar, care au obținut calificativele 1 – excelent, 14 – foarte bine, 1 – bine.
JA.: Chiar dacă ați rămas fidelă carierei didactice, în paralel ați desfășurat sau activitate continuă în presa culturală și nu numai.
LM: Da. Este adevărat că trădat nicicând vocație, care este prima aceea de profesor de gramatică, dar în paralel am publicat numeroase studii și articole teatrale și critice teatrale, care au determinat prima mea în Uniunea Scriitorilor din România, secția Dramaturgie, precum și în UNITER, secția de Critică teatrală.
JA: Ați primit de-a lungul anilor numeroase premii și distincte. Vă rog să vă referiți la două dintre ele, pe care le considerați cele mai prestigioase și mai puțin cunoscute publicului larg.
LM:În primul rând, Ordinul Național „Serviciul credincios” în grad de cavaler, un Ordin cu număr limitat și cu însemne distincte pentru civili și militari, precum și de război, instituit de regele Carol I în anul 1878, acordat până în 1947 de către regele. României, iar din anul 2000 a fost reinstituit de către președintele României. Mi-a acordat această distincție „…în semn de apreciere pentru contribuția deosebită la dezvoltarea învățământului românesc, pentru întreaga activitate didactică și de cercetare”. Precizez că „toți cavalerii Ordinului Național «Serviciul credincios» în grad de cavaler sunt asimilați gradelor din armată și primesc onoruri militare cuvenite”. Și nu în ultimul rând, mi sa decernat, în anul 2009, la Roma, ca urmare a unor colaborări importante în plan științific și cultural, prestigiosul Premiu Internațional Profesional „Rocca D’oro. Europa lider”.