EVENIMENTE CULTURALE ANTOLOGICE

04.12.2023

Am urmărit în acest Weekend, la București, 2 spectacole ale Teatrului Național. Un spectacol copleșitor, REGELE MOARE, o REFLECȚIE PROFUNDĂ despre viață și moarte, despre care autorul ei, EUGEN IONESCO mărturisea: “Am scris această piesă ca să învăț să mor”. Și personajul său, Berenger învață a muri, “consiliat” de Regina Marguerite și Regina Marie, două “fațete” ale unei singure femei, învestite de autor cu o bogată simbolistică. Piesă este, de fapt, o PARABOLĂ despre fragilitatea noastră, a oamenilor, la “întâlnirea” implacabilă cu moartea. O reprezentație UNICĂ în lectura originală a regizorilor Andrei și Andreea Grosu, cu VICTOR REBENGIUC și MARIANA MIHUȚ, într-un DIALOG TEATRAL CUTREMURĂTOR, ce va rămâne ca punct de reper în istoria capodoperelor interpretative ale Thaliei, în România.

Un alt spectacol, în regia și dramatizarea lui DRAGOȘ GALGOȚIU are principalul merit nu numai de a prilejui reprezentarea scenică a “textului” GENIAL al lui Mateiu Caragiale, CRAII DE CURTEA-VECHE, ci și de a-l păstra pe scenă, ca remember, construit pe ideea insolită că “cel mai înverșunat dușman al omului este propriul său suflet”. Considerat de critica literară, deopotrivă roman și nuvelă, “textul”puțin cunoscut astăzi, fiind eludat nejustificat din programa de “Limba română” a liceelor noastre, devine în “citirea” scenică a lui DRAGOȘ GALGOȚIU un spectacol de echipă, în care TOȚI cei 15 ACTORI sunt FOARTE BUNI, caligrafiind, cu DEVOȚIUNE și RARĂ BUCURIE A INTERPRETĂRII, o lume a unei aristocrații, strălucită cândva, dar ajunsă o boemă a depravării, care populează mahalalele Bucureștilor. Prin măști și inventive costume ale LIEI MANȚOC, ce sugerează tipologii, prin muzică și vagi dansuri/mișcări scenice, prin rostiri încărcate de adânci semnificații se constituie secvențe cinematografice, ce reunesc aduceri-aminte ale naratorului devenit el, însuși personaj în spectacol.

Apreciem, de asemenea, CAIETELE-PROGRAM ale spectacolelor, consistente ca informații și analize de specialitate, dublate de imaginii de colecție.
Lizica Mihut