Mărturisiri despre ce nu s-a spus

 ARADON, 17 aprilie 2024

O altfel de discuția cu prof.univ.dr. Lizica Mihuț despre ce nu s-a spus încă, o mărturisire autentică, o introspecție despre realizări, reproșuri și viitor.

Jurnal Arădean: Vă invit la o discuție, care să releve, dacă este posibil, lucruri / fapte mai puțin cunoscute din biografia dumneavoastră. Există un cuvânt care să se regăsească în toate etapele existenței dvs.?

Lizica Mihuț: Da. Există un asemenea cuvânt și anume MUNCĂ! Am muncit necontenit încă din copilărie, din anii de școală. Am avut o copilărie frumoasă, chiar dacă dificilă, tatăl meu murind când aveam doar 8 ani, dar am avut șansa să am un frate cu 9 ani mai mare decât mine, care mi-a fost ca un părinte. Îi datorez și profesoratul de limba română. Am dorit să urmez medicina, dar fratele meu ducându-mi dosarul la Timișoara, m-a înscris la Facultatea de Filologie. Bacalaureatul avea opt probe orale, ceea permitea unui absolvent să se înscrie la orice facultate.

JA: Se cunoaște cariera dumneavoastră de filolog și afinitatea specială pentru gramatică. V-a ajutat gramatica în cariera de rector?

L.M.: Fără îndoială, da. Considerată de Mihai Eminescu „gimnastica minții”, gramatica îți ordonează demersurile potrivit unor criterii, ce țin mai mult de logică decât de „efuziuni sentimentale”.

JA.: Referindu-ne în continuare la activitatea de rector, ați putea să ne faceți o sinteză în cifre?

L.M.: La alegerea mea ca rector, fiind atunci patru candidați, erau 2.154 de studenți, iar baza materială era precară. Universitatea „Aurel Vlaicu” avea înscris în CF doar imobilul de pe Calea Aurel Vlaicu, toate celelalte spații, inclusiv cele 2 cămine studențești, aveau contractele de închiriere expirate sau nu aveau proprietar. Aflându-mă la conducere, UAV a ajuns la peste 15.000 de studenți, iar patrimoniul instituției a ajuns la 48.000 de metri pătrați. Acesta s-a diminuat, în ultimii ani, prin vânzarea Fabricii de ceasuri și prin renunțarea la Aula Magna „Iuliu Maniu” (680 de metri pătrați). În prezent, nu se cunoaște cu exactitate numărul de studenți ai UAV, pe site-ul UAV, apărând cifra din anul 2012! Precizez că UAV avea numai specializări de licență (14) și numai 3 facultăți. Am înființat încă 6 facultăți, ajungând la 9, precum și programe de master și școală doctorală. Eu însămi am coordonat 16 teze de doctorat (18 doctoranzi au fost exmatriculați), toate confirmate de CNADTCU.

J.A.: Ce vă reproșați din activitatea de rector ?

L.M.: În primul rând, propunerea nefericită a Ramonei Lile ca rector. Logica mea a funcționat pe o imagine greșită, iar decepțiile sunt enorme. Știind că Ramona Lile a trecut împreună cu părinții ei, printr-o mare dramă, fiindu-le incendiată de către persoane necunoscute afacerea prosperă de la Buteni, mă gândeam, că, fără să aibă neapărat calitățile necesare, va ști să prețuiască și să lupte împreună cu întregul colectiv, pentru prezentul și viitorul instituției.

J.A.: Și care a fost cea mai mare decepție, în afara plagiatelor ?

L.M.: Într-un fel nu m-am înșelat, Ramona Lile a știut să lupte, dar nu pentru instituție, ci pentru sine însăși. Ambiția ei a fost de a deveni OM DE ȘTIINȚĂ, semnând, împreună cu unii colegi, cărți și studii în peste 30 de domenii ale științei, foarte diferite, ceea ce e un non-sens. Nu este cazul să le enumăr, fiind comentate deja, pe larg, în media. Când a semnat singură, lucrările s-au dovedit plagiate. A dorit să se abiliteze pentru a conduce doctorate în Inginerie industrială la Universitatea tehnică din Cluj Napoca, precum și în Comunicare / Jurnalism la Universitatea din Montpellier, dar a fost respinsă de către ambele universități. Și a dorit să tragă toate foloasele, inclusiv financiare, pentru buzunarul propriu.

JA. Dar ca rector sau manager, ce îi reproșați ?

L.M.: Nemulțumirea mea profundă este că Ramona Lile, în calitate de rector, a cheltuit în mod abuziv cele peste 5 milioane de euro adunați de mine, ca fond de rezervă. Banii aceștia împreună cu imobilele aflate în patrimoniul UAV confereau instituției o reală stabilitate financiară. Se pare că acești bani și alții, alocați de Ministerul Educației, s-au epuizat, ceea ce este foarte grav. De exemplu, o deplasare în Africa, în perioada de autosuspendare ca rector, a însemnat cheltuirea a 60.000 de euro, ceea ce este inadmisibil. Nu știm nimic despre sumele cheltuite de Ramona Lile în numeroasele sale deplasări exotice sau în cele frecvente la Chișinău. Sunt sigură că actualul rector, precum toți managerii, își va începe mandatul cu un audit serios.

Prezenta situație financiară a UAV trebuie adusă la cunoștința întregului personal didactic și administrativ, precum și a opiniei publice. Altminteri, actuala conducere va deconta toate greșelile, abuzurile, cheltuielile „fără cap” făcute de Lile.

J.A.: UAV are un nou rector. Ce îi doriți la început de drum ?

L.M.: Felicitându-l pe Teodor Cilan, noul rector al UAV, îi doresc înțelepciunea și tăria de a rezista tuturor propunerilor neinspirate, bârfelor, „fitilelor” dinăuntrul și din afara instituției, afirmând propriile decizii, asumate cu transparență, corectitudine și responsabilitate. Știindu-l om de echipă, sunt sigură că Teodor Cilan, cu sprijinul întregii comunități academice, va materializa, prin profundă dedicare și strădanie, o strategie pentru prezentul și viitorul învățământului superior de stat în Arad. Stă în strategia sa și a noii echipe redresarea imaginii universității, imagine atât de afectată de mandatele anterioare. Succes tuturor!