Toate articolele scrise de Lizica Mihut

PROPUNERE adresată PRIMARULUI și CONSILIERILOR LOCALI

Lizica Mihuț, 01.07.2024

Întâia dată la Casa Pianului, un loc elegant și cu ștaif, cu o istorie strălucită, onorată de proprietari printr-o restaurare autentică, de înaltă calitate, am participat sâmbătă seara, abia venită după un lung drum, la un EVENIMENT CULTURAL EXCEPȚIONAL. Lansarea romanului VALENTINA, al ANGELEI MARTIN, binecunoscută traducătoare, premiată în Brazilia și Italia, membru al Academiei Latinității, redactor șef al revistei “Cultura”, autor al unor volume de convorbiri și eseuri, coordonator al unor antologii de critică, a reunit lumea bună a culturii arădene , dar și distinși oaspeți din Oradea și Cluj-Napoca, precum îmi mărturisea o doamnă înainte de începerea evenimentului. Romanul a fost prezentat de ADRIANA BABEȚI, MIRCEA MIHĂIEȘ și VASILE POPOVICI, personalități emblematice ale Universității de Vest din Timișoara și ale culturii române, care au subliniat, cu acuitate și umor fin, câteva din meritele profunde ale acestei recente apariții editoriale. Prin doar câteva rânduri, dorim nu numai semnalarea unui eveniment cultural de excepție, ci și o modalitate de a propune atribuirea titlului de CETĂȚEAN DE ONOARE al Aradului doamnei ANGELA MARTIN, care prin romanul său VALENTINA reconstituie cu iubire și nostalgie orașul nostru de altădată, introducându-l, cu inteligență și rafinament artistic, în literatura română actuală.

Profile în câteva „linii”: ANTONIU MARTIN

ARQ/criticarad.ro • 24 iunie 2024 •

Când confeream la UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” înaltele titluri academice de Doctor Honoris Causa, domnului  EUGEN OVIDIU CHIROVICI, Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România și domnului ȘTEFAN MÂȘU, înalt demnitar al Masoneriei române și internaționale sau când, în  urmă cu mai mulți ani, mi s-a decernat un premiu din partea Masoneriei, la Periș, nu credeam că această organizație respectabilă va cunoaște, în prezent, o evidentă scădere în plan calitativ, o disiminare accentuată și necontrolabilă a numărului de membri și de Loji, nemaiavând prestigiul și recunoașterea de altădată. Desigur, la nivel mondial, Masoneria are o linie bine constituită, miza ei fiind mai mult pe plan cultural, filantropic sau ca dezbatere de idei. Să nu uităm că în România, Masoneria, în prezent, aproape lipsită de interes major, risipită în departamente fără număr, a avut în trecut, un rol important în orientarea țării spre Europa, spre marile valori ale acesteia.

Profile în câteva „linii”: ANTONIU MARTIN

Apreciem preocuparea istoricului, analistului politic și jurnalistului ANTONIU MARTIN pentru cunoașterea evoluției masoneriei arădene, materializată în cartea „Aspecte ale masoneriei arădene la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea” (2001), care are în atenție principalele etape de dezvoltare a acestei societăți inițiatice, începând cu anul 1870 și până la Primul Război Mondial, perioadă care a coincis cu o reală înflorire arhitecturală, industrială și culturală a orașului Arad.

În anul 2006, ca reacție din perspectivă istorică, la celebrul roman al lui Dan Brown, „Codul lui Da Vinci” – care a suscitat un mare interes din partea publicului mondial -, ANTONIU MARTIN a publicat, împreună cu MIHAI MOTOARCĂ, cartea „Masonerie și spiritualitate. Avatarurile istorice ale conceptului inițiatic”, în care a abordat, cu minuțiozitate, principalele organizații de factură inițiatică descrise de romancier, o carte considerată, la apariție, o premieră în spațiul românesc. Cu un impact deosebit la public, cartea lui ANTONIU MARTIN, „Masoneria explicată profanilor” (2015), lansată cu succes în România, dar și în Republica Moldova,  descifrează pentru publicul larg, elementele definitorii ale francmasoneriei. Trei ani mai târziu, în anul 2018, împreună cu cercetătorul ALEXANDRU RUFANDA din Chișinău, Republica Moldova, ANTONIU MARTIN a elaborat cartea „În zodia puterii. Masonerie și modernitate în spațiul românesc”, în care sunt abordate și analizate relațiile dintre societățile ezoterice și mediile de putere din întreg arealul locuit de români, începând cu evul mediu și până în contemporaneitate. Sunt pagini interesante despre Ordinul Dragonului, Ordinul Sfântului Gheorghe, breslele medievale, Ordinul Crucii cu Trandafir, dar și despre masoneria modernă, aspecte care îl ajută pe cititor să înțeleagă mai bine evoluția societății românești din epocile respective.               

O altă carte a lui ANTONIU MARTIN, care a suscitat un mare interes – „Crucea, Spada, Trandafirul. Sensul Cavalerismului Modern” – , familiarizează  cititorii cu ceea ce se poate numi „cavalerismul ezoteric”, termen care înglobează numeroasele ordine militaro-monastice, care au funcționat și funcționează și astăzi: cavalerii teutoni, templieri, ioaniți, sau alte confrerii. Albumul  „Aradul Ezoteric” relevă în imagini expresive și inedite, arhitectura cu caracter inițiatic din urbea noastră. Cu un doctorat în istorie, susținut în anul 2008 și autor a două cărți despre comunismul est-european și românesc  („Amprente ale trecutului. Comunismul din Europa Est-Centrală” și „Economie și societate. Aspecte ale agriculturii arădene între anii 1944-1948”), ANTONIU MARTIN promovează, mai ales în ultimii doi ani,  în presa națională și internațională,  aspecte de sorginte inițiatică specifice Aradului, relevând bogata sa moștenire ezoterică, istoria sa multi-culturală și pluri-lingvistică, ce constituie „premisele pentru a fi o urbe deschisă cultural, modernă, europeană și tolerantă…”

În prezent, ANTONIU MARTIN, membru în Uniunea Jurnaliștilor din San Marino și în curs de a fi primit în Uniunea Ziariștilor din Italia, recent laureat  cu Premiul Colosseo d’oro, are ca domenii de interes: geopolitica, relațiile internaționale, securitatea globală, societatea civilă și drepturile omului.           

Cred că este important să reținem profesiunea de credință a lui ANTONIU MARTIN, exprimată cu franchețe și luciditate: „Încerc să înțeleg oamenii și societatea, în care trăim și prin prisma formației de istoric pe care o am, aceasta oferindu-mi numeroase grile de lectură în acest sens. Sunt conștient că firea umană pusă în conjuncturi dificile sau excepționale poate să ofere mari surprize, atât în sens negativ, cât și pozitiv. Istoria demonstrează acest lucru. Pot spune că pentru a performa la nivel național și internațional este nevoie de perseverență, de voință și tenacitate. În afara acestor trăsături ale personalității, nu-ți poți maximiza înzestrările cu care te-a hărăzit Dumnezeu. Poate nu sunt așa critic în relațiile inter-umane, cum ar trebui să fiu și cum sunt relativ la analiza trecutului și societății”.

Iar, în final, urarea, devenită tradițională, SUCCES, în continuare. 

P.S. Precizând că articolele de luni își vor întrerupe apariția până la mijlocul lui septembrie, din motive lesne de înțeles, mulțumesc tuturor pentru susținere, deopotrivă în spațiul virtual și privat, asigurându-vă de cele mai alese sentimente de prețuire.

Lizica Mihuț

Pledoarie pentru excelență în profesia de avocat

criticarad.ro, Sasha Ioana, 20 iunie 2024

Excelența în domeniul științelor juridice a fost tema dialogurilor organizate de Asociația Susținem Excelența din Arad. Întâlnirea a fost organizată joi, 20 iunie, în sala festivă a Tribunalului Arad și prezidată de av. Andrei Ioniță – decanul Baroului Arad, prof.univ.dr. Lizica Mihuț – președintele Asociației Susținem Excelența și av. Diana Chițoi – membru al Consiliului Baroului Arad și membru al Asociației Susținem Excelența. 

„Au fost organizate dialoguri despre excelență în Educație, Învățământ, Cultură, abordare interdisciplinară: Sănătate-Învățământ, iar acum, în Justiție, cu o temă interesantă și provocatoare privind proesia de avocat de la pasiune la sacrificiu”, a menționat prof.univ.dr. Lizica Mihuț în deschiderea evenimentului.

Diana Chițoi – membru al Asociației Susținem Excelența și responsabil cu gestionarea evenimentelor cu teme juridice, le-a vorbit celor prezenți despre Excelența în profesia de avocat și ce presupune aceasta
„La baza carierei de avocat stă o pasiune profundă pentru dreptate. Această pasiune este cea care motivează un tânăr student la drept să studieze ore nesfârșite, să înțeleagă legile, să discearnă nuanțele subtile ale jurisprudenței și să-și dezvolte abilități analitice și de argumentare. Este dorința arzătoare de a proteja drepturile fundamentale ale individului, de a lupta împotriva nedreptății și de a susține adevărul, care dă naștere vocației de avocat.

Fiecare avocat își amintește momentul în care și-a dat seama că aceasta este chemarea sa. Poate a fost un caz celebru care a aprins scânteia interesului, poate un profesor inspirat sau o experiență personală care a deschis ochii asupra importanței dreptului. Această pasiune este motorul care împinge avocații să depășească dificultățile și să își perfecționeze continuu abilitățile.

Cu toate acestea, drumul către excelență în profesia de avocat nu este ușor. Este presărat cu provocări și obstacole care testează determinarea și rezistența fiecărui practician. Începând cu examenele riguroase de admitere la facultate și continuând cu pregătirea intensă pentru Barou, fiecare pas necesită muncă asiduă și dăruire totală.

Excelența în profesia de avocat presupune adesea sacrificii personale semnificative. Orele lungi petrecute la birou, nopțile nedormite și stresul constant pot afecta echilibrul între viața profesională și cea personală. Dar aceste sacrificii sunt adesea necesare pentru a atinge excelența profesională”, a precizat Diana Chițoi.

Decanul Baroului Arad, dl. Andrei Ioniță, a vorbit despre responsabilitatea și rolul avocatului într-un cadru mai amplu: cel al unor realități socio-profesionale marcate de digitalizarea accelerată, de informatizarea accesului la servicii juridice, de promovare a platformelor de servicii on-line etc.
Acesta a subliniat faptul că ne aflăm în apropierea anului aniversar al Baroului Arad, în anul 2025 celebrând 150 de ani de avocatură atestată documentar pe meleaguri arădene.

„Este un moment de reflecție în privința rolului nostru, ca profesie juridică, într-un cadru mai amplu: cel al unor realități socio-profesionale marcate de digitalizarea accelerată, de informatizarea accesului la servicii juridice, de promovare a platformelor de servicii on-line care vin ca alternativă la serviciile tradiționale oferite de profesia noastră, de fiscalizare tot mai agresivă a serviciilor profesionale factor generator al unei concurențe și mai acerbe pe piața de profil, accelerarea tendințelor de „comercializare” a profesiei în detrimentul rolului tradițional al acesteia și multe asemenea.

Căutăm azi, între tradiția celor 149 de ani de profesie ce stau în urmă și provocările actuale și ale viitorului nu foarte îndepărtat, un nou centru de echilibru, în care valorificarea diferențelor specifice și a  particularităților noastre, ca și corp profesional, apar esențiale.

Este tradiția celor 150 de ani un atu? Depinde …
Poate fi, dacă acceptăm, asemenea predecesorilor noștri, că rolul avocatului nu se rezumă a furniza informații juridice, ci unul mult mai profund, de sfătuitor juridic, de formator de opinie, de inițiator și nu doar de executant. Acolo unde avem și vom avea o „inflație” de informații, unde textul juridic este la îndemâna oricui în mediul online și nu numai iar interpretări ale acestuia, mai mult sau mai puțin fericite, sunt așijderea, la distanță de câteva „click-uri”, ține tot de noi să definim și să ne definim rolul ca profesioniști, unul analitic și nu pur formal, de furnizori de texte de lege și nu doar simpli executanți.       

O atare abordare pretinde de la noi, cu certitudine, adaptarea mijloacelor tradiționale, purtătoare ale unor valori certe, la mijloacele actuale de comunicare, de relaționare, atât în relația avocat – justițiabil, cât și în aceea cu partenerii profesionali și sociali.

Prin urmare, un conservatorism exacerbat nu va aduce după sine păstrarea unor valori tradiționale, ci, în opoziție cu noile tendințe, pierderea treptată a acestora în detrimentul unor „abordări” neconvenționale, informale, mult mai accesibile destinatarului final al meșteșugului nostru: justițiabilul.

Apoi, este inteligența artificială o provocare la adresa profesiei? Cu certitudine poate fi …
Astfel, utilizarea inteligenței artificiale (AI) în activitatea de profil a devenit, fie că o recunoaștem, fie că nu, o realitate. Dacă inițial programele informatice au fost utilizate pentru activitățile administrative ale formelor de exercitare ale profesiei (gestiune dosare și clienți, evidența termenelor de judecată și a programărilor, căutare în jurisprudență, etc), în prezent au intrat pe piață aplicații care utilizează inteligență artificială pentru a genera soluții juridice pentru o anumită temă dată. Inteligența artificială poate fi concepută pentru a extrage reguli din tiparele existente în baze enorme de date și să aplice aceste reguli la noi scenarii introduse de utilizator.

Această realitate care se conturează impune însă noi responsabilități în sarcina noastră, printre care, responsabilitatea analizei și interpretării rezultatelor generate de inteligența artificială, aceasta fiind și concluzia pe care a exprimat-o CCBE (The Council of Bars and Law Societies of Europe) în Ghidul privind utilizarea inteligenţei artificiale în activitatea avocaţilor adoptat în data de 31 martie 2022. De notorietate în mediile juridice e cauza Avianca Airlines, în care un judecător districtual din Manhattan, New York a sancționat avocații care au oferit instanței informații neadevărate legate de cazuri fictive, utilizate ca precedent judiciar. Avocații au recunoscut că au apelat la inteligența artificială pentru a căuta jurisprudența relevantă și s-au bazat pe aceasta fără a mai verifica informațiile furnizate.

O altă responsabilitate a avocatului este legată de respectarea principiului confidențialității în relația avocat – client.
Atunci când datele concrete ale unei proceduri (fie ea în fază contractuală sau judiciară) sunt încărcate într-un soft generativ care implică utilizarea inteligenței artificiale, găzduit de o terță parte sau în sistem cloud, avocatul ar trebui să ia măsurile necesare pentru asigurarea respectării principiului confidențialității.

Discuția este de actualitate cu atât mai aplicată cu cât, la nivel legislativ, Parlamentul European adoptat la data de 13.03.2024 Regulamentul de stabilire a unor norme armonizate privind inteligenţa artificială (Legea privind inteligenţa artificială), noul framework putând constitui însă și o oportunitate în dezvoltarea serviciilor juridice oferite de către avocați.

Conchidem pe acest palier în sensul că, avocatul și avocatura de mâine nu vor fi asemenea celor de azi, după cum nici avocatura de azi nu se suprapune întru totul celei de acum 150 de ani. Deși inteligența artificială este o realitate prezentă, totuși, înlocuirea profesiilor juridice tradiționale este o idee temerară și de neconceput dacă înțelegem diferența specifică pe care factorul uman, profesionistul avocat, încă o poate realiza. Așadar, înțelegând mai bine rolul pe care l-am avut în trecut și îl avem în prezent, vom găsi calea de a ne defini mai bine rolul pe care-l vom putea avea pe mai departe și pe viitor, ca și corp profesional, tocmai prin promovarea acelor diferențe specifice și integrarea mijloacelor contemporane, inclusiv inteligența artificială, în activitatea noastră specifică.

Provocările nu vin însă doar din afara profesiei ci, deopotrivă,  și din interior.
La nivel global sesizăm schimbarea opticii  cu privire la evoluția avocaturii, prin însușirea tot mai pregnantă a unei perspective mai degrabă comerciale, chiar ”mercantiliste”, orientată înspre consumator și creștere economică. Între crezul antecesorilor, în sensul că avocatura este o profesie de vocație al cărei scop nu este urmărirea profitului, ci, prioritar, apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale oamenilor și orientarea actuală mai sus reliefată (care ține de specificul societății contemporane în genere), există o certă diferențiere de viziune, care impune, necesar, găsirea unor puncte de echilibru.

Astfel, în zilele noastre, una dintre principalele provocări pentru profesie ține de  apărarea principiilor și valorilor profesiei concomitent cu nevoia de a răspunde noilor cerințe ale pieței. Sau, cu alte cuvinte, concomitent cu nevoia de creștere economică. Stagnarea ne este interzisă de circumstanțele timpului!.

Asumând noile tendințe, în fața cărora nu putem rămâne indiferenți (contrariul ar presupune autoizolarea și ignorarea lor, echivalente refuzului de adaptare la noile realități), ține de măiestria noastră de a menține și azi valorile de bază ale profesiei ce se circumscriu, tradițional, apărării drepturilor și a libertăților fundamentale, de a fi pavăză împotriva abuzului și arbitrariului.

În acest cadru mai amplu, al unor profunde preschimbări, celebrăm, și azi, tradiția Baroului Arad și a avocaturii arădene, însă nu doar pentru ideea de tradiție. O celebrăm ca element identitar, care ne conferă direcție și scop azi, dar și mâine, într-o lume marcată de noi realități și profunde schimbări ale paradigmelor tradiționale.”

Și dacă tot tema propusă a fost cea a Excelenței,
organizatorii au inclus în program și depunerea jurământului în profesia de avocat a celor 8 tineri care vor completa colectivul Baroului Arad.

Despre excelența în avocatură cu Asociația „SUSȚINEM EXCELENȚA” și conducerea Baroului Arad (FOTO)

ARQ • 20 iunie 2024 • 

Sala festivă a Tribunalului Arad a găzduit astăzi un eveniment desfășurat sub egida Asociației „SUSȚINEM EXCELENȚA” și Baroul Arad. Este vorba despre Conferința „Dialoguri despre excelență în Justiție. Profesiunea de avocat, de la pasiune la sacrificiu. Oportunități și vulnerabilități în profesia de avocat”, prilej cu care opt tineri avocați au depus jurământul de intrare în Barou.

Despre excelența în avocatură cu Asociația „SUSȚINEM EXCELENȚA” și conducerea Baroului Arad (FOTO)

„Precum deja se știe, ne propunem, în mod programatic, 4 deziderate importante:

1. DIALOGURI despre excelență în cele șase mari domenii: Educație și Învățământ, Cultură, Sănătate, Antreprenoriat, Justiție, Jurnalism;

2. Elaborarea unor PROIECTE INTERNAȚIONALE  și nu întâmplător un membru al asociației noastre este expert în acest domeniu; a câștigat recent un prestigios premiu european: Salto;

3. LANSAREA unor CĂRȚI situate în zona excelenței;

4. Acordarea unor PREMII pentru MERITE DE EXCEPȚIE.           

Au fost organizate DIALOGURI despre EXCELENȚĂ în Educație, Învățământ, Cultură, abordare interdisciplinară: Sănătate-Învățământ. Iar acum,  în Justiție, cu o temă interesantă și provocatoare privind «PROFESIA de AVOCAT: de la pasiune la sacrificiu», susținută de către decanul Baroului de avocați Arad, dl. ANDREI IONIȚĂ, precum și de către dna DIANA CHIȚOI, membru al Consiliului Baroului Arad”, a spus prof. univ. dr. Lizica Mihuț, președintele Asociației „SUSȚINEM EXCELENȚA”.

Diana Chițoi, despre pasiunea profundă pentru dreptate

În continuare, avocatul Diana Chițoi, membru al Asociației și consilier în Consiliul Baroului, a vorbit despre pasiunea care stă la baza profesiei de avocat. „La baza carierei de avocat stă o pasiune profundă pentru dreptate. Această pasiune este cea care motivează un tânăr student la drept să studieze ore nesfârșite, să înțeleagă legile, să discearnă nuanțele subtile ale jurisprudenței și să-și dezvolte abilități analitice și de argumentare. Este dorința arzătoare de a proteja drepturile fundamentale ale individului, de a lupta împotriva nedreptății și de a susține adevărul, care dă naștere vocației de avocat.

Fiecare avocat își amintește momentul în care și-a dat seama că aceasta este chemarea sa. Poate a fost un caz celebru care a aprins scânteia interesului, poate un profesor inspirat sau o experiență personală care a deschis ochii asupra importanței dreptului. Această pasiune este motorul care împinge avocații să depășească dificultățile și să își perfecționeze continuu abilitățile.

Cu toate acestea, drumul către EXCELENȚĂ în profesia de avocat nu este ușor. Este presărat cu provocări și obstacole care testează determinarea și rezistența fiecărui practician. Începând cu examenele riguroase de admitere la facultate și continuând cu pregătirea intensă pentru Barou, fiecare pas necesită muncă asiduă și dăruire totală.

Viața unui avocat nu este simplă. Presiunea timpului, complexitatea cazurilor, responsabilitatea enormă față de clienți și nevoia de a fi mereu la curent cu schimbările legislative pot transforma această profesie într-o adevărată cursă contra cronometru. Un avocat bun trebuie să fie mereu pregătit, mereu vigilent și mereu dedicat să ofere cele mai bune soluții juridice.

Excelența în profesia de avocat presupune adesea sacrificii personale semnificative. Orele lungi petrecute la birou, nopțile nedormite și stresul constant pot afecta echilibrul între viața profesională și cea personală. Mulți avocați se confruntă cu dilema de a alege între a petrece timp prețios cu familia și a-și îndeplini obligațiile profesionale.

Dar aceste sacrificii sunt adesea necesare pentru a atinge excelența profesională. Fiecare caz câștigat, fiecare drept protejat și fiecare client mulțumit aduc o satisfacție imensă și justifică toate eforturile depuse. Avocații sunt adesea eroii necunoscuți ai societății, cei care luptă din umbră pentru a asigura că justiția prevalează.

În final, profesia de avocat nu este doar despre cazuri și legi, ci despre oameni și vieți. Avocații joacă un rol crucial în menținerea ordinii sociale, în protejarea drepturilor fundamentale și în promovarea schimbărilor pozitive. Prin munca lor, avocații contribuie la crearea unei societăți mai juste și mai echitabile.

Să fim mândri de această nobilă chemare și să continuăm să luptăm pentru dreptate, pentru adevăr și pentru o lume mai bună”, susține Diana Chițoi.

Andrei Ioniță: „Căutăm azi […] un nou centru de echilibru”

În continuare, avocatul Andrei Ioniță, decanul Baroului Arad, a ținut să le reamintească celor prezenți că anul viitor se împlinesc 150 de ani de avocatură atestată documentar în județul Arad, vorbind despre oportunitățile și vulnerabilitățile profesiei.

Este un moment de reflecție în privința rolului nostru, ca profesie juridică, într-un cadru mai amplu: cel al unor realități socio-profesionale marcate de digitalizarea accelerată, de informatizarea accesului la servicii juridice, de promovare a platformelor de servicii on-line care vin ca alternativă la serviciile tradiționale oferite de profesia noastră, de fiscalizare tot mai agresivă a serviciilor profesionale, factor generator al unei concurențe și mai acerbe pe piața de profil, accelerarea tendințelor de «comercializare» a profesiei în detrimentul rolului tradițional al acesteia și multe asemenea.

Căutăm azi, între tradiția celor 149 de ani de profesie ce stau în urmă și provocările actuale și ale viitorului nu foarte îndepărtat, un nou centru de echilibru, în care valorificarea diferențelor specifice și a  particularităților noastre, ca și corp profesional, apar esențiale.

Este tradiția celor 150 de ani un atu? Depinde…

Poate fi, dacă acceptăm, asemenea predecesorilor noștri, că rolul avocatului nu se rezumă a furniza informații juridice, ci unul mult mai profund, de sfătuitor juridic, de formator de opinie, de inițiator și nu doar de executant. Acolo unde avem și vom avea o «inflație» de informații, unde textul juridic este la îndemâna oricui în mediul online și nu numai iar interpretări ale acestuia, mai mult sau mai puțin fericite, sunt așijderea, la distanță de câteva «click-uri», ține tot de noi să definim și să ne definim rolul ca profesioniști, unul analitic și nu pur formal, de furnizori de texte de lege și nu doar simpli executanți.       

O atare abordare pretinde de la noi, cu certitudine, adaptarea mijloacelor tradiționale, purtătoare ale unor valori certe, la mijloacele actuale de comunicare, de relaționare, atât în relația avocat – justițiabil, cât și în aceea cu partenerii profesionali și sociali.

Prin urmare, un conservatorism exacerbat nu va aduce după sine păstrarea unor valori tradiționale, ci, în opoziție cu noile tendințe, pierderea treptată a acestora în detrimentul unor «abordări» neconvenționale, informale, mult mai accesibile destinatarului final al meșteșugului nostru: justițiabilul;

Apoi, este inteligența artificială o provocare la adresa profesiei? Cu certitudine poate fi …

Astfel, utilizarea inteligenței artificiale (AI) în activitatea de profil a devenit, fie că o recunoaștem, fie că nu, o realitate. Dacă inițial programele informatice au fost utilizate pentru activitățile administrative ale formelor de exercitare ale profesiei (gestiune dosare și clienți, evidența termenelor de judecată și a programărilor, căutare în jurisprudență, etc), în prezent au intrat pe piață aplicații care utilizează inteligență artificială pentru a genera soluții juridice pentru o anumită temă dată. Inteligența artificială poate fi concepută pentru a extrage reguli din tiparele existente în baze enorme de date și să aplice aceste reguli la noi scenarii introduse de utilizator.

Această realitate care se conturează impune însă noi responsabilități în sarcina noastră, printre care, responsabilitatea analizei și interpretării rezultatelor generate de inteligența artificială, aceasta fiind și concluzia pe care a exprimat-o CCBE (The Council of Bars and Law Societies of Europe) în Ghidul privind utilizarea inteligenţei artificiale în activitatea avocaţilor adoptat în data de 31 martie 2022. De notorietate în mediile juridice e cauza Avianca Airlines, în care un judecător districtual din Manhattan, New York a sancționat avocații care au oferit instanței informații neadevărate legate de cazuri fictive, utilizate ca precedent judiciar. Avocații au recunoscut că au apelat la inteligența artificială pentru a căuta jurisprudența relevantă și s-au bazat pe aceasta fără a mai verifica informațiile furnizate.

O altă responsabilitate a avocatului este legată de respectarea principiului confidențialității în relația avocat – client. Atunci când datele concrete ale unei proceduri (fie ea în fază contractuală sau judiciară) sunt încărcate într-un soft generativ care implică utilizarea inteligenței artificiale, găzduit de o terță parte sau în sistem cloud, avocatul ar trebui să ia măsurile necesare pentru asigurarea respectării principiului confidențialității.

Discuția este de actualitate cu atât mai aplicată cu cât, la nivel legislativ, Parlamentul European adoptat la data de 13.03.2024 Regulamentul de stabilire a unor norme armonizate privind inteligenţa artificială (Legea privind inteligenţa artificială), noul framework putând constitui însă și o oportunitate în dezvoltarea serviciilor juridice oferite de către avocați.

Conchidem pe acest palier în sensul că, avocatul și avocatura de mâine nu vor fi asemenea celor de azi, după cum nici avocatura de azi nu se suprapune întru totul celei de acum 150 de ani. Deși inteligența artificială este o realitate prezentă, totuși, înlocuirea profesiilor juridice tradiționale este o idee temerară și de neconceput dacă înțelegem diferența specifică pe care factorul uman, profesionistul avocat, încă o poate realiza. Așadar, înțelegând mai bine rolul pe care l-am avut în trecut și îl avem în prezent, vom găsi calea de a ne defini mai bine rolul pe care-l vom putea avea pe mai departe și pe viitor, ca și corp profesional, tocmai prin promovarea acelor diferențe specifice și integrarea mijloacelor contemporane, inclusiv inteligența artificială, în activitatea noastră specifică.

Provocările nu vin însă doar din afara profesiei ci, deopotrivă,  și din interior.

La nivel global sesizăm schimbarea opticii  cu privire la evoluția avocaturii, prin însușirea tot mai pregnantă a unei perspective mai degrabă comerciale, chiar «mercantiliste», orientată înspre consumator și creștere economică. Între crezul antecesorilor, în sensul că avocatura este o profesie de vocație al cărei scop nu este urmărirea profitului, ci, prioritar, apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale oamenilor și orientarea actuală mai sus reliefată (care ține de specificul societății contemporane în genere), există o certă diferențiere de viziune, care impune, necesar, găsirea unor puncte de echilibru.

Astfel, în zilele noastre, una dintre principalele provocări pentru profesie ține de apărarea principiilor și valorilor profesiei concomitent cu nevoia de a răspunde noilor cerințe ale pieței. Sau, cu alte cuvinte, concomitent cu nevoia de creștere economică. Stagnarea ne este interzisă de circumstanțele timpului!”

Asumând noile tendințe, în fața cărora nu putem rămâne indiferenți (contrariul ar presupune autoizolarea și ignorarea lor, echivalente refuzului de adaptare la noile realități), ține de măiestria noastră de a menține și azi valorile de bază ale profesiei ce se circumscriu, tradițional, apărării drepturilor și a libertăților fundamentale, de a fi pavăză împotriva abuzului și arbitrariului.

În acest cadru mai amplu, al unor profunde preschimbări, celebrăm, și azi, tradiția Baroului Arad și a avocaturii arădene, însă nu doar pentru ideea de tradiție. O celebrăm ca element identitar, care ne conferă direcție și scop azi, dar și mâine, într-o lume marcată de noi realități și profunde schimbări ale paradigmelor tradiționale”, afirmă Andrei Ioniță, decanul Baroului Arad.  

Dialoguri despre excelența în științele juridice

ARADON, Andreea Pintea, 20 iunie 2024

O nouă ediție a dialogurilor despre excelență s-a desfășurat în Sala Festivă a Palatului Justiției Arad.

ARAD. Excelența în domeniul științelor juridice a fost tema dialogurilor organizate de Asociația Susținem Excelența din Arad. Inițiativa președintelui asociației, prof.univ.dr. Lizica Mihuț, seria de dialoguri despre execelență propune abordarea unor teme de actualitate în șase mari domenii: educație și învățământ, cultură, sănătate, antreprenoriat, justiție și jurnalism. Pe lângă temele supuse dezbaterii, prof.univ.dr. Lizica Mihuța menționat că Asociația Susținem Excelența își propune și „să elaboreze proiecte internaționale și nu întâmplător un membru al asociației noastre este expert în acest domeniu; să lansăm anumite cărți situate în zona excelenței și nu în ultimul rând să acordăm premii pentru merite de excelență”.

„Au fost organizate dialoguri despre excelență în Educație, Învățământ, Cultură, abordare interdisciplinară: Sănătate-Învățământ, iar acum, în Justiție, cu o temă interesantă și provocatoare privind proesia de avocat de la pasiune la sacrificiu”, a menționat prof.univ.dr. Lizica Mihuț.

Conferința în domeniul științelor juridice a fost susținută de către decanul Baroului de avocați Arad, dl. Andrei Ioniță, precum și de către Diana Chițoi, membru al Consiliului Baroului Arad.

Pasiunea pentru dreptate

„La baza carierei de avocat stă o pasiune profundă pentru dreptate. Această pasiune este cea care motivează un tânăr student la drept să studieze ore nesfârșite, să înțeleagă legile, să discearnă nuanțele subtile ale jurisprudenței și să-și dezvolte abilități analitice și de argumentare. Este dorința arzătoare de a proteja drepturile fundamentale ale individului, de a lupta împotriva nedreptății și de a susține adevărul, care dă naștere vocației de avocat.

Fiecare avocat își amintește momentul în care și-a dat seama că aceasta este chemarea sa. Poate a fost un caz celebru care a aprins scânteia interesului, poate un profesor inspirat sau o experiență personală care a deschis ochii asupra importanței dreptului. Această pasiune este motorul care împinge avocații să depășească dificultățile și să își perfecționeze continuu abilitățile.
Cu toate acestea, drumul către excelență în profesia de avocat nu este ușor. Este presărat cu provocări și obstacole care testează determinarea și rezistența fiecărui practician. Începând cu examenele riguroase de admitere la facultate și continuând cu pregătirea intensă pentru Barou, fiecare pas necesită muncă asiduă și dăruire totală.
Excelența în profesia de avocat presupune adesea sacrificii personale semnificative. Orele lungi petrecute la birou, nopțile nedormite și stresul constant pot afecta echilibrul între viața profesională și cea personală. Dar aceste sacrificii sunt adesea necesare pentru a atinge excelența profesională”, a transmis Diana Chițoi.

De la tradiție la inovație

Decanul Baroului de avocați Arad, dl. Andrei Ioniță, a vorbit despre rolului avocatului, ca profesie juridică, într-un cadru mai amplu: cel al unor realități socio-profesionale marcate de digitalizarea accelerată, de informatizarea accesului la servicii juridice, de promovare a platformelor de servicii on-line etc.

„Căutăm azi, între tradiția celor 149 de ani de profesie ce stau în urmă și provocările actuale și ale viitorului nu foarte îndepărtat, un nou centru de echilibru, în care valorificarea diferențelor specifice și a particularităților noastre, ca și corp profesional, apar esențiale. O atare abordare pretinde de la noi, cu certitudine, adaptarea mijloacelor tradiționale, purtătoare ale unor valori certe, la mijloacele actuale de comunicare, de relaționare, atât în relația avocat – justițiabil, cât și în aceea cu partenerii profesionali și sociali. […] Apoi, este inteligența artificială o provocare la adresa profesiei? Cu certitudine poate fi …
Astfel, utilizarea inteligenței artificiale (AI) în activitatea de profil a devenit, fie că o recunoaștem, fie că nu, o realitate. Dacă inițial programele informatice au fost utilizate pentru activitățile administrative ale formelor de exercitare ale profesiei (gestiune dosare și clienți, evidența termenelor de judecată și a programărilor, căutare în jurisprudență, etc), în prezent au intrat pe piață aplicații care utilizează inteligență artificială pentru a genera soluții juridice pentru o anumită temă dată. Inteligența artificială poate fi concepută pentru a extrage reguli din tiparele existente în baze enorme de date și să aplice aceste reguli la noi scenarii introduse de utilizator.

[…] O altă responsabilitate a avocatului este legată de respectarea principiului confidențialității în relația avocat – client. […] Conchidem pe acest palier în sensul că, avocatul și avocatura de mâine nu vor fi asemenea celor de azi, după cum nici avocatura de azi nu se suprapune întru totul celei de acum 150 de ani”, a prezentat av. Andrei C. Ioniță- Decan al Baroului Arad.

Jurământ pentru Barou

În finalul conferinței, opt tineri arădeni au depus jurământul pentru a intra în Baroul Arad. Cei opt au trecut cu brio examenul de Barou, iar de acum vor putea practica avocatura „cu acte în regulă”.

„Profesia de avocat: de la pasiune la sacrificiu”, tema abordată la cea mai recentă întâlnire din cadrul Seriei „Dialoguri despre excelență”

NewsAr.ro, 20 iunie, 2024

„Profesia de avocat: de la pasiune la sacrificiu”, tema abordată la cea mai recentă întâlnire din cadrul Seriei „Dialoguri despre excelență”

Seria „Dialoguri despre excelență” a continuat joi, 20 iunie, cu o nouă întâlnire ce a avut drept temă „Profesia de avocat: de la pasiune la sacrificiu. Oportunități și vulnerabilități în profesia de avocat.

Evenimentul a avut loc în Sala Festivă a Palatului de Justiție din Arad și i-a avut ca oratori pe Diana Maria Chițoi, avocat în cadrul Baroului Arad și consilier în Consiliul Baroului Arad, și pe avocatul Andrei C. Ioniță, decanul Baroului Arad,

„Precum deja se știe, ne propunem, în mod programatic, patru deziderate importante:

1. Dialoguri despre excelență în cele șase mari domenii: Educație și Învățământ, Cultură, Sănătate, Antreprenoriat, Justiție și Jurnalism;

2. Elaborarea unor proiecte internaționale și nu întâmplător un membru al asociației noastre este expert în acest domeniu; a câștigat recent un prestigios premiu european: Salto;

3. Lansarea unor cărți situate în zona excelenței;

4. Acordarea unor premii pentru merite de excepție.           

Au fost organizate dialoguri despre excelență în Educație, Învățământ, Cultură, abordare interdisciplinară: Sănătate – Învățământ. Iar acum, în Justiție, cu o temă interesantă și provocatoare privind «Profesia de avocat: de la pasiune la sacrificiu», susținută de către decanul Baroului de Avocați Arad, dl. Andrei Ioniță, precum și de către d-na Diana Chițoi, membru al Consiliului Baroului Arad.”, a declarat prof. univ. dr. Lizica Mihuț, președinta Asociației „Susținem Excelența”.

„Astăzi, vreau să vă vorbesc despre una dintre cele mai vechi și respectate profesii din lume – aceea de avocat. La baza carierei de avocat stă o pasiune profundă pentru dreptate. Această pasiune este cea care motivează un tânăr student la drept să studieze ore nesfârșite, să înțeleagă legile, să discearnă nuanțele subtile ale jurisprudenței și să-și dezvolte abilități analitice și de argumentare. Este dorința arzătoare de a proteja drepturile fundamentale ale individului, de a lupta împotriva nedreptății și de a susține adevărul, care dă naștere vocației de avocat.

Fiecare avocat își amintește momentul în care și-a dat seama că aceasta este chemarea sa. Poate a fost un caz celebru care a aprins scânteia interesului, poate un profesor inspirat sau o experiență personală care a deschis ochii asupra importanței dreptului. Această pasiune este motorul care împinge avocații să depășească dificultățile și să își perfecționeze continuu abilitățile.

Cu toate acestea, drumul către excelență în profesia de avocat nu este ușor. Este presărat cu provocări și obstacole care testează determinarea și rezistența fiecărui practician. Începând cu examenele riguroase de admitere la facultate și continuând cu pregătirea intensă pentru Barou, fiecare pas necesită muncă asiduă și dăruire totală.

Viața unui avocat nu este simplă. Presiunea timpului, complexitatea cazurilor, responsabilitatea enormă față de clienți și nevoia de a fi mereu la curent cu schimbările legislative pot transforma această profesie într-o adevărată cursă contra cronometru. Un avocat bun trebuie să fie mereu pregătit, mereu vigilent și mereu dedicat să ofere cele mai bune soluții juridice.

Excelența în profesia de avocat presupune adesea sacrificii personale semnificative. Orele lungi petrecute la birou, nopțile nedormite și stresul constant pot afecta echilibrul între viața profesională și cea personală. Mulți avocați se confruntă cu dilema de a alege între a petrece timp prețios cu familia și a-și îndeplini obligațiile profesionale.

Dar aceste sacrificii sunt adesea necesare pentru a atinge excelența profesională. Fiecare caz câștigat, fiecare drept protejat și fiecare client mulțumit aduc o satisfacție imensă și justifică toate eforturile depuse. Avocații sunt adesea eroii necunoscuți ai societății, cei care luptă din umbră pentru a asigura că justiția prevalează.

În final, profesia de avocat nu este doar despre cazuri și legi, ci despre oameni și vieți. Avocații joacă un rol crucial în menținerea ordinii sociale, în protejarea drepturilor fundamentale și în promovarea schimbărilor pozitive. Prin munca lor, avocații contribuie la crearea unei societăți mai juste și mai echitabile.

Să fim mândri de această nobilă chemare și să continuăm să luptăm pentru dreptate, pentru adevăr și pentru o lume mai bună.”, a punctat Diana Maria Chițoi, avocat în cadrul Baroului Arad și consilier în Consiliul Baroului Arad.

„Ne aflăm în ajunul anului aniversar al Baroului Arad, în anul 2025 celebrând 150 de ani de avocatură atestată documentar pe meleaguri arădene.

Este un moment de reflecție în privința rolului nostru, ca profesie juridică, într-un cadru mai amplu: cel al unor realități socio-profesionale marcate de digitalizarea accelerată, de informatizarea accesului la servicii juridice, de promovare a platformelor de servicii on-line care vin ca alternativă la serviciile tradiționale oferite de profesia noastră, de fiscalizare tot mai agresivă a serviciilor profesionale factor generator al unei concurențe și mai acerbe pe piața de profil, accelerarea tendințelor de «comercializare» a profesiei în detrimentul rolului tradițional al acesteia și multe asemenea.

Căutăm azi, între tradiția celor 149 de ani de profesie ce stau în urmă și provocările actuale și ale viitorului nu foarte îndepărtat, un nou centru de echilibru, în care valorificarea diferențelor specifice și a  particularităților noastre, ca și corp profesional, apar esențiale.

Este tradiția celor 150 de ani un atu? Depinde …

Poate fi, dacă acceptăm, asemenea predecesorilor noștri, că rolul avocatului nu se rezumă a furniza informații juridice, ci unul mult mai profund, de sfătuitor juridic, de formator de opinie, de inițiator și nu doar de executant. Acolo unde avem și vom avea o «inflație» de informații, unde textul juridic este la îndemâna oricui în mediul online și nu numai iar interpretări ale acestuia, mai mult sau mai puțin fericite, sunt așijderea, la distanță de câteva «click-uri», ține tot de noi să definim și să ne definim rolul ca profesioniști, unul analitic și nu pur formal, de furnizori de texte de lege și nu doar simpli executanți.       

O atare abordare pretinde de la noi, cu certitudine, adaptarea mijloacelor tradiționale, purtătoare ale unor valori certe, la mijloacele actuale de comunicare, de relaționare, atât în relația avocat – justițiabil, cât și în aceea cu partenerii profesionali și sociali.

Prin urmare, un conservatorism exacerbat nu va aduce după sine păstrarea unor valori tradiționale, ci, în opoziție cu noile tendințe, pierderea treptată a acestora în detrimentul unor «abordări» neconvenționale, informale, mult mai accesibile destinatarului final al meșteșugului nostru: justițiabilul;

Apoi, este inteligența artificială o provocare la adresa profesiei? Cu certitudine poate fi …

Astfel, utilizarea inteligenței artificiale (AI) în activitatea de profil a devenit, fie că o recunoaștem, fie că nu, o realitate. Dacă inițial programele informatice au fost utilizate pentru activitățile administrative ale formelor de exercitare ale profesiei (gestiune dosare și clienți, evidența termenelor de judecată și a programărilor, căutare în jurisprudență, etc), în prezent au intrat pe piață aplicații care utilizează inteligență artificială pentru a genera soluții juridice pentru o anumită temă dată. Inteligența artificială poate fi concepută pentru a extrage reguli din tiparele existente în baze enorme de date și să aplice aceste reguli la noi scenarii introduse de utilizator.

Această realitate care se conturează impune însă noi responsabilități în sarcina noastră, printre care, responsabilitatea analizei și interpretării rezultatelor generate de inteligența artificială, aceasta fiind și concluzia pe care a exprimat-o CCBE (The Council of Bars and Law Societies of Europe) în Ghidul privind utilizarea inteligenţei artificiale în activitatea avocaţilor adoptat în data de 31 martie 2022. De notorietate în mediile juridice e cauza Avianca Airlines, în care un judecător districtual din Manhattan, New York a sancționat avocații care au oferit instanței informații neadevărate legate de cazuri fictive, utilizate ca precedent judiciar. Avocații au recunoscut că au apelat la inteligența artificială pentru a căuta jurisprudența relevantă și s-au bazat pe aceasta fără a mai verifica informațiile furnizate.

O altă responsabilitate a avocatului este legată de respectarea principiului confidențialității în relația avocat – client. Atunci când datele concrete ale unei proceduri (fie ea în fază contractuală sau judiciară) sunt încărcate într-un soft generativ care implică utilizarea inteligenței artificiale, găzduit de o terță parte sau în sistem cloud, avocatul ar trebui să ia măsurile necesare pentru asigurarea respectării principiului confidențialității.

Discuția este de actualitate cu atât mai aplicată cu cât, la nivel legislativ, Parlamentul European adoptat la data de 13.03.2024 Regulamentul de stabilire a unor norme armonizate privind inteligenţa artificială (Legea privind inteligenţa artificială, noul framework putând constitui însă și o oportunitate în dezvoltarea serviciilor juridice oferite de către avocați.

Conchidem pe acest palier în sensul că, avocatul și avocatura de mâine nu vor fi asemenea celor de azi, după cum nici avocatura de azi nu se suprapune întru totul celei de acum 150 de ani. Deși inteligența artificială este o realitate prezentă, totuși, înlocuirea profesiilor juridice tradiționale este o idee temerară și de neconceput dacă înțelegem diferența specifică pe care factorul uman, profesionistul avocat, încă o poate realiza. Așadar, înțelegând mai bine rolul pe care l-am avut în trecut și îl avem în prezent, vom găsi calea de a ne defini mai bine rolul pe care-l vom putea avea pe mai departe și pe viitor, ca și corp profesional, tocmai prin promovarea acelor diferențe specifice și integrarea mijloacelor contemporane, inclusiv inteligența artificială, în activitatea noastră specifică.

Provocările nu vin însă doar din afara profesiei ci, deopotrivă, și din interior.

La nivel global sesizăm schimbarea opticii cu privire la evoluția avocaturii, prin însușirea tot mai pregnantă a unei perspective mai degrabă comerciale, chiar «mercantiliste«, orientată înspre consumator și creștere economică. Între crezul antecesorilor, în sensul că avocatura este o profesie de vocație al cărei scop nu este urmărirea profitului, ci, prioritar, apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale oamenilor și orientarea actuală mai sus reliefată (care ține de specificul societății contemporane în genere), există o certă diferențiere de viziune, care impune, necesar, găsirea unor puncte de echilibru.

Astfel, în zilele noastre, una dintre principalele provocări pentru profesie ține de «apărarea principiilor și valorilor profesiei concomitent cu nevoia de a răspunde noilor cerințe ale pieței. Sau, cu alte cuvinte, concomitent cu nevoia de creștere economică. Stagnarea ne este interzisă de circumstanțele timpului!«.

Asumând noile tendințe, în fața cărora nu putem rămâne indiferenți (contrariul ar presupune autoizolarea și ignorarea lor, echivalente refuzului de adaptare la noile realități), ține de măiestria noastră de a menține și azi valorile de bază ale profesiei ce se circumscriu, tradițional, apărării drepturilor și a libertăților fundamentale, de a fi pavăză împotriva abuzului și arbitrariului.

În acest cadru mai amplu, al unor profunde preschimbări, celebrăm, și azi, tradiția Baroului Arad și a avocaturii arădene, însă nu doar pentru ideea de tradiție. O celebrăm ca element identitar, care ne conferă direcție și scop azi, dar și mâine, într-o lume marcată de noi realități și profunde schimbări ale paradigmelor tradiționale.”, a precizat av.Andrei C. Ioniță, decanul Baroului Arad.

Sursa foto: Asociația „Susținem Excelența”

Totul despre profesiunea de avocat: de la pasiune la sacrificiu. Eveniment organizat de către Asociația „Susține Excelența”

Claudia Untaru, stireanoastra.ro, 20 iunie 2024

Sala festivă a Palatului de Justiție Arad a fost, joi, gazda, unui eveniment de marcă. Asociația „Susține Excelența” a organizat Conferința „Dialoguri despre Excelență în Justiție. Profesiunea de avocat: de la pasiune la sacrificiu. Oportunități și vulnerabilități în profesia de avocat”. Au prezidat: prof. Univ. Dr. Lizica Mihuț, președinta Asociației „Susține Excelența”, Diana Maria Chițoi – avocat în cadrul Baroului Arad și consilier în Consiliul Baroului Arad și Av. Andrei C. Ioniță- Decan al Baroului Arad.

„Precum deja se știe, ne propunem, în mod programatic, 4 deziderate importante:

1. DIALOGURI despre excelență în cele 6 mari domenii: Educație și Invățământ, Cultură, Sănătate, Antreprenoriat, Justiție, Jurnalism;

2. Elaborarea unor PROIECTE INTERNAȚIONALE  și nu întâmplător un membru al asociației noastre este expert în acest domeniu; a câștigat recent un prestigios premiu european: Salto;

3. LANSAREA unor CĂRȚI situate în zona excelenței;

4. Acordarea unor PREMII pentru MERITE DE EXCEPȚIE .           

Au fost organizate DIALOGURI despre EXCELENȚĂ în Educație, Învățământ, Cultură, abordare interdisciplinară: Sănătate-Învățământ. Iar acum,  în Justiție, cu o temă interesantă și provocatoare privind „PROFESIA de AVOCAT: de la pasiune la sacrificiu”, susținută de către decanul Baroului de avocați Arad, dl. ANDREI IONIȚĂ, precum și de către dna DIANA CHIȚOI, membru al Consiliului Baroului Arad”, a declarat prof. Univ. Dr. Lizica Mihuț.

Diana Maria Chițoi a vorbit despre una dintre cele mai vechi și respectate profesii din lume – aceea de avocat.

La baza carierei de avocat stă o pasiune profundă pentru dreptate. Această pasiune este cea care motivează un tânăr student la drept să studieze ore nesfârșite, să înțeleagă legile, să discearnă nuanțele subtile ale jurisprudenței și să-și dezvolte abilități analitice și de argumentare. Este dorința arzătoare de a proteja drepturile fundamentale ale individului, de a lupta împotriva nedreptății și de a susține adevărul, care dă naștere vocației de avocat.

Fiecare avocat își amintește momentul în care și-a dat seama că aceasta este chemarea sa. Poate a fost un caz celebru care a aprins scânteia interesului, poate un profesor inspirat sau o experiență personală care a deschis ochii asupra importanței dreptului. Această pasiune este motorul care împinge avocații să depășească dificultățile și să își perfecționeze continuu abilitățile.

Cu toate acestea, drumul către EXCELENȚĂ în profesia de avocat nu este ușor. Este presărat cu provocări și obstacole care testează determinarea și rezistența fiecărui practician. Începând cu examenele riguroase de admitere la facultate și continuând cu pregătirea intensă pentru Barou, fiecare pas necesită muncă asiduă și dăruire totală.

Viața unui avocat nu este simplă. Presiunea timpului, complexitatea cazurilor, responsabilitatea enormă față de clienți și nevoia de a fi mereu la curent cu schimbările legislative pot transforma această profesie într-o adevărată cursă contra cronometru. Un avocat bun trebuie să fie mereu pregătit, mereu vigilent și mereu dedicat să ofere cele mai bune soluții juridice.

Excelența în profesia de avocat presupune adesea sacrificii personale semnificative. Orele lungi petrecute la birou, nopțile nedormite și stresul constant pot afecta echilibrul între viața profesională și cea personală. Mulți avocați se confruntă cu dilema de a alege între a petrece timp prețios cu familia și a-și îndeplini obligațiile profesionale.

Dar aceste sacrificii sunt adesea necesare pentru a atinge excelența profesională. Fiecare caz câștigat, fiecare drept protejat și fiecare client mulțumit aduc o satisfacție imensă și justifică toate eforturile depuse. Avocații sunt adesea eroii necunoscuți ai societății, cei care luptă din umbră pentru a asigura că justiția prevalează.

În final, profesia de avocat nu este doar despre cazuri și legi, ci despre oameni și vieți. Avocații joacă un rol crucial în menținerea ordinii sociale, în protejarea drepturilor fundamentale și în promovarea schimbărilor pozitive. Prin munca lor, avocații contribuie la crearea unei societăți mai juste și mai echitabile.

Să fim mândri de această nobilă chemare și să continuăm să luptăm pentru dreptate, pentru adevăr și pentru o lume mai bună.

Av. Andrei C. Ioniță- Decan al Baroului Arad a prezentat tema: „1875 – 2024. Baroul Arad: în ajunul celebrării a 150 de ani de avocatură atestată documentar în Arad: între tradiție și modernitate. Provocări, oportunități, vulnerabilități”.  

Acesta a subliniat faptul că ne aflăm în ajunul anului aniversar al Baroului Arad, în anul 2025 celebrând 150 de ani de avocatură atestată documentar pe meleaguri arădene.

Este un moment de reflecție în privința rolului nostru, ca profesie juridică, într-un cadru mai amplu: cel al unor realități socio-profesionale marcate de digitalizarea accelerată, de informatizarea accesului la servicii juridice, de promovare a platformelor de servicii on-line care vin ca alternativă la serviciile tradiționale oferite de profesia noastră, de fiscalizare tot mai agresivă a serviciilor profesionale factor generator al unei concurențe și mai acerbe pe piața de profil, accelerarea tendințelor de ”comercializare” a profesiei în detrimentul rolului tradițional al acesteia și multe asemenea.

Căutăm azi, între tradiția celor 149 de ani de profesie ce stau în urmă și provocările actuale și ale viitorului nu foarte îndepărtat, un nou centru de echilibru, în care valorificarea diferențelor specifice și a  particularităților noastre, ca și corp profesional, apar esențiale.

Este tradiția celor 150 de ani un atu? Depinde …

Poate fi, dacă acceptăm, asemenea predecesorilor noștri, că rolul avocatului nu se rezumă a furniza informații juridice, ci unul mult mai profund, de sfătuitor juridic, de formator de opinie, de inițiator și nu doar de executant. Acolo unde avem și vom avea o ”inflație” de informații, unde textul juridic este la îndemâna oricui în mediul online și nu numai iar interpretări ale acestuia, mai mult sau mai puțin fericite, sunt așijderea, la distanță de câteva ”click-uri”, ține tot de noi să definim și să ne definim rolul ca profesioniști, unul analitic și nu pur formal, de furnizori de texte de lege și nu doar simpli executanți.       

O atare abordare pretinde de la noi, cu certitudine, adaptarea mijloacelor tradiționale, purtătoare ale unor valori certe, la mijloacele actuale de comunicare, de relaționare, atât în relația avocat – justițiabil, cât și în aceea cu partenerii profesionali și sociali.

Prin urmare, un conservatorism exacerbat nu va aduce după sine păstrarea unor valori tradiționale, ci, în opoziție cu noile tendințe, pierderea treptată a acestora în detrimentul unor ”abordări” neconvenționale, informale, mult mai accesibile destinatarului final al meșteșugului nostru: justițiabilul;

Apoi, este inteligența artificială o provocare la adresa profesiei? Cu certitudine poate fi …

Astfel, utilizarea inteligenței artificiale (AI) în activitatea de profil a devenit, fie că o recunoaștem, fie că nu, o realitate. Dacă inițial programele informatice au fost utilizate pentru activitățile administrative ale formelor de exercitare ale profesiei (gestiune dosare și clienți, evidența termenelor de judecată și a programărilor, căutare în jurisprudență, etc), în prezent au intrat pe piață aplicații care utilizează inteligență artificială pentru a genera soluții juridice pentru o anumită temă dată. Inteligența artificială poate fi concepută pentru a extrage reguli din tiparele existente în baze enorme de date și să aplice aceste reguli la noi scenarii introduse de utilizator.

Această realitate care se conturează impune însă noi responsabilități în sarcina noastră, printre care, responsabilitatea analizei și interpretării rezultatelor generate de inteligența artificială, aceasta fiind și concluzia pe care a exprimat-o CCBE (The Council of Bars and Law Societies of Europe) în Ghidul privind utilizarea inteligenţei artificiale în activitatea avocaţilor adoptat în data de 31 martie 2022. De notorietate în mediile juridice e cauza Avianca Airlines, în care un judecător districtual din Manhattan, New York a sancționat avocații care au oferit instanței informații neadevărate legate de cazuri fictive, utilizate ca precedent judiciar. Avocații au recunoscut că au apelat la inteligența artificială pentru a căuta jurisprudența relevantă și s-au bazat pe aceasta fără a mai verifica informațiile furnizate.

O altă responsabilitate a avocatului este legată de respectarea principiului confidențialității în relația avocat – client. Atunci când datele concrete ale unei proceduri (fie ea în fază contractuală sau judiciară) sunt încărcate într-un soft generativ care implică utilizarea inteligenței artificiale, găzduit de o terță parte sau în sistem cloud, avocatul ar trebui să ia măsurile necesare pentru asigurarea respectării principiului confidențialității.

Discuția este de actualitate cu atât mai aplicată cu cât, la nivel legislativ, Parlamentul European adoptat la data de 13.03.2024 Regulamentul de stabilire a unor norme armonizate privind inteligenţa artificială (Legea privind inteligenţa artificială) , noul framework putând constitui însă și o oportunitate în dezvoltarea serviciilor juridice oferite de către avocați.

Conchidem pe acest palier în sensul că, avocatul și avocatura de mâine nu vor fi asemenea celor de azi, după cum nici avocatura de azi nu se suprapune întru totul celei de acum 150 de ani. Deși inteligența artificială este o realitate prezentă, totuși, înlocuirea profesiilor juridice tradiționale este o idee temerară și de neconceput dacă înțelegem diferența specifică pe care factorul uman, profesionistul avocat, încă o poate realiza. Așadar, înțelegând mai bine rolul pe care l-am avut în trecut și îl avem în prezent, vom găsi calea de a ne defini mai bine rolul pe care-l vom putea avea pe mai departe și pe viitor, ca și corp profesional, tocmai prin promovarea acelor diferențe specifice și integrarea mijloacelor contemporane, inclusiv inteligența artificială, în activitatea noastră specifică.

Provocările nu vin însă doar din afara profesiei ci, deopotrivă,  și din interior.

La nivel global sesizăm schimbarea opticii  cu privire la evoluția avocaturii, prin însușirea tot mai pregnantă a unei perspective mai degrabă comerciale, chiar ”mercantiliste”, orientată înspre consumator și creștere economică. Între crezul antecesorilor, în sensul că avocatura este o profesie de vocație al cărei scop nu este urmărirea profitului, ci, prioritar, apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale oamenilor și orientarea actuală mai sus reliefată (care ține de specificul societății contemporane în genere), există o certă diferențiere de viziune, care impune, necesar, găsirea unor puncte de echilibru.

Astfel, în zilele noastre, una dintre principalele provocări pentru profesie ține de ” apărarea principiilor și valorilor profesiei concomitent cu nevoia de a răspunde noilor cerințe ale pieței. Sau, cu alte cuvinte, concomitent cu nevoia de creștere economică. Stagnarea ne este interzisă de circumstanțele timpului!”.

Asumând noile tendințe, în fața cărora nu putem rămâne indiferenți (contrariul ar presupune autoizolarea și ignorarea lor, echivalente refuzului de adaptare la noile realități), ține de măiestria noastră de a menține și azi valorile de bază ale profesiei ce se circumscriu, tradițional, apărării drepturilor și a libertăților fundamentale, de a fi pavăză împotriva abuzului și arbitrariului.

În acest cadru mai amplu, al unor profunde preschimbări, celebrăm, și azi, tradiția Baroului Arad și a avocaturii arădene, însă nu doar pentru ideea de tradiție. O celebrăm ca element identitar, care ne conferă direcție și scop azi, dar și mâine, într-o lume marcată de noi realități și profunde schimbări ale paradigmelor tradiționale.

În sală au fost prezenți și membrii Asociației „Susține Excelența”.

Finalul evenimentului a fost marcat de depunerea jurământului profesional.

 

ÎNTÂIA DATĂ ÎN ROMÂNIA, pe scena Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, LUNTRAȘUL

ARQ/CRITICARAD.RO • 17 Iunie 2024 •

Piesa lui Jez Buttersworth, în traducerea lui Bogdan Budeș, regizată de Horia Suru constituie recenta premieră a Teatrului arădean. Apreciem, dintru început, inițiativa de a se monta o premieră absolută, „The ferryman”, în traducere, barcagiu, cârmaci, luntraș, „operatorul unui feribot”, la câțiva ani după lansarea ei,  în aprilie 2017,  la Londra, pe scena Royal Court Teatre și mai apoi pe Broadway.

ÎNTÂIA DATĂ ÎN ROMÂNIA, pe scena Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, LUNTRAȘUL 

Cu toate că acțiunea se petrece „la țară”, în regiunea Armagh, în nordul Irlandei, la sfârșitul lui august 1981, fiind inspirată din viața partenerei autorului, piesa este mereu actuală, pretutindeni, deoarece are profunde semnificații. Chiar titlul piesei ne duce cu gândul la „luntrea lui Caron”, care la greci, lega „lumea vie de lumea morților”, ca posibilă tranziție între viață și moarte,  luntrea fiind  un mijloc în depășirea unor dificultăți, o „vamă materială și sufletească”, un posibil simbol al libertății, dincolo de moarte. Dar piesa în discuție nu face trimiteri la mitologia greacă, ci este menționat Vergiliu, cu celebra sa „Eneida”, luntrașul lui Bez Buttersworth netrecându-i pe mincinoși pe „țărmul celălalt”, ceea ce  înseamnă că reprezintă o posibilă INSTANȚĂ MORALĂ în „călătoria” omului între viață și moarte. O superbă idee, ce guvernează textul dens al dramaturgului britanic. Strânsul recoltei,  considerat „cel mai mișto moment din an”, cu toate că grâul, ovăzul și orzul nu este pentru consumul uman, ci pentru animale din Polonia, riscă să fie compromis prin descoperirea în mlaștină a cadavrului lui Iacob, membru IRA, dispărut în urmă cu un deceniu, când avea 20 de ani, fapt ce va coagula întreaga desfășurare a acțiunii piesei.                                               

Regizorul HORIA SURU, aflat la a doua colaborare cu Teatrul arădean, după „Don Juan se întoarcere de la război”, are meritul de a fi propus, pentru prima dată în România, acest text consistent, ce a devenit sub „bagheta” sa, un spectacol TEMEINIC, sprijinit de o DISTRIBUȚIE numeroasă (21 de personaje), în general, inspirat nominalizată, precum și de SCENOGRAFIA excelentă, semnată de BIANCA VEȘTEMAN și GRIGORE PUȘCARIU, dar și de LIGHTING DESIGNUL (ALEX DANCU și HORIA SURU) și, nu în ultimul rând, de VIDEO-DESIGNUL (LAURIAN POPA) și de MUZICA ORIGINALĂ (CEZAR ANTAL).

Spectacolul, puțin prea lung (peste 3 ore) semnat de HORIA SURU poate fi considerat clasic, în accepțiunea dată de George Călinescu, „ca mod de a crea durabil și esențial”, un spectacol de atmosferă, dar și de riguroasă caligrafiere a unor destine individuale. HORIA SURU a lucrat spectacolul pe „felii”: viața la fermă din perspectiva unei familii numeroase, ferma  aparent tihnită, tulburată de evenimente neașteptate; recolta în sine, ca „suflet și viață și spirit, ca speranță”; dansul, ca „balamuc general”, adulterul știut, dar asumat cu dificultate, finalul neașteptat. Sunt scene tulburătoare, unele frenetice, prin ele însele, HORIA SURU elaborând momente admirabile, dar credem, fără a reuși să le unească convingător și coerent, printr-o viziune unificatoare. Spectacolul s-a constituit prin derularea unor secvențe cinematografice, care, dincolo de story, are înțelesuri adânci, constituind o meditație despre „prețul libertății, un preț greu de imaginat”, ce exclude minciuna și compromisul, precum și acceptarea crimei în numele unor idealuri înalte. Nu cunoaștem pricinile, care au determinat invitația adresată lui MIKLOS BACS de a interpreta un rol de anvergură în spectacolul arădean, dar o apreciem ca atare, prilejuind întâlnirea cu o personalitate de excepție a teatrului românesc, deopotrivă actor (Teatrul maghiar de stat din Cluj-Napoca), profesor universitar, conducător de doctorat (Facultatea de teatru și film, UBB, Cluj-Napoca),  laureat de două ori al UNITER,  pentru cel mai bun actor în rol secundar și pentru calitatea de mentor al tinerei generații. Chiar dacă MIKLOS BACS nu s-a auzit uneori,  din dorința, probabil, de a rosti confidențial și interiorizat,  apreciem elaborarea cu inteligență și rafinament  al unui rol dificil, Quinn Carney, fermier, fost membru al armatei republicane irlandeze, un familist în aparență, având 7 copii,  dar, în fond, duplicitar, cu adânci tare de moralitate. Consider neinspirată distribuirea actriței  ROXANA SABĂU în rolul Katiei, un rol complicat, pe care, cu toate strădaniile evidente, nu a reușit să-l întruchipeze, rămânând în zona efectuării unor treburi diurne în familie, nereușind să transmită complexitatea personajului. Sunt câteva roluri în spectacol, interpretate cu expresivitate și devoțiune: DORINA DARIE, excepțională, în rolul Mătușii Meghi Faraway, cu iubirea sa ipotetică pentru Francisc, un posibil alter ego al autorului; OVIDIU GHINIȚĂ memorabil în interpretarea în varii nuanțe și adânci înțelesuri a lui Patrik, unchiul lui Quinn, pentru care strânsul recoltei este sfânt, iar „adevărata recoltă este ceva intangibil și de necuprins”, având într-însa „colb de stele” și „o bucată de curcubeu”; ALEX POPA, pregnant în rolul lui Dani Cormoran, cu emoționante scene despre „foamea de dreptate”, rostită, ca laitmotiv și asumată ca acțiune și sacrificiu; CĂLIN STANCIU, cu o spontaneitate bine elaborată în rolul lui Father Horrigan; ȘTEFAN STATNIC, memorabil în rolul lui Maldun, șeful local al IRA, un rol construit cu subtilitate, cinic în esență, dar mereu preocupat de păstrarea aparenței de onorabilitate, de „a nu mai agita apele” în contextul în care moartea suspectă a lui Iacob, fratele lui Quinn, se petrece chiar în momentul morții greviștilor foamei; ADRIANA GHINIȚĂ, convingătoare și neartificială în rolul Patriciei, mătușa lui Quinn, care la Rebeliunea de Paști a preluat pistolul plin de sânge al lui Alexandru, ca  testament, în numele Frăției Republicane Irlandeze, la care ea însăși aderase; PETRE GHIMBĂȘAN, în rolul lui Tom englezu’, de fapt „un englez bun la toate”, precum precizează scriitorul, un personaj echivoc,  pasional în iubirea-i pentru Katia, dar care se va arăta a fi enigmatic și tenebros; CARMEN VLAGA, în rolul nu foarte generos, dar semnificativ, al Mariei, soția lui Quinn, ce acceptă cu sobrietate adulterul, dar, în final, „va lăsa totul în urmă”, alături de Quinn, salvându-și astfel familia. Și ceilalți actori: MEDEEA CHIRIAC  (nu am înțeles considerentele pentru care interpretează în travesti rolul lui Oscar, fiul Katiei), FLORIN COVALCIUC (Lars Malone), MARIAN PARFENIE (Stan Maggenis) în rolurile aghiotanților lui Maldun, BOGDAN NEICU (Dumi) și ALECSANDRU BOTEȘ (Dodo), frații Cormoran,  CALIȚA  NANTU (Nunu), ȘTEFAN DOGARU (Miki), TUDOR JULA (Lala), interpretând rolurile unor tineri adolescenți, precum și copiii THEODORA ȘUMĂNDAN, NINA VASILJEVIC, SOFIA MUNTEAN își aduc contribuția, în limitele partiturilor scenice, la realizarea unui SPECTACOL IMPORTANT al Teatrului arădean. Un spectacol, ce trebuie văzut mai mult decât spectacolele anunțate (22 septembrie, 20 octombrie, 28 noiembrie, 15 decembrie), deoarece va stârni, în mod sigur, interesul publicului arădean, fidel Thaliei, binecunoscuta muză și zeiță a teatrului de pretutindeni.

Lizica Mihuț

AUTORI ȘI SCRIITORI

ARQ/criticarad.ro • 10 iunie 2024

Aradul este, probabil, unul dintre orașele României cu cei mai mulți autointitulați SCRIITORI, confuzia evidentă fiind între aceștia și AUTORII cărților, fie de poezie/proză/critică și istorie literară/literatură pentru copii/dramaturgie sau traduceri literare. Nicio editură din Arad și foarte puține din țară își asumă, în mod programatic, consilierea, ce are ca temei virtuți estetice, cu raportarea la un sistem axiologic. De exemplu, Editura Academiei Române impune în vederea publicării unei cărți 2 referate elaborate de un academician sau de un membru corespondent al Academiei. Puține edituri din România condiționează publicarea unei cărți de recomandarea, prin referate, făcută de specialiști, recunoscuți în domeniu. Cele mai multe dintre edituri constituie ACTIVITĂȚI ECONOMICE și nu culturale, responsabilitatea revenindu-i autorului/autoarei.

 AUTORI ȘI SCRIITORI                                  

Scrisul presupune asumarea unei libertăți, dar nu trebuie să uităm că literatura este o știință (știința literaturii), iar creativitatea „se așează” pe lecturi asimilate cu „ochii” minții și ai sufletului, deoarece se întâmplă adesea ca unele persoane să fi scris mai mult decât au citit. Se amintește mereu aserțiunea binecunoscută, precum și autorul ei, că „românul este născut poet”, uitându-se, adesea, că poezia, presupune mult mai mult, dincolo de talent și har. Deslușim, în marea poezie, idei, elemente de filosofie, asimilarea unor lecturi fundamentale, deopotrivă clasice și contemporane, reflecții asupra existenței umane, deoarece rămânând doar la sentimente, la pasiune și la fantezie, poezia s-ar întoarce la un romantism, ce a excelat în urmă cu mai mult de un secol. Astăzi, poezia, literatura, în general, nu înseamnă numai inspirație, creativitate, ci și un posibil „câmp” al fascinației prin cultură, prin livresc, prin  limbaj, prin stil. Desigur, oricine poate publica cărți, deoarece plătind tipărirea, vei găsi ușor o editură, care să le publice, responsabilitatea fiind a autorului. Problema gravă este când AUTORII se autointitulează SCRIITORI, știindu-se că apartenența la o Ligă sau la o Asociație nu îți conferă calitatea de scriitor. Sunt uimită de nonșalanța cu care AUTORII unei cărți sau a mai multor cărți, chiar absolvenți de universități, își asumă o IMPOSTURĂ, considerându-se SCRIITORI, prezentând-se astfel în spațiul public, nefiind membri ai UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA (USR), unica entitate profesionistă de „creatori în domeniul literar”, o INSTITUȚIE DEMOCRATICĂ, fără partizanat politic, la care se accede prin întrunirea unor condiții riguroase impuse de calitatea de membru (vezi „Condiții de primire în USR”) pentru „candidații, care aparțin genurilor literare: poezie, proză, critică și istorie literară, literatură pentru copii, dramaturgie sau traduceri literare”. Făcând parte din secția DRAMATURGIE, filiala din București a Uniunii Scriitorilor din România, ce cuprinde dramaturgi și critici literari, aflu din spațiu virtual că filiala din Arad a USR cuprinde 61 de membri, reunind scriitori din județul nostru, dar și din Oradea, Deva, Hunedoara, Timișoara. Subliniem că numai AUTORII, care au calitatea de membri ai UNIUNII SCRIITORILOR din ROMÂNIA, se pot numi SCRIITORI, fiind recunoscuți ca atare de către unica breaslă profesionistă din România, ceilalți fiind AUTORI de cărți. Nu văd considerentele pentru care AUTORII își asumă o calitate oficială, ce nu o au, în fond sunt CĂRȚI VALOROASE, semnate de literați talentați, remarcabili prin reale contribuții, intelectuali de anvergură. Se întâmplă adesea ca un autor să aibă CĂRȚI, dar nu CARTE, precum sublinia insidios un distins profesor al Universității de Vest din Timișoara și, evident, nu toate cărțile semnate de scriitori sunt memorabile, în plan estetic. Precizez că în România extrem de puțini scriitori, potrivit unor opinii, doar doi, trăiesc numai prin publicarea a ceea scriu, ceilalți activând în varii domenii de activitate, ce au, de obicei, legătură cu literatura/învățământul/cultura, cu artele, în general, dar acest fapt nu aduce atingeri calității de scriitor profesionist.      

Fără îndoială, sunt autori, care au publicat cărți semnificative și nu își doresc „să intre” în Uniunea Scriitorilor, fiind interesați de recunoașterea venită din partea cititorilor, a criticilor literari, a unor intelectuali de anvergură sau a mentorilor asumați. Eu chiar nu înțeleg exacerbarea orgoliului de a fi cunoscut ca SCRIITOR, situându-te pe o POZIȚIE DUPLICITARĂ, știindu-se că faima se construiește greu și înseamnă, dincolo de opera în sine, un set de valori morale.                        

În ceea ce mă privește, urez atât autorilor, cât și scriitorilor SUCCES, în continuare!!!

Lizica Mihuț