Asociația “SUSȚINEM EXCELENȚA” este deja cunoscută/apreciată (mulțumim tuturor!), nu numai pentru că reunește personalități prestigioase în domeniul de competență a fiecăruia dintre noi: EDUCAȚIE/ÎNVĂȚĂMÂNT (liceal, universitar, medical), MEDICINĂ, CULTURĂ, GASTRONOMIE, ANTREPRENORIAT, PROIECTE INTERNAȚIONALE/PSIHOLOGICE, JURNALISM, ci și pentru că reprezintă o echipă, în care cele 12 biografii distincte se întâlnesc într-un punct unic, ce înseamnă DĂRUIRE, DEVOTAMENT, LOIALITATE, ÎNALTĂ MODALITATE DE VALORIZARE UMANĂ. De fapt, o familie, care își aniversează pe trei dintre membrii ei: VIORICA POPESCU, CRISTINA NISTOR, ANTON ILICA, cărora le urăm: LA MULȚI ȘI FERICIȚI ANI !!!
Am scris de-a lungul anilor despre multe din cele peste o sută de roluri principale interpretate de Zoltan Lovas, vreme de două decenii și jumătate de la absolvirea Academiei de Teatru și Film din București în anul 1995, clasa profesorului Mircea Albulescu. Desigur, nu am scris despre toate marile sale izbânzi artistice, dar am remarcat și eu, precum foarte mulți arădeni și nearădeni, plăcerea extraordinară a lui Zoltan Lovas de a interpreta varii roluri, de la june-prim la roluri de compoziție, de la tineri la bătrâni, de la guralivi la taciturni, de la frumoși la urâți, roluri pe care le-a acceptat întotdeauna, fără excepție, pentru bucuria întâlnirii cu publicul. Este deja un loc comun să te referi la legătura actorului cu publicul, dar pentru Zoltan Lovas, marea bucurie este, precum însuși mărturisește, „iubirea față de oamenii de ieri, de azi și de mâine”, bucuria de a-i face pe oameni să râdă și să plângă, uneori, în același timp. Este bucuria de a vibra alături de ceilalți. Sincer, fără infatuarea determinată de calitatea omniștiută de cel mai popular actor al Teatrului arădean, fiind nominalizat de către UNITER ca „cel mai bun actor în rol principal” pentru rolul Hippolit din binecunoscutul spectacol în regia lui Mihai Măniuțiu, Iubirea Fedrei.
Zoltan Lovas este jovial, cald, tonic, întotdeauna tânăr, deoarece consideră vârsta doar o stare de spirit, căreia i-a conferit nu numai talentul său ci și modul special de a se raporta la oameni, deopotrivă, tineri și vârstnici. Așa se explică și faptul că este un foarte bun profesor, extrem de iubit de elevii săi de la Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi”, secția de actorie, secție, la a cărei înființare a contribuit în mod direct, sub oblăduirea distinsei directoare Silvia Demian.
Cu ani în urmă, la o întâlnire cu actorii Ion Caramitru, Valeria Seciu și regretatul Ovidiu Iuliu Moldovan, s-a discutat despre Zoltan Lovas, cei trei mari actori, fiind membri în comisia de concurs pentru un post de actor la Teatrul Național din București. Zoltan Lovas a fost cel mai bun dintre candidați și a fost admis în colectivul artistic al Teatrului Naţional din București. În mod absolut surprinzător, Zoltan Lovas nu a rămas nici la Teatrul Național din București, nici la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra”, nici la Teatrul de Comedie și nici la Teatrul Național din Timișoara, ci a preferat să se reîntoarcă la Teatrul arădean. O decizie surprinzătoare, dar argumentată de Zoltan Lovas prin faptul că la Arad simte o puternică energie pozitivă. Cu modestia-i aproape proverbială, mărturisește cu umor că, „atunci când se află în depresie, își amintește de șederea la București și îi revine, instantaneu, buna dispoziție.” Este limpede că Zoltan Lovas este profund atașat de Arad și de arădeni. Dialoghează, adesea, cu aceștia pe stradă, în prezentările unor evenimente sau în spectacolul interactiv pe care îl joacă de două decenii, cu săli arhipline, Apropo, ați chemat pompierii!, spectacol gândit de regizoarea Liana Didilescu, dar atât de diferit de la o reprezentație la alta, pentru că show-ul lui Zoltan Lovas se realizează prin raportare la public, mereu altul sau, uneori, același, spectacolul fiind văzut de mai multe ori de către acesta.
Zoltan Lovas a declarat, în mai multe rânduri, că „se hrănește cu iubirea pentru oamenii buni”, fiind convins că doar viața și conjuncturile nefericite i-a făcut, uneori, răi, precizând că pe scenă, bunătatea nu poate fi mimată dacă nu ești un om bun, în schimb, răutatea poate fi întruchipată pe scenă prin numeroase nuanțe artistice. Zoltan Lovas apreciază, în mod deosebit, trei dintre multele calități posibile ale oamenilor: sinceritate, simplitate, punctualitate, calități, trebuie să recunoaștem, rarisime în ziua de azi.
Pentru Zoltan Lovas, teatrul presupune o modalitate specială de concentrare („aici și acum”), o emoție sui generis, uneori, plânsul laolaltă cu râsul, un „loc”, unde nu poți trișa sau mima, pentru că publicul simte și sancționează duplicitatea abordării și a interpretării unui rol.
Chiar dacă posedă o largă capacitate de comunicare cu oamenii, interesați sau nu de actul teatral, Zoltan Lovas este riguros și profund, nesfiindu-se să își manifeste mirările, fricile, temerile, așa încât cu o zi înainte de spectacol și o zi după desfăşurarea acestuia, își analizează în detaliu rolul, refăcând mental, aproape în întregime spectacolul.
Dar să reținem că Zoltan Lovas a probat o profundă rigoare și o reală seriozitate ca director artistic (stagiunea 2004-2005) și manager (stagiunea 2005-2006), elaborând un program artistic coerent, având la temelie valorile autentice ale dramaturgiei românești și ale dramaturgiei universale. Fiind generos, apreciindu-și întotdeauna colegii și găsindu-le, mereu, o motivație pentru o eventuală neîmplinire artistică, iubind cu frenezie scena și Aradul, Zoltan Lovas ar putea fi un excepțional director al Teatrului arădean. Ar gândi, sunt sigură, în această calitate, spectacole și roluri cu trimiteri directe la colegii săi, actori ai Teatrului arădean. Cu experiența de două decenii și jumătate în teatru, jucând în toate Teatrele importante din București și din țară, dar și în străinătate, Zoltan Lovas ar putea fi managerul providențial pentru Teatrul arădean, care „se zbate” de ani buni într-o călduță mediocritate.
Rememorând, chiar și succint, „profilul” actorului Zoltan Lovas, îmi vine în minte reflecția lui Lucian Blaga: „… cu aripile altuia te poți înălța dar nu poți zbura”. Este o reflecție contrazisă astăzi de atâția neaveniți, care și-au luat „zborul” spre locuri/posturi importante, ajutați fiind de „aripile” altora, dar, sperăm, vremelnic, convinsă fiind, dintotdeauna, că adevăratele valori se vor impune. Mai devreme sau mai târziu. Dar se vor impune!!!
ARQ, Aradon, Critic Arad, Jurnalul Arădean, News Ar, Ştirea noastră, TV Arad, 29 ianuarie 2025
Asociația SUSȚINEM EXCELENȚA a abordat la întâlnirea cu presa de luna aceasta un subiect mai actual ca oricând: „Educația antreprenorială la timpul prezent”. Prezentarea a fost susținută de Ana-Maria Dragoș, președintele sucursalei Arad a Confederaţiei Naţionale pentru Antreprenoriat Feminin.
La fel ca de fiecare dată, prof. univ. dr. Lizica Mihuț, președintele Asociației SUSȚINEM EXCELENȚA, a făcut o scurtă prezentare a amfitrioanei. „Ana-Maria Dragoș a terminat Liceul de construcții din Arad, un liceu prestigios în acest domeniu. A urmat apoi Facultatea de Teatru, fiind o vreme actriță la Teatrul arădean și apoi a condus o perioadă, Centrul Cultural Județean Arad. Iată, că peste câțiva ani, Ana-Maria Dragoș se întoarce la opțiunea dintâi, nu înainte de a termina studii universitare de management și se manifestă cu succes ca manager, ceea ce a determinat numirea ei ca președinte al sucursalei arădene a CONFEDERAȚIEI NAȚIONALE A ANTREPRENORIATULUI FEMININ (CONAF). Precum bine se știe, Asociația SUSȚINEM EXCELENȚA nu este implicată politic, o precizare necesară în demersul de a promova activitatea județeană a CONAF, o organizație non-profit, considerată a fi «cel mai activ ONG, care sprijină dezvoltarea culturii antreprenoriale feminine din România». Este important să subliniem că este vorba despre o confederație, care militează pentru un mediu de business proactiv, susținând și promovând antreprenoriatul feminin, asumându-și ca obiectiv fundamental «apărarea drepturilor și intereselor femeilor de afaceri în relațiile cu autoritățile publice»”, susține prof. univ. dr. Lizica Mihuț.
Planuri de afaceri făcute de elevi și preluate de antreprenori
În continuare, Ana-Maria Dragoș a făcut o scurtă prezentare a activității CONAF Arad, punând accentul pe cursurile de educație antreprenorială, predate în școli de antreprenori, cursuri finalizate cu planuri de afaceri realizate de elevi, unele dintre acestea intrând în atenția unor antreprenori care le-au preluat pentru a fi puse în practică.
Asta, în condițiile în care, în 2019, Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin – CONAF, Federația Patronală Petrol și Gaze împreună cu Ministerul Educației și Cercetării au semnat acordul de Parteneriat – PACTUL PENTRU EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ – pentru susținerea și dezvoltarea competențelor antreprenoriale în rândul tinerilor și introducerea începând cu anul 2020, opțional, în școlile gimnaziale și licee a orelor de antreprenoriat.
Ca urmare a acestui acord, Sucursala CONAF din Arad a organizat cursuri de educație antreprenorială pentru 1500 de elevi din județul Arad, în doar 10 luni, de la preluarea mandatului de către Ana-Maria Dragoș. „Aceste cursuri au fost susținute elevilor de către antreprenori arădeni, în cadrul «MARATONULUI PENTRU EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ”, prin acordul semnat cu Inspectoratul Școlar Județean Arad și Consiliul Județean Arad.
Cursurile au cuprins: întocmirea planurilor de afaceri, proiecte de afaceri simulate, mentorship și coaching. Această inițiativă își propune să cultive TALENTUL și SPIRITUL INOVATOR al adolescenților, oferindu-le o platformă de învățare și dezvoltare esențială pentru carierele lor de mâine. Proiectul acesta nu este doar un concurs, ci o platformă de transformare a potențialului în succes real, o investiție în viitorul antreprenoriatului și în construirea unei noi generații de lideri capabili să modeleze viitorul economiei naționale și, de ce nu, globale. Prin aceste ÎNTÂLNIRI -DIALOG CU TINERII se are în vedere dezvoltarea competențelor și abilităților necesare pentru a gândi și pentru a acționa ca un antreprenor. Aceasta include:
1. Identificarea și evaluarea oportunităților (Învățarea de a recunoaște nevoile și dorințele pieței, de a analiza concurența și de a dezvolta idei de afacerii novatoare);
2. Planificarea și gestionarea afacerilor (Elaborarea planurilor de afaceri, gestionarea finanțelor, marketingul, vânzările, resursele umane și operațiunile);
3. Dezvoltarea abilităților de leadership și comunicare (Luarea deciziilor, motivarea echipei, negocierea, prezentarea ideilor și comunicarea eficientă);
4. Promovarea creativității și inovării (Gândirea „out of the box”, rezolvarea problemelor, experimentarea și dezvoltarea de noi produse sau servicii);
5. Dezvoltarea atitudinii antreprenoriale (Asumarea riscurilor, perseverența, independența, încrederea în sine și dorința de a reuși)”, susține Ana-Maria Dragoș.
La ediția a III-a a Concursului „MARATONULUI PENTRU EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ” s-au înscris 10 licee din județul Arad, ce vor urma să-și selecteze și să-și desemneze echipele pentru Finala locală, ce va avea loc în data de 13 martie 2025, la Arad, cu precizarea că finala națională a fost stabilită pentru luna mai, la București.
„Astfel, CONAF reușește să inspire și să susțină tinerii antreprenori, oferindu-le oportunitatea de a participa la competiție și de a-și dezvolta abilitățileantreprenoriale. Referitor la CONAF România, să reținem că este cea mai relevantă organizație din Romania în domeniul antreprenoriat, la care au aderat 5.500 companii, două federații, 12 patronate, 20 Asociații, însumând un număr de 220.000 de angajați”, mai susține Ana-Maria Dragoș.
Aradon, Jurnalul Arădean, Andreea Pintea, 27 ianuarie 2025
O discuție liberă despre impactul profesional din perioada rectoratului și activitățile culturale derulate prin asociații și forumuri cu scopul de a promova și susține excelența.
JURNAL ARĂDEAN: Ați acordat multe interviuri în calitate de rector. Presa a manifestat interes pentru Universitatea, pe care ați condus-o trei mandate.
LIZICA MIHUȚ: Fiind prima femeie aleasă rector după evenimentele din anul 1989, m-am aflat în atenția presei, încă de la începutul primului mandat, presa susținând de-a lungul anilor, demersul nostru de dezvoltare instituțională. De aceea, am exprimat cu multe prilejuri rolul fundamental al presei arădene în dezvoltarea învățământului arădean de stat. Am trăit momente dificile în plan instituțional și pot spune, cu responsabilitate, că în afară de Dumnezeu, numai mass-media ne-a sprijinit în mod constant, desigur cu excepția calomniilor, în mare parte, incriminate în justiție.
JURNAL ARĂDEAN: Ați plecat din UAV, la sfârșitul mandatului de rector … LIZICA MIHUȚ: Am mai rămas în Universitate aproape 3 ani, ca președintă a Consiliului Academic și director al Școlii Doctorale. Pensionarea mea a însemnat, în mod firesc, încheierea activității de cadru didactic la catedră, mai puțin în calitate de conducător de doctorat, deoarece ultimele două doctorate, al 15- lea și al 16- lea, le-am coordonat până la finalizarea acestora. Este o bucurie să subliniez că toate cele 16 doctorate în domeniul gramaticii limbii române (Limba Română Contemporană) au fost validate de CNADTCU, Comisia națională de specialitate.
JURNAL ARĂDEAN: Încă de când erați la Universitate ați început activitatea desfășurată ca președintă a Casei Româno-Chineze.
LIZICA MIHUȚ: Da, eram la UAV, dar nu mai aveam calitatea de rector. Am citit încă din liceu, multe cărți despre Cultura și Civilizația Chineză, fiind impresionantă nu numai de vechimea ei de 5000 de ani, ci și de contribuția fundamentală adusă la dezvoltarea umanității. Casa Româno-Chineză din Arad era o filială a celei din București. Apoi, am înființat Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-chineze, asociație la nivel național, ce a însemnat organizarea și desfășurarea „Simpozionului internațional Cultură și Civilizație Chineză. Dialoguri româno-chineze” (7 ediții), un simpozion despre medicina tradiţională chineză, precum și elaborarea a 5 cărți, ce însumează peste 2000 de pagini, înfățișând contribuții ale unor prestigioși intelectuali arădeni (istorici, matematicieni, scriitori, profesori, medici, ziariști, filosofi, manageri) cu privire la aspecte ale culturii și civilizației chineze.
JUNRAL ARĂDEAN: Înalți reprezentanți ai Ambasadei Republicii Populare Chineze au fost prezenți la Arad în repetetate rânduri.
LIZICA MIHUȚ: Este important să precizez că trei Ambasadori Extraordinari și Plenipotențiari ai Chinei au fost oaspeți ai Aradului și ne-au onorat prin participarea la evenimente de anvergură pe care le-am organizat împreună cu distinșii mei colegi. Apreciez ca excepțională colaborarea, pe care am avut-o cu Ambasada R.P. Chineze în România. În așteptarea activităților promise de Universitatea privată din Arad în cadrul Consiliului Local Arad, privind Medicina Tradițională Chineză, am suspendat deocamdată proiectul nostru în această direcție.
JURNAL ARĂDEAN: Apoi, a apărut Asociația „Susținem excelența” care a reușit să se impună deja în spațiul arădean.
LIZICA MIHUȚ: Am avut inițiativa înființării unei asociații care să reunească personalități la vârf în domeniile educației (Anton Ilica) / învățământ / cultură / literatură (Diana Achim, Viorica Popescu, Lizica Mihuț), învățământ medical (Liliana Bran), medicină (Corina Crișan, Mihaela Orădan), justiție (Diana Chițoi), gastronomie (Tabita Cristea), management (Ana Maria Dragoș), psihologie și proiecte internaționale (Cristina Nistor), jurnalism (Georgiana Burcă). Au fost organizate deja serii de dialoguri despre excelență în domeniile menționate, dar ne propunem, de asemenea, elaborarea unor proiecte europene în vederea promovării excelenței și nu în ultimul rând, premierea unor tineri, ce au obținut rezultate de excepție.
JURNAL ARĂDEAN: Ne aflăm la început de an. Aveți pregătit vreun proiect-surpriză pentru 2025?
LIZICA MIHUȚ: Îmi propun să public o nouă carte „Atitudini și confesiuni”, nu doar pentru faptul că s-a bucurat de un larg interes și se află în toate marile biblioteci din România, ci pentru că doresc să salvez de „noaptea uitării”, articolele publicate în ultimii trei ani, de fapt de la apariția precedentului volum.
Sunt câteva sute de miniștri, despre care nu se mai știe nimic. Sunt câteva mii de secretari de stat, cu nume necunoscute, când erau în funcție și după aceea. Sunt câteva mii de parlamentari, vocali atunci, acoperiți de uitare la încheierea mandantului. Toți aceștia nu s-au reinventat la final de ierarhii politice sau administrative, în sensul de a demonstra că pot continua să aibă vizibilitate și după aceea conferită de funcții. Sunt câteva precizări, pe care le consider necesare, în abordarea „Profilului” despre TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ.
Să reținem că a intrat în politică în anul 1998 și timp de 18 ani s-a implicat profund în calitate de consilier local (2000-2004), deputat (2004-2008), senator (2008-20016), șef de grup parlamentar după demisia lui Vasile Blaga, ministru al Administrației și al Internelor (27 septembrie 2010-9 februarie 2012). Începând cu anul 2016, TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ a renunțat la activitatea politică, mărturisindu-ne că nu se mai regăsea în acest domeniu, ci a dorit să continue și să-și augmenteze afacerea firmei „Costello”, inițiată în anul 2000.
Traian CONSTANTIN Igaș și-a început activitatea politică la Pecica, în anul 1998, fiind consilier local, din dorința de a sprijini comunitatea, care din punctul său de vedere, merita mai mult. Astfel, au început cei 18 ani de activitate pentru comunitate, străduindu-se să materializeze în fapte, promisiunile făcute în campaniile electorale. A început prin a promite să facă „punți” peste Mureș, fapt extrem de important pentru pecicani. Astfel a apărut ideea de poduri peste Mureș, realizate de IOSIF MATULA, NICOLAE IOȚCU și TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ. Atent mereu la solicitările oamenilor, a fost ales în circumscripția Senat 3 (axa Mureșului), cu cel mai mare scor pe țară, 54%, fapt ce a atras atenția lui Traian Băsescu, atunci președinte al României, care l-a și nominalizat mai târziu, ca ministru.
Documentându-mă în vederea scrierii acestui articol, în spațiul virtual, am reținut că TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ a făcut 47 de propuneri legislative, dintre care peste 20 au devenit legi; a adresat Guvernului, 166 de Întrebări și Interpelări, la propunerea cetățenilor; a avut 106 luări de cuvânt în ședințe parlamentare, precum și numeroase declarații politice.
În mandatul de aproape doi ani de ministru al Administrației și Internelor, TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ are cel puțin, câteva MERITE MAJORE: 1. coborârea de pe autostradă la Pecica și 2. realizarea sensului giratoriu, măsuri, ce au facilitat DEZVOLTAREA fără precedent a orașului; 3. constituirea POLIȚIEI AUTOSTRĂZI; 4. reorganizarea POLIȚIEI DE FRONTIERĂ; 5. formarea GĂRZII DE COASTĂ A MĂRII NEGRE; 6. realizarea CENTRULUI REGIONAL SMURD, dotat cu un elicopter, aflat și în prezent la Pecica; 7. fluidizarea activității MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR prin reducerea a 10000 de posturi neeficiente, de la 155.000 la 145.000; 8. transformarea inspectoratelor județene în inspectorate regionale, la același nivel cu statele vecine; 9. atenția acordată solicitărilor, ce i-au fost adresate, când era ministru (solicitări consemnate de o consilieră, fapt, pe care l-am constatat și eu, în calitate de rector), cărora le-a răspuns prin DA sau NU, în funcție de legislația în vigoare.
TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ a plecat de la MINISTER prin dizolvarea cabinetului, ca urmare a demisiei primului ministru și nu prin demitere, deci fără a avea „schelete în dulap” și fără a fi fost vreodată interogat de instituțiile statului, deși avea calitatea de ordonator de credite.
Cu toate că nu a mai fost ministru și nici parlamentar, TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ nu s-a lamentat și nici nu a adresat nimănui reproșuri, ci a demonstrat ÎNȚELEPCIUNE, DEMNITATE, SPIRIT ORGANIZATORIC, PERSEVERENȚĂ, PRAGMATISM, DETERMINARE, FLER, realizând un BRAND la nivel național/european și anume TAVERNA PECICANĂ. De fapt, un restaurant și un hotel, cu o capacitate de servire de 200 de persoane, cu 40 de angajați, un BRAND, ce devine LIDER DE AUDIENȚĂ la o televiziune, ce transmite de la TAVERNA PECICANĂ, la Ziua Națională/Crăciun/Revelion, tăierea porcului, o tradiție dragă românului de pretutindeni. Cu toate că a absolvit Facultatea de drept și un master privind finanțarea în administrația publică, TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ consideră că cei 7 ani de acasă constituie CEA MAI ÎNALTĂ ȘCOALĂ, care i-a imprimat pentru tot restul vieții, principii fundamentale, simple dar pline de adânci adevăruri și semnificații: „omul sfințește locul” și „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.
Am discutat de mai multe ori, de-a lungul anilor, cu TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ, apreciindu-i MODESTIA și FIRESCUL în relațiile interumane. Ca un laitmotiv a transmis, în subsidiar IUBIREA față de FAMILIA sa (soția și cele două fiice), IUBIREA pentru OAMENI, în general și pentru PECICA, în. special, devenită a doua sa casă, cu toate că s-a născut în satul Cristian, lângă Sibiu.
Într-o discuție recentă, îl întreb pe TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ dacă va pleca vreodată din Pecica, iar răspunsul este prompt și fără emfază că dorește să mărească TAVERNA PECICANĂ (lucrările chiar au început), de aceea să-i dorim, precum întotdeauna,la final de articol, SUCCES, în continuare.
Plecarea în urmă cu doi ani, de la conducerea Liceului Național de Informatică și chiar din colectivul didactic, fără să comenteze în spațiul public, întrerupând orice relație cu foștii colegi, a creat „valuri, valuri” dar nu am auzit ca cineva să-i fi spus MULȚUMESC pentru strădaniile de peste 40 de ani în învățământ. Este evident, oricât de rezervați ar fi unii sau alții, că MARIA PAȘCALĂU nu poate lipsi dintr-o posibilă istorie a învățământului arădean, nu pentru că a fost 5 ani inspector școlar general, deoarece au ocupat mulți această funcție și numele lor nu mai este amintit nici chiar accidental. Dar nici pentru cei 18 ani ca director de gimnaziu și liceu nu trebuie neapărat amintită, deoarece au fost directori cu mult mai mulți ani în această funcție.
Să recunoaștem că puțini sunt dascălii, care au păstrat de-a lungul anilor VOCAȚIA DE ZIDIRE/CONSTRUCȚIE INSTITUȚIONALĂ, precum MARIA PAȘCALĂU. Știu că în prima zi ca inspector școlar general, în anul 1997, din pricina absenței unei gresii de pe coridorul imobilului de la etajul I, mascată prin acoperirea cu un covor, o doamnă aflată cu treabă în instituție, a căzut, fracturându-și piciorul. Imediat, au început lucrările pentru restaurarea imobilului aflat de foarte mulți ani într-o stare deplorabilă. Îmi amintesc că în 7 martie 2000, în calitate de inspector școlar general, MARIA PAȘCALĂU a participat în biroul prefectului de atunci, Gheorghe Neamțiu la vizita ministrului Andrei Marga, care îmi comunicase direct, fără menajamente, Hotărârea privind un experiment în campania electorală și anume absorbția Universității „Aurel Vlaicu”, precum se știe, o instituție de stat, de către una privată și anume, Universitate „Vasile Goldiș”. A urmat apoi o bătălie, la care nu doresc să mă refer acum, dar am menționat-o spre a sublinia momentul când am cunoscut-o, pe MARIA PAȘCALĂU, eu nemaiavând ore la Liceul „Ghiba Birta” în momentul când a fost numită inspector școlar general. Au trecut câțiva ani și am avut ocazia să văd ȘCOALA GIMNAZIALĂ nr. 5, unde MARIA PAȘCALĂU era director și am fost uimită să constat transformarea unei școli oarecare, prin investiții și o strategie pe termen lung, într-o instituție de învățământ europeană. M-am gândit atunci și după ce în anul 2016 înființase LICEUL NAȚIONAL DE INFORMATICĂ (prin fuziunea dintre Liceul Tehnologic „IULIU MANIU” și Școala Gimnazială nr.5) câte STRĂDANII, câte NOPȚI nedormite, câte UȘI, ce trebuiau deschise, câtă IMPLICARE fizică, dar și emoțională a probat MARIA PAȘCALĂU pentru a reuși să plaseze cele două școli în elita învățământului arădean. Dar MERITUL nu este numai de a institui un liceu nou, solicitat ca opțiune în comunitate, ci de a-l impune în scurt timp printre cele mai bune școli la nivel național și internațional, rezultatele în domeniul roboților uimind până dincolo de ocean. Este dificil să obții asemenea izbânzi instituționale, însă MARIA PAȘCALĂU a demonstrat a fi nu doar o FEMEIE PUTERNICĂ, ci și o PROFESIONISTĂ de anvergură, INTELIGENTĂ, AMBIȚIOASĂ, CORECTĂ, mereu atentă să respecte legile/cuvântul dat, DEMNĂ (a mărturisit că a convins întotdeauna decidenții prin argumente, dar „nu a lustruit nicicând pantofii acestora”), asumâdu-și SACRIFICII numai de ea știute. Nu știu dacă în afară de Dumnezeu și de soțul său, absolvent al unei dificile specializări (cibernetică economică) la ASE București, care a susținut-o necondiționat de-a lungul anilor, a mai fost cineva (poate mulți sau poate puțini), care i-a fost alături în demersurile de construcție instituțională. Nu știu să se fi lamentat vreodată, dar, în mod sigur, au existat momente dure, iar aparența de DICTATOR, de INFLEXIBILITATE ascundea/ ascunde SENSIBILITATE și IUBIRE față de oameni, calități sine-qua-non în dezideratul de a oferi comunității o construcție instituțională apreciată, în mod deosebit. I s-a conferit, potrivit consemnării din presă arădeană, în 22 august 2018, titlul de CETĂȚEAN DE ONOARE al Aradului „pentru implicarea cu dăruire în dezvoltarea învățământului preuniversitar arădean, precum și în promovarea imaginii Aradului în țară și în străinătate”, după ce i se decernase în urmă cu câțiva ani (2006) titlul de EXCELENȚĂ, de asemenea, din partea Primăriei.
Apreciind-o pe MARIA PAȘCALĂU pentru realizările sale de excepție, m-a surprins plecarea ei intempestivă după începerea anului școlar, în 5 octombrie 2022, dar am așteptat să treacă un timp spre a nu scrie „la cald” și, mai ales, spre a discuta cu dânsa despre motivul despărțirii totale de școala, pe care chiar ea a înființat-o, împotriva tuturor opreliștilor, desigur, numeroase. ORGOLIOASĂ, poate prea orgolioasă, și DEMNĂ, în dialogul purtat telefonic, MARIA PAȘCALĂU nu reproșează nimic, nimănui, ci precizează desfășurarea „evenimentelor”. Desigur, vârsta nu ocolește pe nimeni și a venit vremea pensionării, dar nu s-a prezentat a doua oară, la examenul de director, deoarece, așa cum sublinia într-un interviu din „Aradon”, potrivit legislației, „profesorii pensionari pot să predea în continuare, dar nu mai pot ocupa funcții de conducere.” Deci era hotărâtă să revină la catedră ca profesor de fizică, considerând această disciplină „un liant între disciplinele școlii și între oameni, legile fizicii având consecințe în viață, oricât am vrea să le ocolim”.
Primise de la Inspectoratul Școlar Județean o „detașare în interesul învățământului” pentru anul școlar 2022-2023, deoarece postul de director era încă liber, datorită faptului că profesoara Lilla Pellegrini fusese numită pe un post la Inspectoratul Școlar Județean. Fiind soția lui NICOLAE PELLEGRINI, un respectabil inspector școlar general adjunct, funcție, pe care a ocupat-o peste 2 decenii, își permite să se răzgândească după începerea anului școlar în 5 octombrie 2022, Ziua Educației. MARIA PAȘCALĂU este chemată urgent, în acea zi, la ora 11,50 la Inspectoratul Școlar Județean și i se comunică: „Îmi pare rău, dar profesoara LILA PELLEGRINI nu mai dorește postul de inspector, ci dorește să preia imediat, începând cu a doua zi, postul de director”. INCREDIBILĂ această grabă a inspectorului școlar general de a solicita în aceeași zi, în care seara este Balul Educației, iar ziua următoare era liberă, CONVOCAREA la ora 16, a unui CONSILIU PROFESORAL la Liceul Național de Informatică, spre a anunța schimbarea din funcția de director a MARIEI PAȘCALĂU (consiliu, la care ea nu a participat), dar la care niciun coleg nu și-a exprimat opinia sau măcar un vag semn de întrebare. Nu știu dacă NICOLAE PELLEGRINI, atunci proaspăt pensionat, a făcut presiuni pentru preluarea de către soția sa a postului de director, după începerea anului școlar, fără a avea o motivație exprimată sau dacă foștii săi colegi de la Inspectorat au dorit să-și manifeste „iubirea”, improvizând rapid plecarea MARIEI PAȘCALĂU de la LICEUL NAȚIONAL DE INFORMATICĂ. Citesc în „Aradon” aprecierile arădenilor exprimate cu acest prilej, pentru activitatea desfășurată de către aceasta, ca educator și pentru înființarea unui „liceu de vârf” la Arad.
MARIA PAȘCALĂU a decis să întrerupă orice legătură cu foștii săi colegi. O înțeleg, deoarece mâhnirea este mare privind modul pripit de a fi îndepărtată, neținându-se seama de MUNCA și DĂRUIREA sa până la sacrificiu, vreme de 40 de ani, în învățământul arădean. Îi propun, însă să încerce să înțeleagă că „trădările sunt scrise în legile omenești” și să revină în mijlocul colaboratorilor și a comunității arădene, deoarece experiența sa este valoroasă pentru prezent și pentru viitor. Iar, în final, îi dorim SĂNĂTATE și VIAȚĂ LUNGĂ, transmițându-i că meritele sale nu vor fi nicicând uitate, deoarece reprezintă pagini elocvente ale ultimelor 4 decenii, pagini importante ale istoriei învățământului arădean preuniversitar .
Am scris în cărți („Aradul teatral”, Editura Academiei Române și „Aradul și Marea Unire. Repere iconografice „Editura Academiei Române)”, precum și în articole, despre posibila legătură a Aradului cu poetul nostru național, Mihai Eminescu.
În afara consemnărilor din arhivă/ presă/bibliografie, pe care le-am publicat, am acum un element de noutate referitor la turneul lui Mihail Pascaly și anume succinta precizare din cartea CAIETELE HERMINEI, Editura Peter Pan, carte citită recent (aflată în biblioteca Elenei Colta, dar semnalată de Vasile Dan, cărora le mulțumesc), o carte-document, ce ar binemerita să fie retipărită. Se știe că posibila prezență a lui MIHAI EMINESCU la Arad are legătură cu turneul lui MIHAIL PASCALY, primul ansamblu teatral român, care a susținut reprezentanții în Transilvania, devenite autentice sărbători naționale. Revista „Familia” (nr. 26, din 4 august 1868) consemnează evenimentul, notând că depășind mult numărul de locuri, un public numeros a venit și din satele din împrejurimi și potrivit publicației „Alfold” (nr.186, din august 1868) „a ticsit teatrul în fiecare colțișor” luând „cu asalt sala”, spre a auzi, precum menționează Revista „Familia” (deja citată) întâia dată pe scenă, „limba noastră dulce și sonoră”. Referindu-se la activitatea Reuniunii femeilor române, Hermina subliniază în opera citată (p. 122), citându-și mama că „Numai pe vremea turneelor lui Pascaly și Millo era o întâlnire a întregului județ… Atunci, actuala Piață „Avram Iancu” până la podul Mureșului era plină cu trăsurile celor veniți să asiste la reprezentările teatrale, toți îmbrăcați în haine de sărbătoare”.
Nu insistăm asupra repertoriului ansamblului teatral al lui Mihai Pascaly și nici asupra pieselor jucate la Arad în turneul desfășurat în perioada 1-27 august 1868, evenimente pe larg consemnate în presa vremii și comentate în capitole distincte în cărțile mele referitoare la istoria teatrului arădean. Nu știm cu exactitate ce rol a avut tânărul Eminescu în acest turneu, probabil a fost sufleur sau a interpretat roluri episodice, deoarece nu este nominalizat în cronicile dramatice ale spectacolelor. Este binecunoscut faptul că IOSIF VULCAN l-a debutat pe tânărul gimnazist MIHAI EMINOVICI în paginile revistei „Familia”, cu poezia „De-aș avea” și i-a schimbat numele pentru totdeauna în Eminescu. Fiind un fervent susținător al teatrului național, IOSIF VULCAN a venit la Arad spre a vedea întâia dată un teatru românesc. Este dificil de precizat, în absența documentelor, locul și momentul când a avut loc întâlnirea dintre Iosif Vulcan și Mihai Eminescu. Cercetătorul V. Vartolomei este de părere că l-a zărit în culise pe Mihai Eminescu, iar criticul George Călinescu, în „Viața lui Eminescu”, arată că „poetul ședea în cușca sufleurului… și fuma în pauză, tihnit din pipă”. Probabil că la urcarea pe scenă, IOSIF VULCAN l-a zărit pe viitorul mare poet în cușca sufleurului, dar mai posibilă pare opinia profesorului Ion Iliescu, potrivit căruia, cele două personalități proteice ale culturii noastre s-au întâlnit înainte de începerea spectacolului. IOSIF VULCAN precizează în „Suveniri de călătorie” că, îndată după venirea la Arad: „trăsei la hotelul Vas și peste jumătate de oră ieșii la preumblare. Nu peste mult timp întâlnii pe un amic al meu cu care, numaidecât, mersei a vizita pe domnul Pascaly”. Este posibil ca amicul să fi fost Mihai Eminescu sau poate IOSIF VULCAN l-a întâlnit pe tânărul poet în casa lui Popovici Desseanu, unde s-au adunat mai mulți oaspeți, cu care „petrecurăm timpul până seara în conversări interesante”.
Credem că una din temele de discuție a fost problema teatrului românesc din Transilvania, o problemă de mare interes, deopotrivă pentru IOSIF VULCAN și MIHAI EMINESCU. Faptul că viitorul mare poet fusese debutat la 16 ani de IOSIF VULCAN, care îi și schimbase numele, ne face să credem că întâlnirea dintre cele două personalități ale culturii noastre s-a produs în orașul nostru, ceea ce înseamnă că este foarte posibil ca Eminescu să fi zăbovit în tinerețile sale în frumosul nostru oraș de altădată.
Fie că ne propunem, în mod programatic, fie doar fugitiv, finalul de an înseamnă, dincolo de tradiționale urări, un EXERCIȚIU DE MULȚUMIRE / ADMIRAȚIE, pe care adesea îl eludăm, din varii pricini. Vă mărturisesc că rostesc în gând sau în spațiu public, din tot sufletul, MULȚUMESC ori de câte ori am prilejul. Desigur, aduc, în primul rând, MULȚUMIRI lui DUMNEZEU, dar și decidenților, care au făcut mult bine familiei mele, îndreptând o nedreptate greu de imaginat. Mă emoționează micile gesturi de susținere și mai puțin cuvintele, ce pot ascunde duplicități. Poate veți zâmbi cu ușoară ironie, la sublinierea că la întoarcerea acasă, pe jos (fiul meu mă “duce” dimineața, cu mașina) de la bazinul de înot, deoarece îmi propun să fac un cuantum de pași, zilnic, au fost, de-a lungul anului, mulți oameni, care au oprit mașina și politicos s-au oferit să facă împreună cu mine drumul spre casă. Le MULȚUMESC, asigurându-i că refuzul meu este justificat, iar gestul lor, aparent minor, a însemnat/ înseamnă MULT pentru mine, fiind încărcat de profunde semnificații. De aceea, dragi arădeni, VĂ PROPUN cu SINCERITATE și AFECȚIUNE să fiți GENEROȘI, ajutându-i pe semenii noștri și adresându-le fără zgârcenie mulțumiri. Iar anul 2025 să ne întărească în CREDINȚA că NIMIC NU ESTE POSIBIL FĂRĂ DUMNEZEU.
Dragi creștini, Vă propun cu sinceritate și loialitate să ne oprim din iureșul prezentului contradictoriu, spre a construi cu smerenie, un BETLEEM ÎN SUFLETUL NOSTRU , în care CREDINȚA sălășluiește cu IUBIREA, iar RUGĂCIUNEA poate constitui punctul de sprijin pentru prezent și pentru viitor. Să ne dorim / Vă doresc CRĂCIUN, un belșug sufletesc, ÎMPREUNĂ cu cei care contează, cu adevărat, pentru fiecare dintre noi.
Concertul de colinde susținut în Catedrala, așa numită “veche”, datorită faptului că a fost construită între anii 1862-1865, a reunit trei ansambluri distincte: CORUL DE COPII “SF. IOAN BOTEZĂTORUL” (dirijor: preoteasa LAURA STREULEA), CORUL MIXT “ARMONIA” (dirijor: prof. OVIDIU BOAR; în această seară, alături de dânsul, au dirijat corul distinsele membre ale acestuia: ROXANA BANICIU și RALUCA ARDELEAN), CORUL MIXT “SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL (dirijor: prof. EMANUEL GHEORGHE). Amfitrionul concertului a fost pr. prof. univ. dr. CRISTINEL IOJA, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă “Ilarion V. Felea”, care s-a referit la sărbătoarea NASTERII MÂNTUITORULUI din perspectiva doctă a universitarului teolog, dar a înfățișat, prin cuvinte încălcate de emoție și căldură sufletească, prețuire față de PROTAGONIȘTII CONCERTULUI, față de parohul catedralei, pr. protopop FLAVIUS PETCUȚ (care cu înțelepciune coordonează, în plan administrativ și nu numai, activitatea celor trei coruri), precum și față de regretatul profesor MIRCEA BUTA (pe care îl consideră emblematic pentru Corul “Sf. Maxim Mărturisitorul”) și nu în ultimul rând, este menționată contribuția profesorilor de muzică TEODOR PAVEL și TIBERIU ARDELEAN (recent, a instruit și a dirijat Corul bărbătesc al Facultății de Teologie Ortodoxă, Corul PROCORD-Alumni, Corala preoților din județul Arad, îndelung aplaudate în Concertele de colinde). Arhiepiscopul Aradului, IPS TIMOTEI a adresat în finalul CONCERTULUI, un CUVÂNT DE MULȚUMIRE coriștilor, dirijorilor și credincioșilor (prezenți în număr mare), rememorând, totodată, momente fundamentale din istoria strălucită a Catedralei arădene. În finalul acestei succinte consemnări, adresez o INVITAȚIE pentru mâine, 23 decembrie, ora 19, spre a urmări, de asemenea la CATEDRALA ISTORICĂ, CONCERTUL DE COLINDE susținut de CORUL PSALTIC “SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN” al Arhipiscopiei Aradului, un cor apreciat la nivel național prin conferirea unor importante distincții, elocvente pentru dăruirea și profesionalismul coriștilor și a dirijorului său, preotul GABRIEL STREULEA.
