Arhiva lunii octombrie 2020

Am avut o Universitate „Aurel Vlaicu”

ilica-anton-640x360Într-un ziar arădean, Lizica Mihuț răspunde unor întrebări despre timpul în care, ca rector și președinte de Universitate, a avut responsabilitatea devenirii învățământului superior la Arad. Ca membru al UZPR, fie-mi îngăduit să-mi expun un punct de vedere despre ceea ce a însemnat Universitatea de stat în perioada 2000 – 2015, când prof. univ. dr. habil. Lizica Mihuț s-a implicat în creșterea autorității tinerei universități arădene în conclavul universitar național.

Chiar dacă-mi fac vreo 10 dușmani în plus și ceva mărunțiș…

După cum ne mărturisea adeseori, voința de a construi în Arad o universitate puternică și-a dobândit-o în momentul în care ministrul de atunci, Andrei Marga, a decis absorbția învățământului superior de stat de către cel privat. În asemenea momente, un om responsabil regăsește enormă putere de a schimba turnura evenimentelor. A fost o vreme a entuziasmului. Cu tenacitate și îndârjire, poate chiar cu o anumită ciudă, L. Mihuț început o altfel de re-construcție a Universității, sub toate aspectele: spații de învățare, autoritate, calitate, prestigiu și valoare comparativă. A chemat intelectuali de valoare din mediul arădean și din străinătate. Unii au confirmat, creându-și o biografie științifică, alții s-au plafonat, devenind plagiatori și profitând de ascunderea sub anonimat științific. A solicitat sprijinul altora pentru consiliere și expertiză. A angajat proiecte de construire a unei universități puternice, diversificate, concurențiale, chemându-și în sprijin valoarea și calitatea. S-a ajuns, după cum bine se răspunde în interviu, la 9 facultăți, la circa 40 programe de studii de licență, la aproape 30 programe de master și două școli doctorale, la peste 15 mii de studenți.

Cincisprezece mii! Ministrul D. Funeriu a avut inițiativa ierarhizărilor universităților, iar acest proces regăsește „A. Vlaicu” între cele mai relevante, unele programe de studiu fiind clasate pe podium. Rezultatele tenacității Rectorului au dat roade. Arad-ul a devenit cu adevărat Centru Universitar.

În fine, după trei mandate, Senatul a hotărât înființarea legală a Consiliului Academic, al cărui președinte a fost aleasă doamna L. Mihuț, iar menirea acestuia nu a fost de a configura un paralelism, ci de a semnala „derapajele” eventuale, a veghea la dezvoltarea ascendentă a Universității, a asigura expertiză pentru proiecte vizibile.

S-a investit multă trudă pentru a aduce învățământul superior la standardele dorite, prin achiziționarea/ construcția de spații corespunzătoare (vezi localul din Micălaca), prin calitatea actului didactic, încadrarea cu universitari care să desfășoare activitate didactică și de cercetare, prin funcționarea oportună a specializărilor și asigurarea spațiilor sociale pentru studenți. Chiar concurența (vizibil conflictuală) între cele două universități arădene a întreținut emulația pentru dezvoltarea amândurora și pentru înălțarea lor prin temeinicie și responsabilitate.

Rectorul Lizica Mihuț avea o strategie de dezvoltare, pe care a urmărit-o cu tenacitate, în ciuda conflictelor deschise cu autoritățile locale ori cu cele ministeriale. S-a ferit, pe sine și universitatea, de a avea părtiniri politice, singura politică fiind aceea a calității învățământului.

Relațiile multiple universitare, naționale și internaționale, vizau tocmai deschiderea UAV către experiențe de calitate și pentru alcătuirea unui prestigiu binemeritat al instituției. Arad-ul avea atunci un învățământ superior de calitate. Ca participant, alături de alți colegi universitari, la acest proces de amplitudine instituțională, m-aș bucura dacă eforturile de atunci s-ar regăsi în actuala configurare a universității de stat.

Mulți dintre cei „plecați”, fără nici măcar o strângere de mână ori un mulțumesc, ar fi putut împărtăși din experiența lor pentru cei mai tineri, sprijinind bunul mers al Universității. Da, Doamna prof. univ. dr. Lizica Mihuț a făcut mărturisire de credință în acest interviu, sincer, onest și fără vreo umoare. Interviul e un răspuns ferm (și istoric) adresat celor ce, la un moment dat, s-ar putea întreba: „Încotro!” sau „Ce-i de făcut?” Până la punerea unor astfel de întrebări, să se știe că în deceniul precedent învățământul superior de stat arădean a avut o etapă de avânt și entuziasm, concurând la calitate, vizibilitate, autoritate și prestigiu cu marile centre universitare de tradiție din România. Iar emulația a fost stimulată și întreținută de Rectorul de atunci, prof. univ. dr. Lizica Mihuț.

Anton Ilica, 29 octombrie 2020 11:57

INTERVIU Lizica Mihuţ: „Mi-a fost frică să nu îmi pierd locul de muncă. De aceea am candidat pentru funcţia de rector”

PORTRET scris de Claudia Untaru / 28 Octombrie 2020 / ZIAR DE ARAD

lizica_mihut_0Timp de trei mandate a condus Universitatea de stat din Arad şi a reuşit să o dezvolte încă din primele luni, de când a fost aleasă rector, cu un număr covârşitor de voturi. Vorbim despre prof. univ. dr. Lizica Mihuţ. De ce a candidat pentru postul de rector? Cum a reuşit să dezvolte Universitatea, cine i-a fost alături, ce parteneriate a realizat şi mai ales ce regretă sau nu, puteți citi în interviul de mai jos.

Prof. univ. dr. Lizica Mihuţ a avut trei mandate de rector şi trei ani a fost președintele Consiliului Academic al Universității „Aurel Vlaicu”, iar câteva luni a fost directorul școlii doctorale.

– Ziar de Arad: În ce an aţi fost aleasă rector al Universității „Aurel Vlaicu”? Ce v-a determinat să candidați?

– Lizica Mihuţ: În  ziua de 15 februarie 2000 am fost aleasă rector, candidând împreună cu alţi trei colegi, care au luat obţinut 3, respectiv 4, 5 voturi, eu 19. Nici nu îmi trecea prin cap să candidez. În perioada aceea, eu scriam despre Universitate, deci eram practic jurnalistul care consemna evenimentele Universităţii. Eram titulară la Universitatea „Aurel Vlaicu”, la Facultatea de Teologie, fiind în conducerea acesteia. Am candidat la funcția de rector, pentru că decanul, de atunci, de la Inginerie, a propus ca un coleg să fie dat afară, pentru că nu a mers la ore. Mi-a fost teamă în acel moment. Mă gândeam că se poate întâmpla, nemaiavând titulatura la Liceul „Ghiba Birta”, să rămân fără loc de muncă. Poate nu mă duc la ore, că cine ştie ce se întâmplă şi cu toată experienţa… Aşa am gândit atunci. De aceea am candidat, de frică să nu îmi pierd locul de muncă. Eu habar nu aveam  ce se întâmplă, cu adevărat, în Universitate. Presa percepe faptele doar din exterior .

Fiind aleasa rector, la întâlnirea CNR  de la Braşov, am înțeles că eram unica femeie rector din România după anul 1989. Îmi amintesc discursurile fulminante, pe care le-am susținut atunci. Am făcut propunerea de a organiza Consiliul Național al Rectorilor la Arad, neştiind ce spaţii aveam, deci a fost primul meu impuls să invităm rectorii la Arad. Au fost de acord, prin vot, deoarece au existat și alte propuneri. Când am venit acasă și am înțeles care este patrimoniul real al UAV, am rămas siderată. Nu aveam decât un sigur spaţiu al nostru (1700 mp), cel de la Facultatea de  inginerie de pe Calea Aurel Vlaicu, iar toate celelalte spaţii erau cu contracte expirate. Adică căminul de pe Ursului nu avea nici măcar CF-ul, la fel şi cantina. A trebuit practic să le înscriem în CF şi după aceea să fie atribuite universității. Fostul sediu al rectoratului avea contractul expirat și în imobil erau încă 4 instituții, iar actualul spaţiu al rectoratului și al Facultății de științe economice  era ocupat de încă 5 instituții: Primăria cu biroul de impozite, birouri ale Direcției de  Finanțe, Crucea Roşie, biroul corespondentului media din Bucureşti şi largi spații pentru învăţământul preuniversitar. A fost foarte greu. A fost o bătălie uriașă să determinăm toate cele 5 instituții să părăsească imobilul. Spaţiul UAV al fostului rectorat nu mai avea contract de doi ani cu Consiliul Judeţean. Astfel, venind acasă de la Consiliul Rectorilor, m-am trezit că aveam o situație dificilă.

– Ce demersuri aţi făcut după această constatare?

– I-am mărturisit acest fapt regretatului arhitect Miloş Cristea, care ne-a sprijinit, în sensul că a acceptat  să coordoneze restaurarea Aulei „Iuliu Maniu”. Sala arăta extraordinar şi participanţii la Consiliul Rectorilor au fost impresionați. Întâlnirea a avut loc seara, evitând astfel să se mai întâlnească cu angajații de la celelalte instituţii, ce aveau sediu în clădire. A doua zi, am invitat rectorii la Gyula, la o întâlnire cu românii din Ungaria, iar în final, a avut loc festivitatea pe scena Teatrului arădean.

– Vă amintiţi un moment de atunci?

– Da. Trezindu-mă fără spaţii şi cu doar 2154 de studenţi, în data de 7 aprilie 2000 a venit ministrul Învăţământului de atunci, Andrei Marga, la Arad. Nu uit niciodată data de 7 aprilie 2000; eram la Prefectură şi fără să zică  ministrul «bună ziua» măcar, mi-a spus că ne va absorbi Universitatea Goldiş, asta de faţă cu rectorul de la Goldiş. Mi-a spus că: «doamna Mihuţ, sunteţi în fond o femeie rector şi o femeie poate oricând să piardă o universitate; dacă ați fi fost un bărbat era mai dificil». Au participat atunci la întâlnirea din biroul prefectului mulți invitați, inclusiv doamna Paşcalău, ca inspector general.

lizica_mihut_1_0Am organizat  o şedinţă cu cadrele didactice din toată Universitatea, de față cu ministrul Marga, pledând pentru viitorul instituției noastre. Atunci mi-am spus să demonstrez că «o femeie nu numai că „nu pierde” universitatea, dar chiar poate să facă performanţă».

– Cum aţi reuşit să obţineţi spaţiile?

– Acreditările presupuneau un număr de metri pătraţi de proprietăţi; primul gând a fost să intrăm în legalitate cu toate spaţiile noastre. Nu ştiam că secţia de Textile de la Facultatea de inginerie avea spaţiu în căminul de la Liceul Textil. Însoțind o comisie de autorizare, am rămas trăsnită. Mi-a fost atât de jenă că, colegii noştri de la Textile aveau sediu acolo şi fără să spun la nimeni, mi-am propus, în acel moment, să construim un spaţiu demn de o  Universitate. A început bătălia pentru clădirea nouă; era un spaţiu de liceu; era mare, dar avea mai multe coridoare decât săli, astfel că a trebuit să o modificăm în totalitate, imobilul fiind gândit pentru învăţământul preuniversitar. Primii pe care i-am mutat la parter şi le-am oferit cabinete au fost colegii de la Textile, deoarece m-au impresionat enorm de mult, unde au stat 10 ani.

Toată perioada mea de la Universitate a fost una de bătălii teribile pentru că era foarte greu să construieşti în condiţiile în care nu aveam un sprijin politic. Ăsta cred că este unicul meu merit că nu am intrat în politică. Doar presa ne sprijinea şi miniştrii Învăţământului care au văzut că ne zbatem. Ne-au vizitat 11 miniștrii ai Învăţământului, dar bătăliile pentru spații au fost teribile, ajungând de la 1700 mp la 48.000 mp. Desigur, ne-a preocupat concomitent și partea de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică

– Câţi ani aţi fost la Universitate?

– Când am fost aleasă cetăţean de onoare al Aradului am elaborat o sinteză privind activitatea pe care o desfăşuram. Am fost cu totul 25 de ani la Universitate, întotdeauna am avut funcţii de conducere.

Când am realizat sinteza, mi-am amintit că George Enescu, la festivitatea de conferire a titlului de cetățean de onoare al Aradului a fost invitat să susțină o prelegere şi toată asistența era emoționată dar marele muzician a spus doar un «mulţumesc». Având exemplul lui George Enescu, toată prelegerea mea a fost de câteva minute, prezentându-mi sintetic activitatea.

– Câte facultăţi erau în cadrul universităţii când aţi preluat conducerea?

– Când am fost aleasă rector erau trei facultăţi: Teologie, Inginerie şi Ştiinţe Economice. Când am plecat erau 9 facultăţi. Aveam 14 specializări, la plecare 38. De la niciun program de master, am ajuns la 26. Nu exista şcoală doctorală, apoi am avut două, eu însămi fiind conducător de doctorat. De la un sigur proiect Tempus, am ajuns la 400 de proiecte, finanţate prin programul cadru de cofinanţare, prin fonduri structurale, prin competiţii guvernamentale.

UAV nu avea departamente, nu avea laboratoare de cercetare, nu avea un  institut de cercetare, dar s-a înființat  Institutul de Cercetare, Dezvoltare, Inovare în Ştiinţe Tehnice şi Naturale. UAV a cunoscut o dezvoltare fulminantă în timp, meritul fiind al întregii comunități academice .

Am avut mereu în minte că încă din anul 1855, intelectualii arădeni pledau în Parlamentul de la Pesta pentru o Universitate la Arad, dar nu am avut-o decât după anul1989. Universitatea continuă Institutul de subingineri. A primit un nume care a devenit un brand: Aurel Vlaicu, ca simbol al aspiraţiei spre înălțimile  ştiinţei şi culturii.

Universitatea trebuia să se dezvolte, nu doar ca patrimoniu, ci și ca structură educaţională, cercetarea ştiinţifică reprezentând dimensiunea fundamentală a învăţământului superior.

– Cine v-a fost alături?

– Am dorit să accesăm fonduri, dar nu aveam expertiză în acest sens. Trebuie să subliniez că Dumnezeu ne-a ajutat enorm.

Am avut inspirația de a invita 14 tineri cercetători străluciţi, care lucrau în universități din străinătate, fiind specializaţi pe proiecte.

Aceşti tineri cercetători români au revenit din străinătate, stabilindu-se în Arad, și au obținut pentru Universitate, prin concurs, proiecte cu importante finanţări. Mărturisesc că îmi era frică și îmi este frică, gândindu-mă la situația unei universități partenere.

În anul 2000, neavând laboratoare, Universitatea Tehnică din Sannbruchen ne-a oferit  trei, fiindu-ne de mare sprijin. Când am vizitat-o prima  dată, era prosperă şi plasată ultra central, dar când am mers în zonă a doua oară, am văzut că universitatea s-a închis, practic falimentase pentru că nu mai avea fonduri. Desigur, m-am gândit imediat la Universitatea noastră, în sensul că trebuia să atragem finanţări  prin programe şi proiecte de cercetare sau prin studenţi cu taxe, pentru că aveam mereu spectrul acesta, al falimentului. Nu puteam să cred că o universitate, cu un spaţiu uriaş și prosperă și-a închis porțile.

Așa se explică faptul că la UAV am adoptat o politică austeră; au câştigat bani în plus la salar colegii, care dobândeau prin concurs proiecte, ceea ce i-a nemulţumit pe ceilalţi, care aveau doar activitate didactică. Acum Universitatea are altă politică: de se pupă „pe față” cu toţi, de a-i numi pe „gălăgioși” în mici posturi de conducere și de a finanța mai multe norme, la plata cu ora. Universitatea „Aurel Vlaicu” va avea viitor atâta timp cât va avea fonduri de susţinere, deoarece finanţarea de către Minister a Universităţii este de, aproximativ, 50 la sută, iar restul reprezintă fonduri proprii. Este clar că în momentul în care nu vor mai fi fonduri proprii, UAV nu va mai avea viitor. Acum, cu pandemia, studenții  nu mai merg la alte universități şi rămân aici şi acum este bine, dar în momentul în care se relaxează cu pandemia și cu economia, studenţii vor căuta iar universităţile bune și foarte bune.

– Ce ofereaţi colegiilor, ce exemple?

– Am încercat să ofer modele colegilor noştri; am invitat la universitate, conferind înaltul titlu academic de Doctor Honoris Causa la peste o sută de mari personalităţi: regele Mihai, preşedinţi ai României, preşedintele Uniunii Executive de Finanţare a Cercetării, prim viceguvernatorul Băncii Naţionale, Florin Georgescu, alți oficiali și savanţi, cu merite deosebite în cercetare, dar și în activitatea didactică. Preşedintele Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice a acceptat să predea un semestru la Universitatea noastră ca să ne sprijine instituţional. Sunt nemulţumită că acum în loc să susţinem colaborarea și să elaborăm proiecte cu mari universități din America,  China, Canada, Germania, Franţa, Italia, Spania, Portugalia, Belgia, Olanda, Portugalia, vizita actualei conduceri este în Brazilia, Venezuela, Columbia, Indonezia, Vietnam, Mexic, în Bangladesh, una dintre cele mai sărace ţări ale lumii, cu peste 70 la sută analfabeţi. Să reținem că Universitatea a conferit DHC la doi preşedinţi ai Academiei Române şi la doi vicepreședinți, la alte mari personalități, și a fost vizitată de către trei ambasadori (SUA, China şi Israel), dar si de personalități  la vârf ale Uniunii Europene: preşedinta comisiei de învățământ şi cercetare, tineret şi sport din Parlamentul European, comisari pentru cercetare, şi vicepreşedinta Bundenstag-ului din Germania.

Au venit la UAV savanţi din  mari Universităţi din SUA, Canada, Israel, Franța, Italia, Spania, Portugalia, Belgia, Olanda, Austria, Germania, Ungaria, Universitatea având protocoale şi relaţii de colaborare /proiecte cu mari universităţi din Europa. Unele din fondurile, pe care UAV le-a adus pe cercetare, erau cu participarea acestora. Am invitat și conducători la vârf în masonerie, de rit scoţian şi de york, cu scopul de a sprijini universitatea.

Am fost atentă şi cu foştii rectori, eu am fost al şaptelea. Le-am adus un omagiu, au participat trei care erau în viaţă, le-am oferit titlul de Doctor  Honoris Causa.

– Regretaţi faptul că nu mai sunteţi rector?

– Nu regret, pentru că vine un moment al vârstei și  trebuie să te oprești, dar este important să crească ca vizibilitate națională și internațională. Dacă am câştigat ceva este tocmai dreptul de a spune adevărul în faţă, în general, nu numai despre Universitate, chiar dacă am deranjat si deranjez pe foarte mulți.

În momentul în care am plecat din Universitate, m-am detaşat, dar urmăresc ce se întâmplă, pentru că am muncit zi şi noapte două decenii și jumătate şi Universitatea, la unica evaluare efectuată de minister s-a clasat pe locul I la una din cele trei categorii ale clasamentului. Se discuta mult în conclavul academic şi în presă despre Universitatea „Aurel Vlaicu”. Acum mă deranjează că rectorul declara că «cercetarea este un hobby», în condiţiile în care cercetarea reprezintă dimensiunea fundamentală a unei universităţi.

– Nu credeţi că supăraţi cu aceste cuvinte?

– Nu trebuie să se supere nimeni, nu este vorba despre ură şi înverşunare, deoarece am o linişte și o seninătate interioară profundă, neavând  niciun  resentiment faţă de cineva iar comentariile sunt întotdeauna „pe faţă și nu pe la colțuri”. Eu spun ce gândesc. Sunt împotriva plagiatelor şi doresc sancționarea acestora. Sunt și voi fi împotriva celor care nu acordă importanţă dezvoltării universității şi care o „trag în jos”. Având o situaţie grea financiară, am fost mereu sprijinită de oameni, care au crezut în mine și cărora le port o vie recunoștință. Eu chiar credeam sincer că o secretară poate să ajungă rector dacă este cu o pregătire temeinică.

Nu am niciun resentiment dar sunt nemulţumită de plagiate, de care nu ştiam. Ramona îi ruga pe colegi să o pună coautor pe cărţile lor, și astfel a ajuns un specialist, în peste 30 de domenii de cercetare. Nu poți avea contribuții în mai mult de două, trei domenii conexe dar ea a procedat astfel.

– Ştiu că în mandatul dumneavoastră ați avut foarte multe reclamații, controale, ANI, campanii de presă, DNA, denigrări …               

– Aşa este. Am fost unica universitate din România controlată de ANAF (8 luni), de ANI (6 ani), DNA (de 2 ori), de 17 organisme fiscale, inclusiv SRI internațional fiscal. Curtea de Conturi din Arad ne-a controlat în fiecare an, dar de când am plecat de la UAV nu a mai venit în control, ANI nu controlează actualul rector, deși suntem în octombrie și nu și-a depus declarația de avere pe anul trecut, nu sunt articole critice în Arad, cu mici excepții…

– De ce credeți că ați fost atât de controlată ?               

– Probabil, din cel puţin două motive: refuzul meu categoric de a intra într-un partid politic și dezvoltarea noastră instituțională care a deranjat profund cercuri de interese, instituții.

Vă spun sincer că m-au bucurat aceste numeroase controale, pentru că s-a demonstrat astfel că nu mi se poate reproșa «nici măcar un ac în plus sau în minus», neprimind nicio atenționare sau sancțiune, privind încălcarea legilor în vigoare. Am publicat 16 volume /anuare ale Universității  și o carte de 903 pagini, în care se găsește întreaga noastră activitate.

PRIMARUL ARADULUI ȘI CONSILIERII LOCALI AU DEPUS JURĂMÂNTUL ÎN PREZENȚA PREMIERULUI ROMÂNIEI

FB_IMG_1603708355881În superba sală a PALATULUI CULTURAL (admirabil restaurat!), în contextul impus de pandemie, cu 37 de invitați, pentru prima dată în istoria recentă a Aradului a fost depus Jurământul în prezența primului ministru. Sincer emoționat, Primarul Aradului i-a mulțumit premierului și europarlamentarului pentru prezența la acest eveniment și a exprimat loialitatea sa profundă față de arădeni. Premierul României a declarat susținerea fermă a  Aradului și a mărturisit că „i s-a smuls” semnătura pentru Cetatea Aradului. Cu toate că din pricina codului roșu a fost puțină „lume” în sală, atmosfera a fost impresionantă, iar jurămintele pe Constituție și pe Biblie ale Primarului și Consilierilor Locali au constituit PROFESIUNI DE CREDINȚĂ, care sperăm SĂ NU FIE UITATE NICICĂND. Ne dorim ca, precum astăzi, pe scena Palatului Cultural, dreapta și stânga eșichierului politic să se manifeste A FI ÎMPREUNĂ SPRE BINELE ARĂDENILOR ȘI A PATRIEI.

Lizica Mihuț

 

Simpozionul Internaţional „Cultură şi civilizaţie chineză. Dialoguri Româno-Chineze’’ va avea loc în curând

de  Glasul Aradului, 15/10/20Gls Ar

În 4 noiembrie, va avea loc cea de a VI-a ediţie a Simpozionului Internaţional „Cultură şi civilizaţie chineză. Dialoguri Româno-Chineze’’. Simpozionul se va desfăşura într-o singură zi şi nu în trei zile ca în precedentele cinci ediţii. Ediţia din acest an a simpozionului nu va cuprinde şi expoziţia de fotografie, ca de-obicei organizată în colaborare cu Foto Club Pro Arad, din cauza pandemiei.
Centrul de Cultură Arad nu finanţează proiectul din cauza răspândirii virusului SARS-COV2. În acest simpozion sunt invitați 30 de lideri de opinie din Arad: ziarişti,
profesori (universitari şi din învăţământul preuniversitar), medici, istorici, filosofi, manageri, scriitori care au semnat lucrări despre civilizaţia chineză.
Programul Simpozionului „Cultură şi civilizaţie chineză. Dialoguri Româno-Chineză’’ care va avea loc în Sala „Regele Ferdinan”, din Primăria Municipului Arad este următorul: Achim Diana – Despre China, prin literatură; Ardelean Ancuța – Festivalul Primăverii văzut prin ochii unei absolvente românce a Universității Beihang; Biriş Ioan- Limbajul liniilor în Cartea transformărilor; Bran Liliana Renate- Coronavirus. Opinii din perspectivă medicală; Bucur Adrian- China în paginile „Flacăra Roșie”; Burcă Georgiana- Colaborare și prietenie româno-chineză în media; Cheta Doina – SHEN KUA, un matematician în secolul al IX-lea; Chiriţă Alecu – Elemente de simbolistică ale picturii chinezești tradiționale; Cioarnă Alexandru – Economia Chinei la timpul prezent; Covaci Carina – Marele Zid Chinezesc, o aspirație personală spre auto­- depășire; Cristea Tabita – Coronavirus și lec­ția pentru umanitate; Crişan Corina – O posibilă strategie la Arad privind Medicina Tradițională Chineză; Dragoş Ana-Maria – Coronavirus. Câteva modele umane; Gherghina Paula Gabriela – 6 ani, studentă în China; Ilica Anton şi Moler Camelia – Scriitorul contemporan chinez YU HUA și bucuria de a rămâne în viață (1993); Matiuţ Ioan – Editura Forumul Româno-Chinez, important potențial de cunoaștere reciprocă; Mărcuş Dumitru – Jadul, Piatra Raiului – giuvaerul poezii chineze; Mureşan Augustin – Descoperirile arheologice la Chou-Kou –Tien prezentate într-o lucrare de istorie a comunei primitive; Notaroş Ludovic- China sau înțelegera imposibilului. Scurt eseu despre diferența dintre înțelepciune și filosofie; Pencea Ramona- Reziliența floarea de lotus a sistemului cognitiv chinez. Câteva repere; Popescu Viorica – China văzută cu ochii sufletului; Popovici Ioan – Devizele împăraților chinezi; Radu Călugăru Voica – China: o succintă istorie a scrisului și a tiparului; Roşa Zah Emanuela- Câteva considerații privind scrierea în limba chineză; Schwartz Gheorghe – Copy-ro și colaborarea litrară româno-chineză; Șimăndan Mihnea- Caligrafia în conștiința poporului chinez; Tămăşan Maria şi Tămăşan Petrușca- Kong Zi și Sun Tzu, repere contemporane; Toderici Ovidiu- Câteva contribuții ale Chinei la dezvoltarea umanității.
Cu ocazia zilei Naţionale a Chinei, prof. univ. dr Lizica Mihuţ a trasmis un mesaj către Ambasada Chinei în România: „La mulţi ani, Republica Populară Chineză! Fără îndoială, China este, în prezent, una din marile puteri ale lumii. Faptul că celebrează, anual, aniversarea relațiilor diplomatice și de prietenie între popoarele noastre, trebuie să constituie pentru noi, românii, un prilej de mândrie, deoarece China reprezintă o forță uriașă culturală și economică, cu un potențial excepțional pentru prezent și pentru viitor. Apreciem opiniile exprimate, recent, de către dl. Xi Jinping, președintele Republicii Populare Chineze, potrivit cărora, provocările globale trebuie abordate din perspectiva multiculturalismului, ceea ce promovează,în condițiile dificile impuse de post-pandemie, pacea, colaborarea și cooperarea între POPOARELE LUMII. Cu prilejul zilei Naţionale a Republicii Populare Chineze, adresăm marelui popor chinez (peste 20 de procente din populația globului) – Felicitări pentru realizări și pentru vizibilitate interna­țio­- nală, precum și tradiționalul – La mulţi ani!”

Alexandra Bruţiu

A VI-a ediție a Simpozionului Internațional „Cultură și civilizație chineză. Dialoguri româno-chineze” se va desfășura online și fără contribuția financiară a autorităților

Critic Arad, 14 octombrie 20207

Simpozionului Internațional „Cultură și civilizație chineză. Dialoguri româno-chineze” se va desfășura în data de 4 noiembrie, începând cu ora 10, în Sala Ferdinad. 30 de oameni din medii intelectuale diferite semnează lucrările ce urmează să fie prezentate. „Sunt oameni influenți ai Aradului, profesori, ziariști, medici”, a declarat prof. univ. dr. Lizica Mihuț în sonferința de presă susținută astăzi, la sediul  „Forumului Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze”.

Expoziția foto „Made in China”, parte a acestul simpozion, a avut loc în avans, în luna septembrie.8

„Aș vrea să remarc sprijinul pe care ni-l acordă cu atâta generozitate Asociația Con Brio și să le transmit celor șase doamne membre ale asociației care participă cu lucrări, că ne vedem pe 4 noiembrie”, a mai spus președintele Forumului Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze.

„Vă mulțumim că și anul acesta ați ales să colaborați cu noi. Este o onoare ca toate cele șase membre ale asociației să participe cu lucrări la acest simpozion”, a spus Ana Maria Dragoș, președintele Asociației Con Brio.

Mesaj de Ziua Naţională a Chinei

Mai trebuie spus că prof. univ. dr. Lizica Mihuț a transmis și un mesaj pentru China, care și-a sărbătorit pe 1 octombrie Ziua Națională, mesaj pe care îl redăm în cele ce urmează:

„LA MULȚI ANI, REPUBLICA POPULARĂ CHINEZĂ!

Fără îndoială, China este, în prezent,una din marile puteri ale lumii. Faptul că celebrează, anual, aniversarea relațiilor diplomatice și de prietenie între popoarele noastre, trebuie să constituie pentru noi, românii, un prilej de mândrie, deoarece China reprezintă o forță uriașă culturală și  economică, cu un potențial excepțional pentru prezent și pentru viitor. Apreciem opiniile exprimate, recent, de către dl. Xi Jinping, președintele R.P.Chineze, potrivit cărora, provocările globale trebuie abordate din perspectiva multiculturalismului, ceea ce promovează, în condițiile dificile impuse de post-pandemie, PACEA, COLABORAREA și COOPERAREA între POPOARELE LUMII.                     

Cu prilejul ZILEI NAȚIONALE A REPUBLICII POPULARE CHINEZE, adresăm marelui popor chinez (peste 20 de procente din populația globului) FELICITĂRI pentru realizări și pentru vizibilitate internațională, precum și tradiționalul LA MULȚI ANI!”        

Programul celei de a VI-a ediții a Simpozionului Internațional „Cultură și civilizație chineză. Dialoguri româno-chineze”:

Moderator: prof. univ. dr. Lizica Mihuț

ACHIM, Diana, Despre China, prin literatură

ARDELEAN, Ancuța,  Festivalul Primăverii văzut prin ochii unei absolvente românce a Universității Beihang

BIRIȘ, Ioan,  Limbajul liniilor în Cartea transformărilor

BRAN, Liliana,Renate, Coronavirus.Opinii din perspectivă medicală

BUCUR, Adrian,  China în paginile „ Flacăra Roșie”

BURCĂ Georgiana, Colaborare și prietenie româno-chineză în media

CHETA, Doina, SHEN KUA, un matematician în secolul al IX-lea

CHIRIȚĂ, Alecu, Elemente de simbolistică ale picturii chinezești tradiționale

CIOARNĂ, Alexandru, Economia Chinei la timpul prezent

COVACI, Carina, Marele Zid Chinezesc, o aspirație personală spre autodepășire

CRISTEA, Tabita, Coronavirus și lecția pentru umanitate

CRIȘAN, Corina, O posibilă strategie la Arad privind Medicina Tradițională Chineză

DRAGOȘ, Ana-Maria,  Coronavirus. Câteva modele umane

GHERGHINA, Paula, Gabriela, 6 ani, studentă în China

ILICA, Anton – MOLER, Camelia, Scriitorul contemporan chinez YU HUA și bucuria de a rămâne în viață ( 1993)

MATIUȚ, Ioan, Editura Forumul Româno-Chinez, important potențial de cunoaștere reciprocă

MĂRCUȘ Dumitru, Jadul, Piatra Raiului – giuvaerul poezii chineze

MUREȘAN, Augustin, Descoperirile arheologice la Chou-Kou –Tien  prezentate într-o lucrare de istorie a comunei primitive

NOTAROȘ, Ludovic, China sau înțelegera imposibilului.curt eseu despre diferența dintre înțelepciune și filosofie

PENCEA Ramona, Reziliența floarea de lotus a sistemului cognitiv chinez. Câteva repere

POPESCU, Viorica, China văzută cu  ochii sufletului

POPOVICI, Ioan, Devizele împăraților chinezi

RADU-CĂLUGĂRU, Voica, China: o succintă istorie a scrisului și a tiparului

ROȘA ZAH, Emanuela, Câteva considerații privind scrierea în limba chineză

SCHWARTZ, Gheorghe, Copy-ro și colaborarea litrară româno-chineză

ȘIMĂNDAN, Mihnea, Caligrafia în conștiința poporului chinez

TĂMĂȘAN, Maria – TĂMĂȘAN, Petrușca, Kong Zi și Sun Tzu, repere contemporane

TODERICI, Ovidiu, Câteva contribuții ale Chinei la dezvoltarea umanității

ZIAR DE ARAD / Claudia Untaru / 14 Octombrie 2020

Prof. Univ.dr Lizica Mihuţ, preşedinta Forumului Prieteniei şi Colaborării Româno-Chineze, a susţinut, astăzi, o conferinţă de presă în care a anunţat programul Simpozionului Internaţional „Cultură şi Civilizaţie Chineză. Dialoguri Româno-Chineze”,  aflat la cea de a VI – a ediţie.5

„Nu vor mai fi trei zile dedicate simpozionului, ci doar una în acest an. Ne-am pregătit pentru 80 de persoane, dar vom vedea ce măsuri vor mai fi luate până atunci. Este o tradiţie şi o vom duce mai departe. Subliniez sprijinul pe care Asociaţia Con Brio îl acordă cu atâta generozitate şi implicare. Le mulţumesc şi autorilor, celor 30 de persoane, care au lucrări la acest simpozion”, a declarat prof. Univ.dr Lizica Mihuţ. Ana Maria Dragoş, preşedinta Asociaţiei Con Brio, a declarat: „vă mulţumim că şi anul acesta aţi ales să colaboraţi cu asociaţia noastră. Este o onoare să participăm cu lucrări la simpozion”.6

Astfel, în data de 4 noiembrie 2020, începând cu ora 10.00, în Sala  „Regele Ferdinand” din cadrul Primăriei Arad va avea loc o nouă ediţie a simpozionului.

Mai jos prezentăm lista cu personalităţile din Arad care vor participa cu lucrări:

Moderator: prof. univ. dr. Lizica Mihuț

ACHIM, Diana , Despre China, prin literatură

ARDELEAN, Ancuța, Festivalul Primăverii văzut prin ochii unei absolvente românce a Universității Beihang

BIRIȘ, Ioan,  Limbajul liniilor în Cartea transformărilor

BRAN ,Liliana,Renate, Coronavirus.Opinii din perspectivă medicală

BUCUR ,Adrian,  China în paginile „ Flacăra Roșie”

BURCĂ Georgiana, Colaborare și prietenie româno-chineză în media

CHETA, Doina , SHEN KUA, un matematician în secolul al IX-lea

CHIRIȚĂ, Alecu , Elemente de simbolistică ale picturii chinezești tradiționale

CIOARNĂ, Alexandru, Economia Chinei la timpul prezent

COVACI, Carina, Marele Zid Chinezesc, o aspirație personală spre autodepășire

CRISTEA, Tabita, Coronavirus și lecția pentru umanitate

CRIȘAN, Corina, O posibilă strategie la Arad privind Medicina Tradițională Chineză

DRAGOȘ, Ana-Maria,  Coronavirus.Câteva modele umane

GHERGHINA, Paula,Gabriela,6 ani,studentă în China

ILICA, Anton- MOLER Camelia, Scriitorul contemporan chinez YU HUA și bucuria de a rămâne în viață ( 1993)

MATIUȚ, Ioan,Editura Forumul Româno-Chinez, important potențial de cunoaștere reciprocă

MĂRCUȘ Dumitru,Jadul, Piatra Raiului – giuvaerul poezii chineze

MUREȘAN, Augustin,Descoperirile arheologice la Chou-Kou –Tien  prezentate într-o lucrare de istorie a comunei primitive

NOTAROȘ, Ludovic, China sau înțelegera imposibilului.curt eseu despre diferența dintre înțelepciune și filosofie

PENCEA Ramona, Reziliența floarea de lotus a sistemului cognitiv chinez. Câteva repere

POPESCU, Viorica, China văzută cu  ochii sufletului

POPOVICI, Ioan,Devizele împăraților chinezi

RADU-CĂLUGĂRU,Voica,China:o succintă istorie a scrisului și a tiparului

ROȘA ZAH ,Emanuela, Câteva considerații privind scrierea în limba chineză

SCHWARTZ, Gheorghe, Copy-ro și colaborarea litrară româno-chineză

ȘIMĂNDAN, Mihnea, Caligrafia în conștiința poporului chinez

TĂMĂȘAN, Maria- TĂMĂȘAN Petrușca, Kong Zi și Sun Tzu, repere contemporane

TODERICI, Ovidiu, Câteva contribuții ale Chinei la dezvoltarea umanității.

Simpozionul Internațional „Cultură și civilizație chineză. Dialoguri româno-chineze” va avea loc luna viitoare

Postat de Orlando Toader, 14 octombrie, 20203

Cea de a VI-a ediție a Simpozionul Internațional „Cultură și civilizație chineză. Dialoguri româno-chineze” se va desfășura anul acesta într-o singură zi, 4 noiembrie, și nu va beneficia de sprijinul administrației locale.

Anunțul a fost făcut într-o conferină de presă de prof. univ. dr. Lizica Mihuț, președintele Forumului Prieteniei și Colaborării Româno – Chineze, care a pus organizarea de o zi a evenimentului pe seama pandemiei de coronavirus. Tot pe seama pandemiei a fost pusă și lipsa sprijinului din partea Centrului Municipal de Cultură Arad. „Sper să nu fie nimic personal”, a spus Lizica Mihut referitor la acest din urmă aspect.

„Simpozionul se va desfășura în data de 4 noiembrie, începând cu ora 10, în Sala Ferdinand. Sunt 30 de persoane care semnează lucrările, oameni influenți ai Aradului”, a spus prof. univ. dr. Lizica Mihuț, adougând: „Aș vrea să remarc sprijinul pe care ni-l acordă cu atâta generozitate Asociația Con Brio și să le transmit celor șase doamne membre ale asociației care participă cu lucrări că ne vedem pe 4 noiembrie”.

Prezentă în conferința de presă, Ana Maria Dragoș, președintele Asociației Con Brio, a declarat: „Vă mulțumim că și în acest an ați ales să colaborați cu noi. Este o onoare și o bucurie ca toate cele șase membre ale asociației să participe cu lucrări la acest simpozion”.4

Programul simpozionului

Moderator: prof. univ. dr. Lizica Mihuț

ACHIM, Diana , Despre China, prin literatură

ARDELEAN, Ancuța,  Festivalul Primăverii văzut prin ochii unei absolvente românce a Universității Beihang

BIRIȘ, Ioan,  Limbajul liniilor în Cartea transformărilor

BRAN, Liliana,Renate, Coronavirus.Opinii din perspectivă medicală

BUCUR, Adrian,  China în paginile „ Flacăra Roșie”

BURCĂ Georgiana, Colaborare și prietenie româno-chineză în media

CHETA, Doina, SHEN KUA, un matematician în secolul al IX-lea

CHIRIȚĂ, Alecu, Elemente de simbolistică ale picturii chinezești tradiționale

CIOARNĂ, Alexandru, Economia Chinei la timpul prezent

COVACI, Carina, Marele Zid Chinezesc, o aspirație personală spre autodepășire

CRISTEA, Tabita, Coronavirus și lecția pentru umanitate

CRIȘAN, Corina, O posibilă strategie la Arad privind Medicina Tradițională Chineză

DRAGOȘ, Ana-Maria,  Coronavirus. Câteva modele umane

GHERGHINA, Paula, Gabriela, 6 ani,studentă în China

ILICA, Anton – MOLER, Camelia, Scriitorul contemporan chinez YU HUA și bucuria de a rămâne în viață ( 1993)

MATIUȚ, Ioan, Editura Forumul Româno-Chinez, important potențial de cunoaștere reciprocă

MĂRCUȘ Dumitru, Jadul, Piatra Raiului – giuvaerul poezii chineze

MUREȘAN, Augustin, Descoperirile arheologice la Chou-Kou –Tien  prezentate într-o lucrare de istorie a comunei primitive

NOTAROȘ, Ludovic, China sau înțelegera imposibilului.curt eseu despre diferența dintre înțelepciune și filosofie

PENCEA Ramona, Reziliența floarea de lotus a sistemului cognitiv chinez. Câteva repere

POPESCU, Viorica, China văzută cu  ochii sufletului

POPOVICI, Ioan, Devizele împăraților chineze

RADU-CĂLUGĂRU, Voica, China: o succintă istorie a scrisului și a tiparului

ROȘA ZAH, Emanuela, Câteva considerații privind scrierea în limba chineză

SCHWARTZ, Gheorghe, Copy-ro și colaborarea litrară româno-chineză

ȘIMĂNDAN, Mihnea, Caligrafia în conștiința poporului chinez

TĂMĂȘAN, Maria – TĂMĂȘAN, Petrușca, Kong Zi și Sun Tzu, repere contemporane

TODERICI, Ovidiu, Câteva contribuții ale Chinei la dezvoltarea umanității.

Cea de a VI-a ediție a Simpozionului Internațional „Cultură și civilizație chineză. Dialoguri româno-chineze” va avea loc pe 4 noiembrie

scris de Lucian Șerban • 14 Oct 2020 •

2Dacă primele cinci ediții ale Simpozionului Internațional „Cultură și civilizație chineză. Dialoguri româno-chineze” s-au desfășurat pe parcursul a trei zile, cea de a VI-a ediție se va desfășura, din cauza pandemiei, într-o singură zi, 4 noiembrie. Anunțul a fost făcut de prof. univ. dr. Lizica Mihuț, președintele Forumului Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze care organizează simpozionul în parteneriat cu Asociația Con Brio.

„Simpozionul se va desfășura în data de 4 noiembrie, începând cu ora 10, în Sala Ferdinad. Sunt 30 de persoane care semnează lucrările ce urmează să fie prezentate. Sunt oameni influenți ai Aradului, profesori, ziariști, medici”, a declarat prof. univ. dr. Lizica Mihuț. Aceasta a ținut să precizeze că expoziția foto Made in China, parte a acestul simpozion, a avut loc în avans, în luna septembrie. „Aș vrea să remarc sprijinul pe care ni-l acordă cu atâta generozitate Asociația Con Brio și să le transmit celor șase doamne membre ale asociației care participă cu lucrări, că ne vedem pe 4 noiembrie”, a mai spus președintele Forumului Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze.

„Vă mulțumim că și anul acesta ați ales să colaborați cu noi. Este o onoare ca toate cele șase membre ale asociației să participe cu lucrări la acest simpozion”, a spus Ana Maria Dragoș, președintele Asociației Con Brio.

Mesaj de Ziua Naţională a Chinei

Mai trebuie spus că prof. univ. dr. Lizica Mihuț a transmis și un mesaj pentru China, care și-a sărbătorit pe 1 octombrie Ziua Națională, mesaj pe care îl redăm în cele ce urmează:

„LA MULȚI ANI, REPUBLICA POPULARĂ CHINEZĂ!

Fără îndoială, China este, în prezent,una din marile puteri ale lumii. Faptul că celebrează, anual, aniversarea relațiilor diplomatice și de prietenie între popoarele noastre, trebuie să constituie pentru noi, românii, un prilej de mândrie, deoarece China reprezintă o forță uriașă culturală și  economică, cu un potențial excepțional pentru prezent și pentru viitor. Apreciem opiniile exprimate, recent, de către dl. Xi Jinping, președintele R.P.Chineze, potrivit cărora, provocările globale trebuie abordate din perspectiva multiculturalismului, ceea ce promovează, în condițiile dificile impuse de post-pandemie, PACEA, COLABORAREA și COOPERAREA între POPOARELE LUMII.                      

Cu prilejul ZILEI NAȚIONALE A REPUBLICII POPULARE CHINEZE, adresăm marelui popor chinez (peste 20 de procente din populația globului) FELICITĂRI pentru realizări și pentru vizibilitate internațională, precum și tradiționalul LA MULȚI ANI!”                                                                

Programul simpozionului

În încheiere vă prezentăm programul celei de a VI-a ediții a Simpozionului Internațional „Cultură și civilizație chineză. Dialoguri româno-chineze”:

Moderator: prof. univ. dr. Lizica Mihuț

ACHIM, Diana, Despre China, prin literatură

ARDELEAN, Ancuța,  Festivalul Primăverii văzut prin ochii unei absolvente românce a Universității Beihang

BIRIȘ, Ioan,  Limbajul liniilor în Cartea transformărilor

BRAN, Liliana,Renate, Coronavirus. Opinii din perspectivă medicală

BUCUR, Adrian,  China în paginile „ Flacăra Roșie”

BURCĂ Georgiana, Colaborare și prietenie româno-chineză în media

CHETA, Doina, SHEN KUA, un matematician în secolul al IX-lea

CHIRIȚĂ, Alecu, Elemente de simbolistică ale picturii chinezești tradiționale

CIOARNĂ, Alexandru, Economia Chinei la timpul prezent

COVACI, Carina, Marele Zid Chinezesc, o aspirație personală spre autodepășire

CRISTEA, Tabita, Coronavirus și lecția pentru umanitate

CRIȘAN, Corina, O posibilă strategie la Arad privind Medicina Tradițională Chineză

DRAGOȘ, Ana-Maria,  Coronavirus. Câteva modele umane

GHERGHINA, Paula, Gabriela, 6 ani,studentă în China

ILICA, Anton – MOLER, Camelia, Scriitorul contemporan chinez YU HUA și bucuria de a rămâne în viață ( 1993)

MATIUȚ, Ioan, Editura Forumul Româno-Chinez, important potențial de cunoaștere reciprocă

MĂRCUȘ Dumitru, Jadul, Piatra Raiului – giuvaerul poezii chineze

MUREȘAN, Augustin, Descoperirile arheologice la Chou-Kou –Tien  prezentate într-o lucrare de istorie a comunei primitive

NOTAROȘ, Ludovic, China sau înțelegerea imposibilului. Scurt eseu despre diferența dintre înțelepciune și filosofie

PENCEA Ramona, Reziliența floarea de lotus a sistemului cognitiv chinez. Câteva repere

POPESCU, Viorica, China văzută cu  ochii sufletului

POPOVICI, Ioan, Devizele împăraților chinezi

RADU-CĂLUGĂRU, Voica, China: o succintă istorie a scrisului și a tiparului

ROȘA ZAH, Emanuela, Câteva considerații privind scrierea în limba chineză

SCHWARTZ, Gheorghe, Copy-ro și colaborarea literară româno-chineză

ȘIMĂNDAN, Mihnea, Caligrafia în conștiința poporului chinez

TĂMĂȘAN, Maria – TĂMĂȘAN, Petrușca, Kong Zi și Sun Tzu, repere contemporane

TODERICI, Ovidiu, Câteva contribuții ale Chinei la dezvoltarea umanității

Simpozionul „Cultură și civilizație chineză”, ediția a VI-a

Andreea Pintea, JURNAL ARĂDEAN/ARADON, 14 octombrie 2020

Evenimentul se va desfășura pe 4 noiembrie, urmând a fi prezentate 30 de lucrări înscrise în cadrul Simpozionului internațional.1

ARAD. Un eveniment care s-a impus prin prestanță în calendarul cultural din Arad, Simpozionul internațional „Cultură și civilizație Chineză. Dialoguri româno-chineze” va continua chiar și în condițiile pandemiei din acest an. Dacă edițiile trecute simpozionului îi erau dedicate trei zile, în acest an rigorile impuse pentru sănătatea tuturor au făcut ca simpozionul să se desfășoare timp de o singură zi, pe 4 noiembrie. Anunțul a fost făcut de către prof.univ.dr. Lizica Mihuț, președintele Forumului Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze, în cadrul unei conferințe de presă.

„Simpozionul se va desfășura în data de 4 noiembrie, începând cu ora 10, în Sala Ferdinand. Sunt 30 de persoane care semnează lucrările ce urmează să fie prezentate. Sunt oameni influenți ai Aradului, profesori, ziariști, medici”, a declarat prof. univ. dr. Lizica Mihuț. Simpozionul avea an de an conexată și o expoziție de fotografie, însă în acest an expoziția a devansat lucrările simpozionului, desfășurându-se în luna septembrie.

Simpozionul internațional este organizat în colaborare cu Asociația Con Brio, asociație care după cum a punctat prof.univ.dr. Lizica Mihuț „sprijină cu atâta generozitate evenimentele Forumului”. Ana Maria Dragoș, președintele Asociației Con Brio a punctat la rândul său: „Vă mulțumim că și anul acesta ați ales să colaborați cu noi. Este o onoare ca toate cele șase membre ale asociației să participe cu lucrări la acest simpozion”.

Mesaj de Ziua Națională a Chinei

În contextul în care pe 1 octombrie China a sărbătorit Ziua Națională, președintele Forumului – prof.univ.dr. Lizica Mihuț, a transmis un mesaj: „Fără îndoială, China este, în prezent, una din marile puteri ale lumii. Faptul că celebrează, anual, aniversarea relațiilor diplomatice și de prietenie între popoarele noastre, trebuie să constituie pentru noi, românii, un prilej de mândrie, deoarece China reprezintă o forță uriașă culturală și economică, cu un potențial excepțional pentru prezent și pentru viitor. Apreciem opiniile exprimate, recent, de către dl. Xi Jinping, președintele R.P.Chineze, potrivit cărora, provocările globale trebuie abordate din perspectiva multiculturalismului, ceea ce promovează, în condițiile dificile impuse de post-pandemie, pacea, colaborarea și cooperarea între popoarele lumii”.

Programul simpozionului

Lucrările Simpozionului vor fi moderare de prof.univ.dr. Lizica Mihuţ şi vor fi prezentate următoarele lucrări: Diana Achim – „Despre China, prin literatură”; Ancuța Ardelean – „Festivalul Primăverii văzut prin ochii unei absolvente românce a Universității Beihang”; Ioan Biriș – „Limbajul liniilor în Cartea transformărilor”; Liliana Bran – „Coronavirus. Opinii din perspectivă medicală”; Adrian Bucur – „China în paginile Flacăra Roșie”; Georgiana Burcă – „Colaborare și prietenie româno-chineză în media”; Doina Cheta – „SHEN KUA, un matematician în secolul al IX-lea”; Alecu Chiriță – „Elemente de simbolistică ale picturii chinezești tradiționale”; Alexandru Cioarnă – „Economia Chinei la timpul prezent”; Carina Covaci – „Marele Zid Chinezesc, o aspirație personală spre autodepășire”; Tabita Cristea – „Coronavirus și lecția pentru umanitate”; Corina Crișan – „O posibilă strategie la Arad privind Medicina Tradițională Chineză”; Ana-Maria Dragoș – „Coronavirus. Câteva modele umane”; Paula Gherghina – „6 ani, studentă în China”; Anton Ilica și Camelia Moler – „„Scriitorul contemporan chinez YU HUA și bucuria de a rămâne în viață ( 1993)”; Ioan Matiuș – „Editura Forumul Româno-Chinez, important potențial de cunoaștere reciprocă”; Dumitru Mărcuș – „Jadul, Piatra Raiului – giuvaerul poezii chineze”; Augustin Mureșan – „Descoperirile arheologice la Chou-Kou –Tien prezentate într-o lucrare de istorie a comunei primitive”; Ludovic Notaros – „China sau înțelegerea imposibilului. scurt eseu despre diferența dintre înțelepciune și filosofie”; Ramona Pencea – „Reziliența floarea de lotus a sistemului cognitiv chinez. Câteva repere”; Viorica Popescu – „China văzută cu ochii sufletului”; Ioan Popovici – „Devizele împăraților chinezi”; Voica Radu-Călugăru – „China: o succintă istorie a scrisului și a tiparului”; Emanuela Roșa Zah – „Câteva considerații privind scrierea în limba chineză”; Gheorghe Schwartz – „Copy-ro și colaborarea literară româno-chineză”; Mihnea Șimăndan – „Caligrafia în conștiința poporului chinez”; Maria Tămășan și Petrușca Tămășan – „Kong Zi și Sun Tzu, repere contemporane (confirmat)”; Ovidiu Toderici – „Câteva contribuții ale Chinei la dezvoltarea umanității”.

TEATRUL CLASIC „IOAN SLAVICI”. ÎN PREMIERĂ ABSOLUTĂ, UN MUSICAL. DESCHIDEREA STAGIUNII

editat de ARQ și CRITIC ARAD • 07 Oct. 2020 i

M-am bucurat mult când am auzit că se montează pe scena Teatrului arădean un musical. Mi-au venit în memorie superbele spectacole de revistă, în care strălucea CRISTINA STAMATE, la începuturile ei artistice, actrița devenind, după experiența de la Arad, prin mutarea la București, una din cele mai importante actrițe ale Teatrului „Constantin Tănase”. Dar mi-au revenit în minte și spectacolele cu Mamma Mia! și Chicago de pe Broadway și alte două spectacole de la Carnegie Hall. Așadar, fără nici cea mai mică idee de analogie și fără niciun presentiment, am mers la premiera Teatrului arădean, premieră absolută a unui musical – Terapia de grup – regizat de Tapasztó Ernő, pe care îl apreciasem prin alte două montări teatrale. O imagine excelentă mi-a produs organizarea spectacolului, cu distanțarea de rigoare și cu asigurarea măsurilor de siguranță pentru public. Am descoperit pe scaunele din lojă personaje shakespeariene, ceea ce a fost un preambul inspirat pentru materializarea proiectului „Teatru fără frontiere”, coproducție cu  Aradi Kamaraszínház și Teatrul Jókai, Békéscsaba (Ungaria); autori: Bolba Tamás – Szente Vajk – Galambos Attila; traducerea textului: Timea Laslavic; versuri: Alexandra T. Gîtlan, Tapasztó Ernő, Éder Enikő, Fekete Réka; muzica: Bolba Tamás; decor, costume: Păun Chirilă Irina − Tapasztó Ernő; regizor tehnic: Cosmin Blaga; asistent regie: Fekete Réka; lumini: Ioan Horga, Cosmin Harbei, Lucian Chîrlan; sunet: Cosmin Harbei, Lucian Chîrlan, Cosmin Lupan.

Teatru arq 1Mărturisesc dintru început că apreciez mult inițiativa de a face la Arad un musical și de a-i distribui, ca protagoniști, pe tinerii actori ai Teatrului Clasic „Ioan Slavici”. Ca de obicei, citesc textul spectacolului spre a înțelege cum regizorul a reușit „să-l urce pe scenă”. Directorul Teatrului, trimițându-mi-l pe mail, ca de obicei, mă anunță că este vorba despre varianta inițială, respectiv cea tradusă din limba maghiară dar, „pe parcursul repetițiilor” aceasta a suferit modificări sau adaptări. Citesc textul inițial dar nu și adaptările, deoarece nu le-am primit, și constat că este foarte interesant, ceea ce constituie o surpriză plăcută, deoarece musicalul are, în general, un story ce constituie doar un pretext pentru cântece și dans, musicalul este o formă de teatru care reunește dialogul vorbit, muzica și mișcarea scenică. Ideea textului este remarcabilă și anume de a reuni, în cadrul „terapiei de grup”, cinci tineri și medicul (care îl înlocuiește pe colegul său, care nu a putut veni) medic, care el însuși se va dovedi a avea probleme, asemeni celor pe care îi monitorizează.

Terapia în cadrul grupului constituie, de fapt, o modalitate de autocunoaștere, o invitație la regăsirea de sine, dincolo de problemele interioare, care „zac” undeva în adâncul oamenilor, ce nu au tăria de a le mărturisi. Complexul de inferioritate, mania persecuției, ipohondria, tulburările de personalitate, confabulația, pierderea temporară a memoriei, identitatea de gen sunt doar câteva dintre temele aduse în discuție în cadrul terapiei de grup. Spectacolul arădean având doar o singură parte, și nu două părți, precum stipulează textul, propune o neinspirată „ciuntire” a acestuia și, implicit, renunțarea, uneori, la dialogul „pro” și „contra” dintre personaje.

Teatru arq 2„Terapia de grup de joi seara, de la ora 7, în camera 6” se va dovedi a fi o posibilă „cale” spre „repararea sufletului”, așa cum spunea un personaj (Natașa): tinerii „nu s-au vindecat, dar au pornit la drum, descoperind problema pe care o au, aceasta este pe jumătate rezolvată”. Terapia funcționează. Prin recunoașterea cu sinceritate și franchețe a erorilor și „fără să-ți fie rușine să le mărturisești” poate fi descoperită „calea” spre eliberarea de angoase și agonia sufletului. Cântecele, probabil, au exemplificat / completat dialogul vorbit, chiar dacă au fost mai puține, prin renunțarea la o parte a textului, dar în mod regretabil nu le-am putut desluși, fiind acoperite de o muzică stridentă, supărătoare chiar.

Un text, nu doar ca pretext pentru cântec și dans, cum se întâmplă, de obicei, în musical, ci un demers care problematizează, fără ostentație, teme de actualitate ale tinerilor și nu numai ale lor. Și totuși, acest text a fost „șubrezit” de regizor, care nu a echilibrat spectacolul și în ceea ce privește stridența muzicii, dar și a alternanței dintre dialogul vorbit, cântec și dans. În mod regretabil, nu am deslușit versurile cântecelor, în ciuda efortului de care sunt în stare ca spectator. Nu pricep ce s-a întâmplat cu Tapasztó Ernő, un profesionist pe care l-am apreciat în alte două spectacole. Meritul regizorului este de a-i fi distribuit pe tinerii actori ai Teatrului arădean. Cu toate că evoluția acestora a fost ușor inegală, apreciem bucuria și aplombul cu care au evoluat pe scândura scenei, dialogând, cântând, dansând. Sunt actori tineri, veniți recent în colectivul Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, cărora le urăm succes. Să-i reținem pe toți cei șase actori − Marina Palii (Yetti); Ștefan Gheorghe Dogaru (Decebal-Traian-Mihăiţă); Alex Popa (Sisi); Bogdan Neciu (Leon); Diana Ioana Licu (Trixi); Alexandra T. Gîtlan – care nu se află la primul rol pe scena arădeană – (Natașa) nu doar pentru că sunt la început de drum, ci pentru că au probat un talent autentic și, mai ales, determinare profundă în abordarea rolurilor, însuflețindu-le cu pasiune și har personal.

În concluzie, aplauze pentru tinerii interpreți, aplauze pentru inițiativa regizorului Tapasztó Ernő de a monta un musical pe scena arădeană, un gen care, sunt sigură, prinde la public. Aplauze pentru opțiunea spre un text interesant ca story și prin actualitate. Dar mari rezerve pentru stridența muzicii care a acoperit și versurile cântecelor, făcându-le aproape de neînțeles. Rezerve și pentru tăierea unor pasaje ale textului, precum și pentru renunțarea la câteva cântece din versiunea originală a acestui musical. Desigur, Tapasztó Ernő este un regizor ambițios, cu evidente disponibilități de creație scenică, pe care îl vom urmări, cu interes, în continuare.

Lizica Mihut, 7 octombrie 2020