aradon.ro, stireanoastra.ro, arq.ro, newsar.ro, jurnalarădean.ro, criticarad.ro, 20 noiembrie 2024 

Dialogurile despre excelență au continuat, astăzi, la cabinetul medicului Mihaela Orodan. Un cabinet, care are atât săli de terapii, cât și de consultații și o farmacie. Dezbaterea a fost condusă de către prof.univ.dr. Lizica Mihuț, președintele Asociației „Susținem Excelența”.

„Dialogurile despre excelență continuă. Reiterăm că acestea au avut în atenție domeniile: Educație (pedagogie) / Învățământ (liceal și medical), Cultură (literatură și filosofie), Justiție (avocatură) și Gastronomie. Domeniul abordat acum este medicina, iar dialogurile de astăzi sunt despre terapii alternative: acupunctura. Țin să prezicez că unde ne aflăm este și o sală de consultații și o mini farmacie cu produse naturale, iar jos este un etaj întreg unde au loc terapiile pe care le face doamna doctor. Tratarea pacientului se face din mai multe perspective.

Medic primar, medicina de urgență, doctor în științe farmaceutice, Mihaela Orodan are competențe în Acupunctură, Apifitoterapie, Ozonoterapie. Precizez că dr. Mihaela Orodan a efectuat 8 cursuri în aceste domenii în China (4 finanțate de guvernul chinez și 4 în cadrul unor proiecte intercolegiale, dar și în Japonia și tări europene. A scris și a susținut prima lucrare de doctorat din România și printre primele din lume cu privire la cerectarea farmacologică și clinică a extractelor gemoterapice. A lucrat ca medic în cadrul Spitalului Județean Clinic de Urgență Arad, iar în paralel, în anii 2003 deschide Centrul de Diagnostic și Terapie Alternativă din Arad, primul cu acest mod de organizare din vestul Romaniei și anume Abordarea integrativă a pacientului, prin colaborarea cu specialiști din alte domenii medicale, cu scopul de a evalua și de a trata pacienții cu un plus de eficiență.

 În România anilor ’50, unul dintre primele centre din Europa pentru cercetarea și practica acupuncturii în spital a fost deschis la Spitalul Colțea din București de către dr. Bratu Ion, care a devenit binecunoscutul Institut Național de Medicină Complementară și Alternativă „Prof. Dr. Florin Brătilă” din București. Să reținem că în anul 1958, la Muncken, dr.Ion Bratu a primit premiul pentru cea mai bună cercetare în acupunctură experimentală și în același an, la București, Ministerul Sănătății recunoaște acupunctura, ca metodă de tratament oficial în România, datorită rezultatelor și cercetărilor unor somități în acest domeniu : Ion Bratu, N.N.Gheorghiu și Cristea Dragomirescu. De fapt, începând cu anul 1958, au fost ființate în toată țara centre de acupunctură. Unul dintre cei mai importanți cercetători în acupunctură din țara noastră este prof. dr. Constantin Ionescu Târgoviște, în prezent președintele Asociației Medicale din România”, a declarat prof. univ. dr. Lizica Mihuț.

Dr. Mihaela Orodan spune că Medicina alternativă și inclusiv cea traditională chineză reprezintă domeniu medical, doar conceptele de la care se pornește în abordarea pacientului sunt ușor diferite, în rest urmează aceeași pași pentru lămurirea diagnosticului astfel încât este nevoie de aceeași cunoaștere fiziopatologică pentru o încadrare cât mai corectă.  

Medicul vorbește în rândurile de mai jos despre cursuri și tehnica acupuncturi.

Sinteza celor 2 modalitați de gândire (alopat și alternativ) reprezintă o sarcină necesară pentru complexitatea umană în scopul cunoașterii mai exacte a funcționarii organismului uman, dar și a posibilităților terapeutice pentru o terapie integrativă în scopul sănătății omului.

Medicina tradițională chineză cuprinde  în mod deosebit acupunctură și fitoterapia, acupunctura rămânand și astazi creația esențială a civilizației antice chineze. Ea nu este doar o metodă terapeutică, ci este o știință, mai precis un sistem conceptual deosebit de complex și profund elaborat.

În România  primele  cursuri au fost susținute  prin anii 1970 -1980, care ulterior au fost sistate fiind reluate, dupa anii 1990 în cadrul Centrului de perfecționare postuniversitară București, un număr mare de medici  absolvind aceste cursuri,dar  nu toți au practicat, sau unii au renunțat din variate motive.

Cursurile de medicină tradițională chineză din cadrul Centrului de perfecționare îți oferă o bază, dar precizez că ulterior este nevoie de alte cursuri care să-ți ofere o temeinică pregătire în domeniu. Legislația românească prevede clar că acupunctura poate fi practicată doar de medici cu atestat obținut în cadrul Centrului de perfecționare postuniversitară București, cu toate acestea au apărut societăți care ofera  cursuri de acupunctură unde pot participa persoane fără pregătire medicală și care pe baza atestatului obținut în căteva cursuri de weekend pot practica în baza certificatului obținut. Acupunctura este o știință care nu poate fi asimilată în câteva cursuri pentru că există tehnici diferite, necesitand studiu aprofundat și temeinic.

Oricâte particularități de concepție și tehnică ar avea acupunctura, este important a fi integrată cât mai bine în limbajul științific modern, medicul având sarcina de a integra această terapie acolo unde ea necesită această abordare pornind bineînțeles de la datele obținute prin medicina modernă, astfel încât rezultatul final să fie unul cât mai valoros pentru pacient.

 „Personal am absolvit cursurile de acupunctură în anul 2005 iar apoi am avut posibilitatea să particip la câteva cursuri de perfecționare în China 2002, 2004,  2007, 2009, 2011, 2013 care mi-au dezvoltat cunoașterea acestei practici deosebite care și-a dovedit eficiența de-a lungul a mii de ani. În anul  2020 cu ocazia pandemiei de Covid-19, WFAS (World federation of acupuncture societies) a pus la punct o strategie de tratament preventivă, dar și cu adresabilitate spre formele ușoare și medii de boală alături de fitoterapie pentru a reduce riscul de evoluție spre forme mai severe sau/și de recuperare mai rapidă după boală. În China spitalele funcționează în paralel, atât pentru medicina alopată cât și pentru cea tradițională, astfel încât medicul, dar și pacientul, au posibilitatea să aleagă ceea ce este mai util sau preferat de catre acestia  daca statusul sau permite”, spune Dr. Mihaela Orodan.

Cabinetul Apimedica,  deschis în  2003

Cabinetul Apimedica s-a deschis în anul 2003 și a dezvoltat cu pași mărunți mai multe compartimente de terapie alternativă pe care le-a asimilat  de-a lungul anilor în cadrul multor cursuri efectuate în mare parte în afara țarii.

Medicul ne mai prezintă ce se practică în cadrul centrului Apimedica:

Acupunctură, fitoterapie, medicină cuantică, hirudoterapie (terapie cu lipitori), apiterapie, nutriție, hidrocolonterapie, ozonoterapie, masaj terapeutic, elongații, servicii pe care am incercat să le integrez alături de terapia alopată a pacientului.

Fiind medic cu specialitatea medicină de  urgență am încercat prin prisma specialității mele să văd urgența pacientului, dar să și integrez terapia alternativă alături de celelalte terapii alopate. A practica medicina alternativă înseamnă tot medicină, cu atît mai  mult trebuie să cunosti mecanismele fiziopatologice pentru a putea face coroboratii corecte

Desigur multi oameni sunt receptivi la terapiile care îi ajută să-si rezolve problemele de sănătate, nu neapărat la MTC, încrederea s-a construit pas cu pas și aș putea chiar afirma din om în om; fără îndoială am încercat să studiez  mai mult, să am răbdarea necesară să consult și să ascult pacientul pentru că medicina este în primul rând o relație reciprocă medic-pacient, fiecare avand  de învățat de la celălalt pentru că au fost și sunt situații de boală care în medicina alopată nu au nici o rezolvare. 

Abordarea complexă atât alopată cât mai ales alternativă ți-a probat în timp eficienta, ceea ce înseamnă o profunda mulțumire sufletescă.. .

La întâlnire au luat parte și reprezentantele Asociației „Susținem Excelența” alături de prof. univ. dr. Anton Ilica.

Cabinetul se află pe strada Str. Mihai Eminescu, Nr. 51, Arad, iar programări se fac la numărul de telefon:  0257 282 702.

arq.ro • criticarad.ro • stireanoastra.ro • 17 noiembrie 2024

Prof. univ. dr. Lizica Mihuț, președintele Asociației „SUSȚINEM EXCELENȚA” a primit distincția Crucea „Sfântul Ierarh Sava Brancovici”, cea mai înaltă distincție a Arhiepiscopiei Aradului.

„A fost o festivitate încărcată de solemnitate”, ne-a mărturisit prof. univ. dr. Lizica Mihuț.

Ceremonia de acordarea a distincției a avut loc la Catedrala Veche, în prezența ÎPS Timotei, Arhiepiscopul Aradului, PS Emilian Crișanul, Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Aradului, conf. univ. dr. Teodor Cilan, rectorul Universității Aurel Vlaicu, prof. univ. dr. Cristian Ioja, decanul Facultății de Teologie din cadrul UAV și a deputatului Glad Varga, membru al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Aradului.

„Pe temeiul prerogativelor arhierești potrivit Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, articolul 88, litera O, precum și a Hotărârii Sfântului Sinod nr. 389/2007 și a încredințării dobândite cu privire la râvna lucrării în slujba Bisericii și a Societății și în semn de prețurire deosebită se acordă distincția eparhială Crucea «Sfântul Ierarh Sava Brancovici» Domniei Sale Prof. Univ. Dr. Lizica MIHUȚ”, se arată în brevetul semnat de ÎPS Timotei, Arhiepiscopul Aradului.

Astăzi, în cadrul unei ceremonii încărcate de solemnitate, IPS Timotei, Arhiepiscopul Aradului, mi-a conferit “distincția eparhială” ORDINUL SF. SAVA BRANCOVICI “cu privire la râvna lucrării în slujba Bisericii și Societății, în semn de prețuire deosebită…”

ARQ, criticarad.ro • 11 noiembrie 2024 •

Din pricina unor constrângeri financiare, anul trecut nu a avut loc o ediție a Festivalului, dar anul acesta, publicul arădean are prilejul de a urmări, în perioada 22-28 noiembrie, ediția a XXVII-a, dovadă că primarul Aradului, CĂLIN BIBARȚ, are dreptate când precizează în „Caietul program” că administrația arădeană, pe care o reprezintă „va avea întotdeauna deschiderea necesară și esențială pentru ARTĂ, indiferent ce formă ar îmbrăca ea”. Fără îndoială, meritul este și al managerului Teatrului arădean, BOGDAN COSTEA, care, nevoind să întrerupă frumoasa tradiție a Festivalului, chiar dacă bugetul nu este cel dorit, nu a renunțat la organizarea acestui eveniment teatral. Un eveniment, care, precum însuși mărturisește, prilejuiește publicului arădean, bucuria „(re)întâlnirii cu o serie de creatori importanți, artiști din generații diferite, cu viziuni diferite, care însă nu fac rabat atunci când vine vorba despre creativitate și inovație.”

Apreciem opțiunea pentru SPECTACOLE VALOROASE, INCITANTE ca TEXT și VIZIUNE REGIZORALĂ, elaborate recent, bine primite de public și de critica de specialitate. De asemenea, apreciem organizarea, probabil pentru prima dată în cadrul celor 27 de ediții ale Festivalului, a  unui WORKSHOP DE EXPRESIE CORPORALĂ, MIȘCARE SCENICĂ ȘI DANS, de fapt un ATELIER GIGI CĂCIULEANU, ce propune o tematică originală: „O dicție a Mișcării. Frazare și punctuație în Actul dansat”, o reflecție asupra ideii că mișcarea, precum cuvântul, poate fi exprimată prin varii modalități, asemeni textului literar sau teatral.        

În cadrul actualei ediții a Festivalului Internațional de Teatru Clasic vor fi susținute 9 spectacole și 2  concerte, iubitorii Thaliei fiind așteptați, în cele 2 săli ale Teatrului (Sala Mare și Sala Studio) spre a urmări: 1. INSTITUȚII TEATRALE: Teatrul de comedie, București; Teatrul Dramaturgilor Români, București; Teatrul Național „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca (două spectacole); Teatrul Național „Radu Stanca”, Sibiu; Teatrul de Stat, Constanța; Teatrul maghiar de stat „Csiky Gergely”, Timișoara (spectacol „supratitrat” în limbile română și engleză); Teatrul „Regina Maria”, Oradea; Teatrul Clasic „Ioan Slavici”, Arad;

2.  CONCERTE: „Jazz Request Show”(Ungaria) și „My Shakespeare songs”;

3. PIESE DE TEATRU / TEXTE DRAMATIZATE: „A douăsprezecea noapte” și „Visul unei nopți de vară” de Shakespeare; „Căsătoria” după Gogol; „Păsările”, după Aristofan; „Cyrano de Bergerac” de Martin Crimp, după Edmond Rostand; „Interesul general” de Aurel Baranga; „Scandal în culise”, după Michael Frayn; „Oglinda neagră”, după nuvelele „Roaba” și „Suflul” de Luigi Pirandello; „Cântece șamanice/ The Quest”, după poemul persan „Conferința păsărilor” de Farid ud-Din Attar.

4.  REGIZORI PRESTIGIOȘI: Andrei Șerban, unul din cei mai mari regizori de teatru și de operă din America și din Europa, cu spectacolul său „A douăsprezecea noapte”, un „spectacol excepțional și hipnotic, foarte proaspăt, plin de energie și umor”; Andreea și Andrei Grosu, fondatori ai Teatrului Independent „UNTEATRU”, București, cu spectacolele „Căsătoria”, care, în opinia regizorilor „nu este o poveste despre ceremonia nunții sau despre celebrarea fericirii, ci doar o poveste despre oameni, care caută oameni. Neîncetat.” și spectacolul „Scandal în culise”, o lectură scenică „incitantă, cu un umor incisiv, despre fragilitatea relațiilor interumane”; Andrei Huțuleac, actor, regizor de teatru și de film, laureat cu Premiul UNITER pentru cea mai bună regie, realizată la Teatrul Dramaturgilor Români pentru spectacolul „Interesul general”, considerat „un eveniment al lumii teatrale”; Roberto Bacci (regizor italian), cu spectacolul „Oglinda neagră”, o reflecție cu privire la existența umană și la cunoașterea de sine; Caglar Yigitogullari (regizor turc), cu „Cântece șamanice”, de fapt o „călătorie inițiatică pentru o regăsire spirituală”, prin evocarea unor „aspecte esențiale ale vieții, uitate în goana după bani și putere”; Kokan Mladenovici (regizor sârb), cu adaptarea după „Păsările” de Aristofan, un proiect, ce face parte din Programul Național „Timișoara-Capitală Europeană a Culturii”, în anul 2023; Horia Suru, cu „Cyrano de Bergerac”, coproducție a secțiilor română și maghiară la Teatrul din Oradea, o adaptare liberă despre „frumusețea și adevărata natură a dragostei”; Cristian Ban, cu „Visul unei nopți de vară”, un Shakespeare „în cheie originală, cu muzică, balet și dans”;

5. ACTORI, apreciați în cadrul cronicilor referitoare la spectacolele înscrise în Festival: Tudor Chirilă, Mirela Zeța (Teatrul de Comedie, București); Ionuț Caras, laureat al Festivalurilor de teatru din Bacău și Oradea, Mihnea Blidariu, Anca Hanu, Sînziana Tarța (Teatrul Național „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca); Ofelia Popii (Teatrul Național „Radu Stanca”, Sibiu); Andrei Bibire (Teatrul de stat din Constanța); Sorin Miron, Corina Moise, Carol Ionescu (Teatrul Dramaturgilor Români, București); Richard Balint (Teatrul „Regina Maria”, Oradea); Aszalos Geza, (Teatrul maghiar „Csiky Gergely”, Timișoara); Ștefan Dogaru, Marian Parfeni, Angela Petrean Varjasi (Teatrul clasic „Ioan Slavici”, Arad);

6. CRONICI DE SPECIALITATE.

Toate spectacolele aflate în Programul Festivalului sunt comentate succint sau pe larg de către critici dramatici consacrați  și nu cred că este cazul să le reluăm, aceste rânduri dorindu-se a fi doar o semnalare a evenimentului organizat de Teatrul arădean și, mai ales, o INVITAȚIE la FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU CLASIC, ediția a XXVII-a. Ne place să credem  că această ADMIRABILĂ TRADIȚIE va continua la nesfârșit, chiar și în anul postelectoral 2025. De aceea, încă de pe acum să gândim la o ediție viitoare, cu încredere și cu profesionalism. Dar până atunci, să auzim numai de bine!                            

ARADON, Andreea Pintea, 31 octombrie 2024

JURNAL ARĂDEAN. S-a scris mult despre dvs, dar nu cunosc să vă fi referit până acum, la începuturile carierei academice și cu atât mai puțin la activitatea, care a premers acesteia.

LIZICA MIHUȚ: Poate părea surprinzător, dar formarea mea intelectuală, după absolvirea Facultății de Filologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara, a început în învățământul arădean preuniversitar. A fost o perioadă a unor acumulări fundamentale, având șansa, ca arădean, să beneficiez de un fond de carte uriaș, Biblioteca Xenopol, însemnând atunci, când ne lipseau multe cărți de acasă, un loc al lecturii zilnice, ca cititor fidel nu numai al volumelor aflate în circuitul public, ci și al „fondului documentar” al acesteia, ce a constituit temeiul doctoratului meu în filologie, de fapt unicul doctorat în Arad până la evenimentele din 1989.

JA: Având un doctorat în filologie, a fost relativ simplu accesul la „Universitatea “Aurel Vlaicu”, înființată chiar în anul 1990.

L.M.: Universitatea avea atunci două facultăți: Facultatea de teologie și Facultatea de inginerie, iar câțiva ani mai târziu, profesorul Dimitrie Cameniță, unul din străluciții dascăli ai ASE București, originar din Arad, revenit acasă, a fost ales, pentru o scurtă perioadă, rector al UAV. În această calitate, printr-un prestigiu personal excepțional, a reușit destul de repede să înființeze Facultatea de științe economice. Iar eu, mi-am propus să continui tradiția învățământului teologic interbelic și am făcut demersuri pentru înființarea specializării „Teologie-litere”, în cadrul Facultății de teologie, specializare, care a durat câteva ani, nefiind dorită de către decizionalii „la vârf”, deopotrivă teologi și filologi. Precizez că până în 15 februarie 2000, când am fost aleasă rector, eram cadru didactic titular, la Facultatea de teologie, predând gramatica limbii române.

JA: Se știe că ați fost al 7-lea rector al UAV, unica femeie rector din România, în acel moment.

L.M.: Nu avem spațiul necesar să mă refer la considerentele care m -au determinat să candidez pentru funcția de rector, alături de alți 3 profesori universitari,: Gheorghe Gherman, Iosif Kaposta, Octavian Cira, dar vă mărturisesc cu sinceritate că dacă știam „starea”, în care se afla UAV, în mod sigur, nu candidam.

JA: Vă referiți la „starea” materială sau la cea academică?

L.M.: UAV avea 3 facultăți, 14 specializări de licență, 252 de studenți, dar cu o bază materială mai mult decât precară. Avea doar un singur spațiu în Cartea Funciară, toate celelalte erau cu contractele de închiriere expirate, inclusiv căminele studențești, Complexul M nu exista, actualul sediu al rectoratului era ocupat alături de universitate, de alte instituții (Primăria Arad, Finanțele publice, Crucea Roșie, un radio/ ziar naţional, biblioteca UAV), iar specializarea de textile se afla în căminul elevilor de la Liceul textil. Mi-am dat seama atunci că mandatul/ mandatele mele de rector vor însemna și au și însemnat foarte multă muncă.

JA: Așadar, care este „moștenirea” lăsată la finalul celor 3 mandate de rector?

L.M.: Cele 16 Anuare ale UAV (2000-2015), toate cu sute de pagini, aflate în Biblioteca Centrală a instituției, consemnează reușite, dar și imense dificultăți, mari și mici bătălii pentru realizarea standardelor de calitate impuse de ARACIS, care a apreciat universitatea, atribuindu-i cel mai înalt calificativ și anume „grad ridicat de încredere”.

Precizez, în cifre, că la finalul celui de al 3-lea mandat, UAV avea: 9 facultăți, peste 60 de specializări de licență, masterat și doctorat, Bibliotecă centrală, Institut de cercetare, proiecte guvernamentale și europene, o bază materială de 48.000 mp, consemnată în acte, peste 15.000 de studenți, fiind clasată pe locul I la prima evaluare făcută de Ministerul Educației ș.a.

JA: Ce gânduri puteți transmite actualei conduceri a UAV?

L.M.: Chiar dacă această moștenire s-a diminuat de-a lungul anilor pledez pentru un Arad universitar cu două universități puternice: una de stat și una privată, care pot conviețui în armonie și în bună colaborare, sprijinindu-se reciproc, în beneficiul comunității arădene, a învățământului superior romanesc.

Actuala conducere a UAV, reprezentată de rector și cei patru prorectori, nu doar că este tânără, entuziastă și competentă, dar pare hotărâtă (sper să nu mă înșel), să repare din mers neajunsurile, realizând cu sprijinul întregii comunități, de la personalul didactic la cel adminsitrativ, o instituție de învățământ superior de real prestigiu. Le urez succes tuturor!

Dialogurile despre EXCELENȚĂ, organizate de Asociația noastră, au avut în atenție până în prezent domeniile EDUCAȚIE (pedagogie) / ÎNVĂȚĂMÂNT (liceal, medical), CULTURĂ (literatură, filosofie) JUSTIȚIE (avocatură) și recent GASTRONOMIE / ANTREPRENORIAT.

Apreciez modul excepțional, în care directorii acestor domenii din cadrul asociației noastre au organizat aceste DIALOGURI, devenite EVENIMENTE IMPORTANTE în comunitatea arădeană.

Menționez activitatea desfășurată recent, în 23 octombrie, sub genericul “Gastronomie și antreprenoriat” de către TABITA CRISTEA, care a reușit să transforme o pasiune într-o afacere de succes, prin muncă / curaj / perseverență / sacrificii.

Felicitări !

jurnalularădean.ro/aradon.ro/arq.ro/newsar.ro/criticarad.ro/stireanoastra.ro/23 octombrie 2024

Asociația „Susținem excelența” a organizat, astăzi, 23 octombrie 2023, o întâlnire la resturantul Marem Gardem deținut de una dintre membre și anume de Tabita Cristea.

Aceasta ne-a dezvăluit dn tainele gătitului, dar a vorbit și despre pasiunea ei pentru acest domeniu.

Evenimentul a fost moderat de către prof.univ.dr. Lizica Mihuț – președintele asociației.

„Tabita Cristea este una din cele mai cunoscute personalități arădene nu doar ca specialist, ci și ca antreprenor în domeniul gastronomiei, demonstrând un fapt destul de rar și anume că pasiunea poate fi transformată într-o afacere de succes. Desigur, Tabita Cristea se va referi la gastronomie, dar locația în care ne aflăm demonstrează calitatea de antreprenor reputat. Să reținem că Dictatorul explicativ al limbii române subliniază că «Gastronomia reprezintă arta de a prepara mâncăruri alese dar și însușirea de a aprecia calitatea acestora».. Precizăm că Gastronomia nu se referă numai la bucătărie, ci și la pregătirea produselor în țările lumii, astfel că alături de limbă, cultură, religie / credință , aceasta constituie o identitate etnică. Fără îndoială, hrana este o sursă de energie vitală, dar în același timp un reper identitar,  semnificativ la nivel individual / grup / național, reunind un ansamblu de alegeri / preferințe / obiceiuri / tradiții. În prezent, Gastronomia se studiază în universități, în cadrul Facultății de Inginerie alimentară, dar există în Italia, de exemplu, o Universitate în exclusivitate, de Științe Gastronomice. Deci gastronomia este deopotrivă teoretică și practică, iar Tabita Cristea va înfățișa modul, în care se raportează la gastronomie și expertiza sa în acest domeniu”, spune  prof.univ.dr. Lizica Mihuț – președintele asociației.

Tabita Cristea declară că totul este o artă: 

Aceasta afirmă că nu își propune să se refere la gastronomie ca știință, deoarece constituie un domeniu al științelor inginerești, dar înainte de a releva expertiza ei în acest domeniu, dorește să precizeze, în câteva cuvinte valorile identitare  ale gastronomiei:

a) valoare ECONOMICĂ, probând sărăcia sau bogăția;

 b) valoare SOCIALĂ , relevând apartenența la o anumită “poziție” socială;

c) valoare ETNICĂ, fiind specifică unei anumite etnii;

d ) valoare CULTURALĂ ȘI DE CIVILIZAȚIE: de exemplu, servirea ceaiului, un adevărat ritual;

e) valoare RELIGIOASĂ , în sensul că fiecare religie impune un anumit set de restricții și reguli alimentare;

f ) valoare IDEOLOGICĂ, prin faptul că impune un stil de viață și de gândire specifice : fast food, vegetarian, vegan, lacto-vegetarian;

g) valoare SPIRITUALĂ, prin manifestarea unor afinități cu un anumit animal totem.       

A cumpărat ca studentă peste 100 de cărți de gătit                                            

„Consider că pentru a experimenta o gastronomie în zonă excelenței, trebuie să se cunoască un set fundamental al gastronomiei teoretice, ce reușește tehnici, rețete, cărți de bucate, articole de presă, ce înfățișează reușite excepționale în pregătirea și prepararea produselor alimentare / agricole. Mărturisesc, cu acest prilej, că interesul meu, de-a lungul anilor a fost/ este pentru gastronomia, ca ARTĂ, așa numita artă culinară. Eram studentă , în America, la un Colegiu, cu un alt profil decât gastronomic, dar eu am cumpărat peste 100 de cărți de gătit, astfel că am studiat, ca autodidact, rețete, tehnici de preparare a produselor din carne, pește, legume, precum și a celor de patiserie. Revenind în Arad, am continuat documentarea, fiind preocupată de o dezvoltare personală în domeniul gastronomiei, dar la nivelul excelenței. Spre a-mi proba pregătirea în această zonă, am participat la 3 concursuri naționale (București, Brașov, Arad), ocupând, în condițiile unei concurențe acerbe, locul întâi. Cu toată modestia, spun că «am crescut și iar am crescut», prin multă muncă și adesea, prin sacrificii asumate.                                                 

Îmi propun ca în perspectivă să elaborez o carte, care să cuprindă experiența mea în domeniul gastronomic și mai ales, modul în care am reușit să îmbogățesc, ca arome și gust, prin tehnici proprii, rețete tradiționale, unele arhicunoscute”.

Salata de vinete și ceafă de porc cu sos de ciuperci de pădure

Tabita Cristea a propus astăzi două rețete aflate în topul preferințelor, cu privire la preparate, ce par banale, dar care dobândesc o calitate specială: salata de vinete cu maioneză și ceafă de porc, cu sos de ciuperci de pădure (hribi, gălbiori, bureți) și spumă de cartofi.

„Precizez că trebuie să i se acorde o atenție specială materiei prime. Astfel, pentru salată, cumpăr anual 600 kg de vinete nestropite, de la același gospodar dintr-o zonă rurală a județului nostru, vinete pe care le coacem pe grătar, în curte și le depozităm în congelatoare, pe care le utilizăm numai pentru acestea. Maioneza o preparăm în casă și folosim ceapă roșie în loc de ceapă albă, precum și usturoi de foarte bună calitate. O altă rețetă, pe care o propun este ceafa porc confit , cu sos de ciuperci de pădure și spumă de cartofi. Batonul de ceafă se acoperă cu untură de porc și se pune la cuptor timp de 8 ore, apoi se porționează și «i se dă față, la tigaie». Pentru sos, ciupercile trebuie să fie de calitate, iar spuma de cartofi este deosebită prin consistența sa dobândită prin adaosul de smântână de gătit”, dezvăluie Tabita.

Despre Tabita a vorbit și Ana Maria Dragoș, care a și colaborat cu ea și care a amintit concursurile de gâtit la care a participat și s-a întors acasă cu premii. Un desert a fost făcut din făină de mălai, mascarpone și căpșuni.

„În spatele acestui succes sunt sacrificii și dăruire”, spune Ana Maria Dragoș.

Pentru ea gastronomia este pasiune și bucurie, dar bunăstarea ei sufletească constă în faptul că zilnic, asigură gratuit, mâncarea pentru o Casă de bătrâni, pentru o Casă de copii și nu în ultimul rând, pentru un Afterschool al unor elevi cu nevoi speciale”.

Reamintim că Asociația “SUSȚINEM EXCELENȚA” cuprinde personalități în domeniul lor de activitate sau în domenii conexe, pe care le menționăm în ordine alfabetică: ACHIM DIANA: învățământ și management educațional; BRAN LILIANA: medicină și învățământ medical; BURCĂ GEORGIANA: management educațional și jurnalism; CHIȚOI DIANA: avocat și management juridic; CRISTEA TABITA: gastronomie și antreprenoriat; CRIȘAN CORINA : medicină și politici publice; DRAGOȘ ANA MARIA: antreprenoriat și cultură; ILICA ANTON : educație și cultură; MIHUȚ LIZICA: învățământ și cultură; NISTOR CRISTINA: psihologie și proiecte internaționale; ORODAN MIHAELA: medicină și terapii alternative; POPESCU VIORICA: avocat și scriitor. TABITA CRISTEA este una din cele mai cunoscute personalități arădene nu doar ca specialist, ci și ca antreprenor în domeniul gastronomiei, demonstrând un fapt destul de rar și anume că pasiunea poate fi transformată într-o afacere de succes.

criticarad.ro, arq.ro

Prof. univ. dr. Lizica Mihuț: „Actuala conducere a Universității Aurel Vlaicu are o misiune dificilă, trebuind să repare numeroasele derapaje «moștenite» ce trebuie cunoscute de către întreaga comunitate”

Interviu cu prof. univ. dr. Lizica Mihuț

– Ați participat pentru prima dată după mulți ani la Deschiderea anului universitar la UAV.

– Apreciez invitația de a participa după 9 ani la acest eveniment și, mai ales, faptul că s-a adus un omagiu discret foștilor rectori: RADU HOMESCU, primul rector ales al UAV, cu o activitate la universitate de aproape un an (3 noiembrie 1990 – 1 august 1991) a transmis un mesaj, iar ceilalți 2 rectori prezenți în sală au fost menționați prin contribuția lor academică: GHEORGHE PĂCURARIU, prin meritul de a fi consolidat una din cele 3 facultăți existente în mandatul său și anume Facultatea de Științe Economice, iar activitatea mea a fost înfățișată prin doar câteva cifre: 9 facultăți, peste 60 de specializări de licență, masterat, doctorat, 48.000 m.p. baza materială, peste 15.000 de studenți, 16 Anuare ale UAV etc.

– Și totuși vă reproșați ceva după 3 mandate de rector al UAV?                                        

– Fiind preocupată de construcția universității și, în mod special, de respectarea standardelor de calitate, dovadă că universității i s-a atribuit „grad ridicat de încredere” de către ARACIS, nu am avut timp să o urmăresc pe Ramona Lile, crezând sincer că este posibil, ca prin muncă asiduă o secretară să ajungă rector, iar mie mi s-a indus ideea eronată, cu urmări dezastruoase pentru viitorul UAV, că strădaniile acesteia sunt autentice. Ceea ce mă nemulțumește, la modul profund, în afară de plagiatele Ramonei Lile, considerate de către Comisia Națională de Etică, cele mai grave în învățământul superior după 1989, este situația precară în care a ajuns UAV, la finalul mandatelor Lile.

– Obsevația dumneavoastră este gravă. Vă rog să aduceți succinte precizări.

– Nu este nici locul și nici spațiul necesar, așa încât mă voi referi strict la situația financiară a UAV. În mod sigur, fosta contabilă șefă, care s-a pensionat la cerere, cu doi ani înainte de vârsta necesară, avea dreptate când îmi reproșa că am lăsat mult prea mulți bani Universității. Nu mă consider o vizionară, dar ca rector, participam la analize ale decidenților centrali și am înțeles că vor veni „zile negre”pentru universități, în sensul că vor avea viitor doar acelea care respectă standardele calității ARACIS și se vor putea susține în plan financiar. Așa se explică că am instituit un depozit de 5 milioane de euro, precum și alte fonduri, la care se adaugă inclusiv cele obținute de către rectorul Lile prin vânzarea Fabricii de ceasuri, aflată în patrimoniul universității, or, în prezent UAV are asigurate salariile angajaților doar pentru o lună, fapt comunicat acestora, de către actuala conducere. Iată „zilele negre” au și sosit deja. Visteria universității este aproape goală. Să reținem că în prezent, taxa impusă de ARACIS doar pentru o autorizare este de 65.000 de lei. 

– Cum considerați că s-a ajuns la această situație dificilă în plan financiar?

– Marea majoritate a personalului didactic și administrativ a fost remunerată potrivit grilei de salarizare, dar peste 40 din cei 250 de cadre didactice și o mică parte a personalului din administrație au beneficiat de-a lungul anilor, de un spor lunar de 30% pentru „merite deosebite”, pe lângă indemnizația legală de conducere, cu sublinierea că în acest fel, rectorul și-a asigurat susținerea, respectiv tăcerea colegilor vocali, deci incomozi. De asemenea au fost cheltuiți foarte mulți bani, în mod nejustificat, prin angajarea unor rude și a unor prieteni fără expertiză în domeniu, precum și efectuarea unor „excursii de documentare” (fără să aducă plus valoare instituției, dar relaxante pentru rector și apropiații săi), în numeroase țări din America Latină, Africa (doar o singură exemplificare, 60.000 de euro pentru o excursie-tur în perioada suspendării din funcție), Asia (Indonezia, Taiwan, India, China), la care se adaugă țări europene și nu în ultimul rând, SUA.

 – Se știe că sunteți o personalitate activă, profund implicată în susținerea comunității arădene și nu numai. 

 – Urmăresc cu interes dinamica urbei noastre, public articole în presă, care au numeroase vizualizări, particip la evenimente culturale, promovez activități în zona excelenței, alături de personalități prestigioase din domeniile: educație, cultură, sănătate, antreprenoriat, justiție și jurnalism. Dar în același timp, continui să nu neglijez activitățile fizice și de relaxare: cititul, întâlnirile în cadrul Asociației „Susținem excelența” sau cu prieteni dragi, drumeții, mersul pe jos, înotul și nu în ultimul rând, mă dedic deplin dragei mele famili.

– În finalul dialogului nostru, vă rog să vă referiți, în câteva cuvinte, la prezentul și viitorul UAV.                                                   

– Actuala conducere a universității are o misiune dificilă, trebuind să repare numeroasele derapaje „moștenite”, ce trebuie cunoscute de către întreaga comunitate, dar în același timp, să elaboreze strategii imediate și de perspectivă privind asigurarea standardelor calității privind învățământul superior și cercetarea științifică, impuse de ARACIS. Îmi exprim speranța că printr-o nouă abordare, riguroasă și temeinică, sine ira et studio a prezentului instituțional nu numai de către noile conduceri la nivel de facultăți/departamente, ci de către fiecăre membru al comunității academice, printr-un angajament profund, dincolo de declarații și cuvinte rostite cu varii prilejuri, ci asumat cu responsabilitate, Universitatea „Aurel Vlaicu” va avea viitor. SUCCES tuturor!

ARQ • 07 octombrie 2024

L-am cunoscut pe EMIL VANCU în aprilie 1990, când regretatul scriitor arădean FLORIN BĂNESCU înființase împreună cu noi, publicația „Sănătate și cultură”. EMIL VANCU era entuziast și vocal, vădind un optimism structural. Nu l-am mai întâlnit mulți ani, dar știam că publica numeroase articole la ziarul „Timișoara”, organ de presă al Societății „Timișoara”, abordând teme politice, economice, sociale, relații internaționale, îndeosebi româno-germane și nu în ultimul rând, probleme de sănătate.

EMIL VANCU, medicul primar de medicina muncii, doctor în medicină și conferențiar universitar este un OM cu PRINCIPII TEMEINICE, pledând în agora, la reuniuni științifice internaționale sau în mass-media, cu voce tare și niciodată în surdină, pentru profesionalism și valori morale autentice, niciodată abandonate de-a lungul anilor.

EMIL VANCU este vulcanic și incomod, dar admirabil în „bătălia” sa, adesea utopică, împotriva CORUPȚIEI, NEPOTISMULUI, INCOMPETENȚEI, IMPOSTURII, INCULTURII. A rămas fidel crezului său politic, susținând în mass-media, CASA REGALĂ A ROMÂNIEI, aflată la început de „drum” în perioada postdecembristă.

EMIL VANCU poate părea un superficial, risipindu-se cu entuziasm și cu convingere, în varii domenii abordate, afirmând cu seninătate, că în activitatea sa „primează empatia și relația interumană”. Pentru EMIL VANCU, cuvântul înseamnă ADEVĂRUL, rostit „întreg” ca medic, ca publicist, ca om.

Poate vina lui EMIL VANCU, dacă poate fi considerată o vină, este că a susținut oameni cu caracter îndoielnic, considerându-i prietenii, chiar și pe cei, care de-a lungul anilor, l-au trădat profund, de aceea privind în urmă „sine ira et studio”, îi numește cunoștințe, care, în mod regretabil, nu numai că au profitat de „relațiile” lui, dar și-au însușit și multe din realizările sale.

Pentru EMIL VANCU, precum însuși mărturisește, FAMILIA reprezintă TOTUL, mândrindu-se că nu l-a decepționat nicicând. Rar am văzut un soț, care să-și elogieze soția cu adâncă emoție, precum EMIL VANCU, pe care îl citez, în acest sens: „De 45 de ani am alături o soție minunată, inteligentă, răbdătoare, diplomată și total devotată. Rodica înseamnă bucuria și fericirea mea perpetuă”, iar eu aș adăuga că reprezintă o șansă conferită de Dumnezeu pe termen lung. Copiii, Alexandru și Teodora, au fost educați în spiritul valorilor învederate de familie și nu numai. Alexandru lucrează într-o multinațională la Munchen, Teodora este cardiolog în Duisburg, iar cei trei nepoți, Liza, Bianca și Victor, au deja rezultate excepționale, fericindu-i pe bunici. Ei vorbesc bine germana și româna, iar vacanțele le petrec adesea în România, pe care „o iubesc”.                 

Mă întrebam, uneori, cum se explică puternicul atașament al lui EMIL VANCU  pentru ROTARY, Clubul arădean, ce pare elitist și animat de înalte deziderate umanitare, dar oamenii valoroși l-au părăsit, decepționați fiind, de caracterele umane îndoielnice ale unora din membrii săi, care au spoliat financiar, fără jenă, chiar propriii confrați în organizație. Dar admirabilul crez asumat de ROTARY INTERNAȚIONAL: „Să gândești ce spui, să spui ce gândești și să faci ce spui” constituie și crezul multora dintre noi și desigur al lui EMIL VANCU. Ca secretar și apoi ca președinte al Clubului arădean „Rotary”, EMIL VANCU, timp de 10 ani a avut multe izbânzi, cea mai importantă fiind sprijinirea comunităților defavorizate din Dorobanți și Sântana. Să reținem gestul deosebit al familiei lui EMIL VANCU, făcut când nimeni din Club nu susținea financiar această generoasă idee și  anume, de a dona 2400 de euro, pentru constituirea Fabricii de lumânări, extrem de necesară pentru sprijinul familiilor precare din punct de vedere material. În mod sigur, extrem de mâhnit de trădarea colegilor rotarieni (unul dintre ei introdus în club chiar de Emil, a ajuns guvernator…), EMIL VANCU a părăsit Clubul arădean, activând o vreme la Ineu și în prezent susținând activitatea clubului Rotary Curtici, rămânând fidel dezideratelor umanitare, care au constituit întotdeauna, o parte luminoasă a existenței sale.

Fără îndoială, recunoștința este o grea povară, dar ca profundă experiență de viață, EMIL VANCU subliniază că este „foarte trist să strălucești, stingând lumina celuilalt”.                     

Iar la final de articol, urarea, devenită tradițională:

SUCCES, în continuare!

Lizica Mihuț