Arhiva lunii ianuarie 2018

CASA ROMÂNO-CHINEZĂ ȘI CONSILIUL JUDEȚEAN AU PROIECTE COMUNE PRIVIND CREAREA A UNUI „POL DE INTERESE CULTURAL-ECONOMICE” LA ARAD

Vizita delegației arădene în provincia chineză Hainan  de la mijlocul lunii ianuarie a fost punctul de plecare a discuțiilor care s-au purtat astăzi, la Casa Româno-Chineză (CRC), în cadrul unei conferințe de presă în care s-au schițat proiectele pentru anul în curs ale administrației județene – proiecte care coincid cu cele ale Casei de sub tutela Ambasadei Chinei la București. Amănunt cu o semnificație evidentă: președintele Consiliului Județean Arad, Iustin Cionca, a fost prezent la conferință, dând astfel girul oficial evenimentelor care vor urma și care urmăresc mai mult decât întărirea relațiilor româno-chineze: crearea unui „pod de interese comune” în județul nostru.

„Am fost mândră că sunt arădeancă” – a declarat prof. univ. dr. Lizica Mihuț, amfitrioana întâlnirii. „Am fost primiți la Hainan la nivel de Guvernator al Provinciei (un fel de premier al regiunii cu 9 milioane de locuitori, aflată în plină ascensiune economică și culturală), iar acest fapt spune tot despre intențiile celor care ne-au fost gazde și ne vor fi oaspeți, în toamna acestui an. O delegație de oameni de afaceri va vizita Aradul, iar Guvernatorul va susține o conferință cu tematică economico-diplomatică la care vor participa înalți oficiali ai Ambasadei. Avem în vedere inclusiv o Gală a Diplomației, prezența oficialilor chinezi fiind aproape sigură” – a spus președintele CRC.

Prof. Lizica Mihuț a reiterat ideea înființării de cluburi Pro China în județul Arad, „a căror președinți onorifici ar fi primarii în exercițiu ai localităților, care vor numi executivi din rândul cetățenilor orașelor / comunelor pe care le administrează.”

„Conferință de presă la Casa Româno-Chineză, filiala Arad, pentru detalierea unor proiecte comune” – este titlul unui comunicat emis de Iustin Cionca, urmare a întâlnirii de astăzi. Îl redăm integral:

„În noiembrie 2017 relațiile dintre Provincia Hainan, Republica Populară Chineză, și județul Arad, au împlinit 20 de ani. Cu această ocazie am avut o întâlnire cu guvernatorul Provinciei Hainan, provincie cu 9 milioane de locuitori, cu care am semnat un protocol de colaborare pe anul acesta.

Protocolul include:

– deplasarea unei delegații de oameni de afaceri chinezi la Arad, în luna mai a acestui an;
– deplasarea unor artiști plastici chinezi, într-un program de rezidențiat, la Arad;
– deplasarea unei delegații arădene la Hainan, la Festivalul Mondial de Turism;
– invitarea guvernatorului Provinciei Hainan la Arad, la Gala Diplomației, pentru a conferenția despre programele economice chinezești în Europa.

În cadrul aceleiași vizite, în Provincia Fujian, am semnat un acord pentru dezvoltarea relațiilor cu Aradul și am invitat o delegație medicală să ofere consultații în Arad. La revenirea la Arad, am transmis invitații formale pentru concretizarea fiecărei discuții. Îmi doresc să extindem colaborarea și asupra liceelor și universităților. Aradul nu trebuie să se izoleze de oportunitățile chinezești. Avem o Zonă Liberă care oferă facilități importante tocmai pentru acești investitori din afara Uniunii Europene, unde nu avem, încă, nicio afacere din China. Vom prezenta această mare oportunitate în luna mai, delegaților pe care îi primim atunci.

Să profităm de faptul că la două ore de condus față de Arad, la Budapesta, există o importantă bază economică chinezească.

Dorința mea este ca în vestul României să fim principalul punct de interes al investitorilor chinezi!
Nu în ultimul rând, avem și importante evenimente culturale chinezești la Arad, conferința anuală despre cultura și civilizația chineză, proiecții de filme, spectacole de dans tradițional, expoziții de artă vizuală. Asta înseamnă că există, la Arad, un climat prietenos pentru primirea cetățenilor chinezi interesați de Europa Centrală și de Est.”

Ana Maria Dragoș a vorbit din partea Asociației „Con Brio”, a cărei președinte este și din care mai fac parte avocat Viorica Popescu, psiholog Ramona Pencea, manager Tabita Alexa şi dr. Liliana Bran„Ne vom aduce aportul atâta cât este necesar pentru ca relațiile româno-chineze să fie din ce în ce mai pozitiv receptate de arădeni. Felicit Filiala arădeană a CRC pentru ceea ce a realizat până acum grație doamnei profesor Mihuț și o asigur și pe această cale că vom fi alături de proiectele sale.”

Simpozionul „Cultura şi civilizaţia chineză. Dialoguri româno-chineze” , care anul trecut și-a consumat a doua ediție, ar putea fi re-branduit de anul acesta cu formula „Zilele Culturii Chineze la Arad” – o formulare, credem noi, mai potrivită vremurilor prin care trece. O altă noutate este proiectul „Zilele Filmului Chinezesc”, pentru care Centru Cultural Municipal Arad și-a exprimat disponibilitatea totală.

criticarad.ro

CASA ROMÂNO-CHINEZĂ, CONSILIUL JUDEȚEAN ȘI ASOCIAȚIA CON BRIO SE PREGĂTESC PENTRU UN NOU AN RODNIC ÎN RELAȚIILE CU CHINA

Relațiile dintre Arad și China sunt pe un trend ascendent. Acest lucru se datorează în principal filialei arădene a Casei Româno-Chineze, care a reușit să atragă în rândul prietenilor Chinei și Consiliul Județean, astfel încât relațiile dintre Arad și China, care păreau la un moment dat abandonate, au fost refăcute la nivel înalt. De altfel, o delegație a CJA, condusă de președintele Iustin Cionca, din care a făcut parte și prof. univ. dr. Lizica Mihuț, președintele CRC Arad, a făcut o vizită fructuoasă  în China, unde s-au pus bazele unor noi parteneriate.

Astăzi, în cadrul unei conferințe de presă care a avut loc la sediul CRC Arad, reprezentanții Casei Româno-Chineze, ai Consiliului Județean și ai Asociației Con Brio, asociație implicată în organizarea unor evenimente de natură să promoveze China în rândul arădenilor, au făcut un scurt bilanț al anului trecut și au vorbit despre planurile de anul acesta.  „Pentru prima dată avem un invitat de onoare. Este vorba despre domnul Iustin Cionca, președintele Consiliului Județean, pe care am ținut să-l invit alături de noi, după vizita pe care am făcut-o împreună în China. A fost o vizită temeinic pregătită, extrem de densă. Aradul a fost reprezentat într-un mod care mă determină să spun că sunt mândră că sunt arădeancă. Primirea care ni s-a făcut a fost la nivel de guvernator și am avut sentimentul că am fost întâmpinați cu foarte mare amiciție. După acea vizită, Colegiul Național «Moise Nicoară» urmează să se asocieze cu o instituție de profil similară din provincia Hainan, urmează să avem Zilele Filmului Chinezesc, întâlniri cu oamenii de afaceri și să organizăm Zilele Culturii Chineze la Arad”, a declarat prof. univ. dr. Lizica Mihuț. În continuare, aceasta a ținut să-i mulțumească Excelenței Sale Xu Feihong, ambasadorul Republicii Populare Chineze la București, care s-a implicat personal în activitatea CRC. „Trebuie spus că i-am prezentat domnului ambasador propunerea de a organiza cluburi Pro China la nivel de orașe. Președintele clubului va fi primarul, care va desemna un președinte executiv. Domnul ambasador a apreciat inițiativa noastră și a promis ca va vizita din nou Aradul. Un prim club va fi la Pecica”, a mai spus președintele CRC Arad.

Un pol de interes

În continuare, Iustin Cionca a vorbit despre refacerea legăturilor cu provincia Hainan, despre vizita în Hainan și Fujian și despre potențialul relațiilor dintre Arad și China. „În primul rând vreau să-i mulțumesc doamnei Lizica Mihuț pentru faptul că a acceptat să facă parte din delegația Aradului în China. O cunosc de multă vreme și știu că atunci când se implică într-un proiect asigură succesul acelui proiect. Am fost împreună să refacem legăturile cu provincia Hainan care au fost neglijate la un anumit moment. Hainanul este o provincie cu nouă milioane de locuitori, cu o perspectivă extraordinară de colaborare. Ne-am întâlnit cu domnul guvernator, am semnat un protocol de colaborare pentru anul acesta, cu măsuri concrete. De asemenea, l-am invitat pe domnul guvernator să țină o conferință despre programele chinezești în Europa. Având în vedere că avem tabăra de la Căsoaia, că avem parcul de sculptură de la Căsoaia, vrem să aducem aici artiști plastici chinezi, apoi să ducem artiști români în China. Vrem de asemenea să trimitem arădeni la Târgul Mondial de Turism. Dacă Hainanul are nouă milioane de locuitori, Fujianul are de patru ori mai mulți. Am semnat și aici un acord. Am invitat o delegație medicală la Arad. Am vrea însă să extindem acest parteneriat și la nivelul școlilor. Mai vrem să facem din Arad un pol de interes, să punem în valoare Zona Liberă”, susține Cionca.

În încheiere, Ana Maria Dragoș, președintele Asociației Con Brio, și-a manifestat deschiderea pentru a colabora și în viitor cu CRC, pentru ca Aradul să fie cât mai bine promovat în relația cu China.

glsa.ro

FILIALA ARAD A CASEI ROMÂNO-CHINEZE INTENŢIONEAZĂ ÎNFIINŢAREA UNOR CLUBURI PRO-CHINA ÎN ORAŞELE DIN JUDEŢ

Casa Româno-Chineză – Filiala Arad va înfiinţa
cluburi ‘Pro – China’ în toate oraşele din judeţ, primul urmând să se
deschidă la Pecica, a anunţat miercuri, în cadrul unei conferinţe de
presă, prof. univ. dr. Lizica Mihuţ, preşedintele filialei arădene.

‘Ne-am gândit să deschidem cluburi româno-chineze în toate oraşele
judeţului, primul oraş unde vom face acest lucru fiind Pecica, după care
vom continua şi cu celelalte oraşe arădene. Pentru o mai bună legătură cu
autorităţile locale, ne-am gândit ca primarul oraşului să fie preşedintele
acestui club, urmând ca activitatea efectivă să o gestioneze un preşedinte
executiv’, a declarat preşedintele Casei Româno – Chineze – Filiala Arad.

Ea a adăugat că ideea înfiinţării cluburilor a venit ca urmare recentei
vizite făcute împreună cu Iustin Cionca, preşedintele Consiliului Judeţean
Arad, în regiunea Hainan, care este un partener important pentru Arad.

La rândul său, Iustin Cionca şi-a exprimat bucuria pentru faptul că s-a
reuşit refacerea legăturilor cu provincia Hainan, cu care judeţul Arad
este înfrăţit de 20 de ani, dar cu care relaţia ajunsese într-un impas.

‘Am depăşit împreună această situaţie şi îi mulţumesc pentru sprijinul
acordat ambasadorului Republicii China la Bucureşti, Excelenţa Sa Xu
Feihong. Am semnat un nou protocol de colaborare cu conducerea provinciei,
iar măsurile se vor vedea în viitor. Îmi doresc să extindem colaborarea de
la nivel de preşedinte – guvernator, la nivel de familii – elevi, şcoli,
artişti plastici. Aş dori ca un număr cât mai mare de arădeni să poată
vedea potenţialul Chinei. Cred că vom putea face la Arad un pol de interes
pentru China, cu condiţia să ne folosim de toate facilităţile pe care le
putem oferi prietenilor noştri chinezi, cum ar de pildă Zona Liberă Arad –
Curtici’, a adăugat preşedintele Consiliului Judeţean Arad.

autor: Ioan Weisl; editor: Marius Frăţilă

Arad, 31 ianuarie 2018

agerpres.ro

INEDIT: CLUBURI ROMÂNO-CHINEZE ÎN ORAȘELE DIN JUDEȚ CASA ROMÂNO-CHINEZĂ – FILIALA ARAD VA LANSA CLUBURI ÎN TOATE ORAȘELE DIN JUDEȚ, PRIMUL URMÂND SĂ SE DESCHIDĂ LA PECICA

Activitatea Casei Româno-Chineze din Arad are ecouri și la nivel de județ. Pentru că se dorește o implicare cât mai mare a tuturor arădenilor, fie ei din municipiu sau din județ, în acțiuni care pot duce la relații chiar și economice cu Republica China, Casa Româno-Chineză Arad a anunțat lansarea unor cluburi.

„Am venit cu ideea de a deschide cluburi româno-chineze în toate orașele județului. Vom începe cu Pecica, iar mai apoi vom continua și cu celelalte orașe. În cadrul acestor cluburi, primarul va fi președinte onorific, urmând ca activitatea efectivă să o gestioneze un președinte executiv”, a declarat președintele Casei Româno-Chineze Filiala Arad, prof. univ. dr. Lizica Mihuț.

Aceasta a mai punctat, în cadrul unei conferințe de presă, fiind alături de Iustin Cionca, președintele Consiliului Județean Arad, că ideea cluburilor a venit ca urmare a vizitei în regiunea Hainan și a reînnodării relației cu acest partener extrem de important pentru Arad.

„Aradul a fost reprezentant într-un mod excepțional. Este extrem de important pentru că întâlnirile au fost la cel mai înalt nivel, inclusiv cu guvernatorul regiunii Hainan. Vizita nu a fost în zadar, urmând să se concretizeze cu vizite ale oamenilor de afaceri, dar și cu legături bilaterale la nivel de structuri școlare”, a mai punctat prof. Univ. dr. Lizica Mihuț.

Înfrățiți de 20 de ani

Pe de altă parte, Iustin Cionca a spus: „M-am bucurat că am reușit să refacem legăturile cu provincia Hainan, cu care suntem înfrățiți de 20 de ani, dar cu care relația noastră ajunsese într-un impas. Am depășit împreună această situație și îi mulțumesc ambasadorului H.E. Xu Feihong. Am semnat un protocol de colaborare, iar măsurile se vor vedea în viitor. Îmi doresc să extindem colaborarea de la nivel de președinte-guvernator, la nivel de familii – elevi, școli, artiști plastici. Aș vrea să vedem cu toții potențialul Chinei. Cred că putem face la Arad un pol de interes pentru China, cu condiția să ne folosim de toate facilitățile pe care le putem oferi, precum Zona Liberă”.

Jurnal Arădean / aradon.ro

Sursa: Jurnal Arădean/aradon.ro din 25 ianuarie 2018 – PARTEA A II-A – INTERVIU JA. LIZICA MIHUŢ, PREŞEDINTELE CASEI ROMÂNO-CHINEZE, FILIALA ARAD: „ESTE FOARTE GREU SĂ PUI LA PUNCT O ASTFEL DE ISTORIE”

Despre cel mai important eveniment cultural al anului 2018 şi despre ce pregăteşte Lizica Mihuţ legat de acest subiect – un compendium despre Marea Unire – puteţi citi în rândurile de mai jos. (Partea a II a).

  1. JURNAL ARĂDEAN. Cum aţi reuşit să sintetizaţi atâtea date?

LIZICA MIHUŢ. Am scris trei cărţi înainte de sinteza de 1.500 de pagini, pentru că nu am fost în stare să găsesc un liant de sinteză. Ştii când am găsit acest liant? În momentul în care a început campania dură împotriva mea. Prima dată când a început campania, mi-am dat seama că este una pe termen lung. Şi mi-am scos toate fişele şi toate cărţile şi, la început, nu reuşeam să sintetizez munca mea. Marea mea descoperire a fost această triplă: memoria arhivelor, memoria media şi memoria afectivă. Înainte nu reuşeam să leg cu arhivele, ce am găsit în presă şi mai apoi cu opiniile altora. Mi-a venit ideea asta doar când am ajuns într-o situaţie limită. Se poartă foarte mult astăzi memoria afectivă, ce zice „x” despre ce a făcut „y” şi, crede-mă, e foarte importantă. La noi, până la Occident, era doar memoria arhivelor. Dar e importantă şi memoria afectivă, ce gândeşte omul, ce scrie omul, ce exprimă el prin raportare la alţii. Asta înseamnă, practic, adevărata istorie de mâine.

Aşa am reuşit şi, pe acest model, pe această abordare, am făcut o carte cu George Enescu, exact la fel, memoria arhivelor, cea păstrată în presă (Enescu a fost cetăţean de onoare al Aradului, oraşul nostru fiind primul care i-a dat acest titlu marelui compozitor), şi rapid memoria afectivă, a celor care lucrează în Filarmonică, care sunt legaţi, într-un fel, prin afinităţi personale de muzică şi de Enescu. Aceste direcţii, împreună – cele trei memorii – creează porterul unor instituţii, unor istorii, unor abordări mai cuprinzătoare.

  1. Ne întoarcem la compendiumul la care lucraţi. De când aţi început lucrul şi când credeţi că va vedea cartea lumina tiparului?

LIZICA MIHUŢ. Cartea aceasta – în care eu fac partea cu presa – adică Românul, Tribuna, Gura Satului, Speranţa și Lumina, mă ocup de personalităţi şi tot ce ţine de cultură, iar ce ţine de istorie face domnul Pădurean, avem obligaţia să o predăm la Editura Academiei în primăvară şi o vom termina până atunci. Am înţeles că Aradul are 40 de propuneri pe temă. Eu ce subliniez, însă, este faptul că este foarte important ca tot ce scriem despre Arad să apară la o editură importantă în Bucureşti. De ce? Eu nu am publicat nimic despre Arad în Arad. Prima carte a fost la Editura Eminescu, care a fost una dintre cele mai importante înainte de 1989. Toate celelalte cărţi au apărut în Bucureşti pentru că sunt convinsă că Aradul trebuie plasat într-un anumit context, iar dacă publici la o editură oarecare, nu are vizibilitate, lipseşte contextul. Mai ales astăzi, când apar enorm de multe cărţi. Fiecare poate să-şi facă azi o editură fără a avea o relaţie cu scrisul.

În acest context poate ar fi bine să spun că CLM prin Centrul Cultural Municipal şi CJ prin Centrul Cultural Judeţean ar trebui să finanţeze în Anul Marii Unirii, Anul Centenar, cărţi la edituri importante recunoscute, abilitate, pentru că nu avem voie să cădem în derizoriu. Aradul a făcut o lansare foarte frumoasă la teatru, unde primarul a vorbit despre centenar şi despre ce-şi propune Aradul ca şi capitală politică a Marii Uniri, dar ar fi bine ca finanţările care se fac să fie pe măsura evenimentului şi să meargă spre edituri recunoscute. Practic în România nu sunt mai mult de trei mari edituri. Numai în felul acesta, Aradul se poate impune în calitatea pe care a avut-o cu adevărat: de centru politic al Marii Uniri.

  1. Orice carte nou tipărită ar trebui să aducă totuşi ceva nou cititorului. Care e cheia compendiumului la care lucraţi acum?

LIZICA MIHUŢ. Nu mă gândeam să mai scriu ceva, pentru că m-am gândit că am epuizat fişele, dar cred că este extrem de important, totuşi, să avem un compendium. Aşa îmi spune mie experienţa. Dar ce înseamnă compendium? O prezentare pe scurt, sintetică a unui eveniment, instituţii, a unei structuri instituţionale din care noi am avut foarte multe în Arad la acea vreme. De ce e important să abordăm acest subiect? Pentru că unica carte despre istoria teatrului arădean a apărut în 1989 şi este una tendenţioasă şi subiectivă, unde noi nu ne regăsim deloc. Cărţile mele sunt în primul rând cărţi polemice faţă de cărţi apărute în domeniu, cu documente şi argumente. Pentru ca să-mi apară prima carte, am aşteptat câţiva ani, pentru că a fost o carte polemică. Mie îmi este acum relativ uşor să fac acest compendium pentru că am deja documentaţia, la care deja m-am referit în cele 3.000 de pagini, adunate de-a lungul anilor şi muncii mele. Iar pentru cel care citește va fi mai uşor să străbată prin miile de informaţii despre acea perioadă. Iar acest fapt e pentru mine cheia reuşitei unui volum de acest gen.

„Cărţile mele sunt în primul rând cărţi polemice faţă de cărţi apărute în domeniu, cu documente şi argumente”

CONCERT EXRAORDINAR dedicat UNIRII PRINCIPATELOR ROMÂNE – Felicitări FILARMONICII ARĂDENE

DRAGI PRIETENI,

Mă grăbesc să scriu câteva rânduri deoarece doresc să împărtășesc cu Dvs./voi bucuria de a fi participat la un Concert excepțional, ce a reușit să ne unească în „cuget și simțiri”, sub cupola muzicii, pe toți cei prezenți în sala arhiplină a Teatrului arădean, cu acest prilej. Alocuțiunea consistentă și emoționantă a d-lui GHEORGHE FALCĂ, primarul Aradului, dar si aceea a vicepreședintelui Consiliului județean, SERGIU BÂLCEA, au prefațat un concert simfonic sub bagheta distinsului dirijor DORIN FRANDEȘ, cu participarea unei admirabile soliste, CLAUDIA DIACONU IORDACHE, elevă și colaboratoare a lui Gheorghe Zamfir. Dirijorul DORIN FRANDEȘ și directorul Filarmonicii, DORU ORBAN, au fost deosebit de inspirați, propunându-ne să ascultăm Rapsodia Romană, de Constantin Bobescu, Intrarea în Alba Iulia,  de Tiberiu Oláh, și Balada pentru vioară a lui George Enescu. Au urmat, în aceeași „cheie” a unei puternice emoții, cântece populare binecunoscute, interpretate de soliștii orchestrei RAPSOZII ZĂRANDULUI, conduse de PETRICĂ PASCA, cântece însuflețite de un profund sentiment al iubirii de neam și de ţară. În finalul concertului, întreaga asistență, în picioare, a aplaudat HORA UNIRII, ce a reușit un fapt rarisim astăzi și anume, să ne adune laolaltă, arădeni, cu opinii de dreapta și de stânga, sine ira et studio, într-un singur „glas”, al minții și al sufletului, „glasul” UNIRII.

BRAVO  FILARMONICA  ARĂDEANĂ!  FELICITĂRI  PRIMĂRIA  ARAD !!!

Lizica Mihuţ

Sursa: Jurnal Arădean/aradon.ro din 22 ianuarie 2018 – INTERVIU JA. LIZICA MIHUŢ, PREŞEDINTELE CASEI ROMÂNO-CHINEZE, FILIALA ARAD: „ESTE FOARTE GREU SĂ PUI LA PUNCT O ASTFEL DE ISTORIE”

Despre cel mai important eveniment cultural al anului 2018 şi despre ce pregăteşte Lizica Mihuţ legat de acest subiect – un compendium despre Marea Unire – puteţi citi în rândurile de mai jos. Partea I.

Ne spuneți ce pregătiţi pentru anul acesta? Care este surpriza Lizicăi Mihuţ pentru 2018?

LIZICA MIHUŢ. După cum bine se ştie, anul acesta este Centenarul – 100 de ani de la Marea Unire, iar eu ocupându-mă de istoria teatrului transilvănean şi, în general, de istoria culturii în Transilvania, având şi patru cărţi la Editura Academiei Române, directorul editurii m-a contactat propunându-mi să elaborez o carte cu acest prilej. Sigur că pentru mine era destul de dificil pentru că, publicând aproximativ 3.000 de pagini despre istoria culturii în Transilvania, am cam epuizat subiectul, dar Aradul trebuia să fie prezent la o editură precum cea a Academiei Române – prima editură, în fond, din România –, ca recunoaştere naţională şi internaţională. Aşa încât m-am gândit să elaborăm o carte care să fie un compendium privind reperele iconografice ale Aradului prin raportare, desigur, la evenimentul Marii Uniri. Eu scriind doar despre istoria culturii în Transilvania, am apelat la un istoric şi un istoric din Arad specialist în istorie modernă este domnul Cornel Pădurean. Aşa că aceasta este surpriza pe care o pregătesc în acest an. Vreau încă de la început, pentru a-mi justifica alegerea, să citez opinia unui important istoric, Ioan Aurel Pop, care spunea că despre problema Unirii ar trebui să vorbească istorici specialişti în această temă. Fără îndoială, aşa am decis să procedez şi eu, apelând la o colaborare cu domnul Pădurean. El face partea de istorie iar eu voi face partea de istoria culturii.

De ce ar fi un compendium, acum, o carte necesară chiar dacă vorbim despre Marea noastră Unire?

LIZICA MIHUŢ. Pentru că se vorbeşte atât de mult despre personalităţi, evenimente, instituţii, structuri instituţionale, fătă să se cunoască de fapt date esenţiale cu privire la ele. De exemplu, Ţichindeal. Toată lumea vorbeşte despre Ţichindeal. Cine a fost, în fapt? Nimeni nu ştie multe amănunte, de aceea este important. Revenind la acest compendium, vreau să punctez faptul că volumele mele la Editura Academiei, trei dintre ele, au fost toate despre Transilvania şi Teatrul arădean, în context transilvănean, pe urmă o carte de aproximativ 1.500 de pagini, sinteza-sintezelor, aş numi-o, despre Aradul teatral în context național şi transilvănean. Poate ar fi de subliniat faptul că în cărţile mele, la care m-am referit – am o colecţie inconografică şi, de asemenea, am un „mic dicţionar” despre personalităţi şi structuri instituţionale – nu le-am coroborat pe acestea şi nici nu am mers până acum pe ideea de compendium. Ca atare, ar fi vorba acum despre o carte care ar valorifica fişele pe care le-am adunat de-a lungul anilor, peste 20.000 de fişe. O concluzie a informaţiilor adunate.

Dar cum aţi ajuns aici: să scrieţi despre Transilvania şi istoria teatrului? Sunteţi la baza profesor de gramatică.

LIZICA MIHUŢ. Eu am fost toată viaţa profesor de gramatică, şi am ajuns un istoric al teatrului, dar oricum gramatica a rămas vocaţia mea. Existenţa mea intelectuală a fost, însă, între vocaţie şi aspiraţie. Vocaţia mea a fost de profesor şi, ca atare, toată viaţa mea am făcut această vocaţie, cea de profesor (am, cum s-ar spune nouă cărţi de gramatică la activ), dar aspiraţia mea a fost spre istoria culturii. Totul, dublat de microbul presei, dobândit în studenţie. Am cochetat şi îmi place enorm presa, am microbul acesta al presei pe care îl ştii foarte bine – şi mai bine nu îl aveam. Dar, în anul doi de facultate, am început să scriu la revista Orizont, care era o revistă culturală din Timişoara (20 de ani am avut cronică dramatică la Orizont). Iar, ca să scrii la o revistă culturală atunci trebuia să ai în spate o documentare extraordinară. Şi am venit în Arad iar aici nu am avut nicio carte de istorie a teatrului, mai nimic despre teatru, am căutat la bibliotecă, unde nu cred că se știe acest lucru dar tot ce e despre teatru sunt decupaje din ziar, nu poţi să reconstitui nimic. Am avut, însă, şansa să-l întâlnesc pe Iosif Sârbuţ, un colecţionar de teatru, am apelat la colecţia sa şi am cumpărat foarte multe din colecţia lui. A fost un om în serviciul tehnic al teatrului. Îl admir enorm şi îi port o vie recunoştinţă pentru faptul că ne-a pus la dispoziţie anumită documentare despre începuturile mişcării teatrale.

Am ajuns, ca atare, la istoria teatrului pentru că nu poţi scrie într-o revistă literară fără să ştii cine l-a regizat, unde s-a mai jucat, care e elementul de originalitate. Din aproape în aproape, mi-am dat şi un doctorat pe această temă. Şi vreau să precizez că doctoratele înainte de 89 se dădeau pe teme absolut originale iar tema asta, a istoriei teatrului transilvănean, chiar nu a fost abordată de nimeni. Este limpede că 35 de ani am făcut numai această poveste. Este foarte greu să pui la punct o astfel de istorie.

„M-am gândit să elaborăm o carte care să fie un compendium privind reperele iconografice ale Aradului prin raportare, desigur, la evenimentul Marii Uniri”.

DRAGI PRIETENI,

Articolul „GIANINA IGNUȚA – VOCAȚIA UNUI TRĂDĂTOR”, cu trimiteri la RAMONA LILE şi UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU”, şters intenţionat sau din greşeală şi repus ulterior, a avut un impact extraordinar. Numeroase telefoane, un număr record de mesaje şi comentarii emoţionante, 8 distribuiri pe facebook şi foarte multe like-uri (din Arad, dar şi din Bucureşti şi alte oraşe, precum şi din străinătate) constituie pentru mine, vă mărturisesc cu deplină sinceritate, un fapt cu mult mai important decât toate funcţiile de rector/preşedinte/director şi decât toate onorurile posibile.

Apreciez în mod deosebit faptul că susţineţi relaţiile româno-chineze, considerând China una dintre marile puteri ale lumii.

Cu reală preţuire,

Lizica Mihuţ

GIANINA IGNUȚA – VOCAȚIA UNUI TRĂDĂTOR

Am avut-o elevă patru ani la Liceul „Elena Ghiba Birta”, dar nu mi-o amintesc, ceea ce înseamnă că nu era premiantă, dar nici printre cei slabi, deoarece este știut faptul că dascălii rețin mai puțin „grosul” clasei, dar aproape întotdeauna extremele ei. Nu am mai întâlnit-o aproape două decenii. Știu că a lucrat între anii 2000-2014 la CET cu funcționare pe lignit în calitate de consilier juridic, fiind extrem de implicată de-a lungul anilor, la bază și nu la vârf, în campaniile electorale ale PDL Arad. Când, după 14 ani, i s-a redus postul de la CET cu funcționare pe lignit, a avut șansa extraordinară de a fi dobândit încrederea domnului Dorel Căprar, probabil pe considerente de natură politică. Convins fiind că Gianina Ignuța este un om cu potențial pentru viitor, domnul Dorel Căprar a propus-o la Universitatea „Aurel Vlaicu” în momentul în care nu avea niciun loc de muncă, neintrând prin concurs în Baroul de Avocatură din Arad, ci doar în Baroul din Mehedinți, unde nu era necesară susținerea unui examen. Ajunsă la Universitatea „Aurel Vlaicu”, fără nicio expertiză academică, s-a erijat de la început în postura de mare specialist în domeniu. Postul de la Universitatea „Aurel Vlaicu” era și este excelent remunerat, așa încât ar fi trebuit să îi mulțumească, prin loialitate, întreaga viață celui care a propus-o, dar l-a trădat pe acesta cu nonșalanță, determinându-l astfel să întrerupă colaborarea în urmă cu un an. A urmat apoi trădarea domnului Mihai Fifor, într-un mod la care nu doresc să mă refer.

Au fost și alte trădări, între care o Adresă a executorului judecătoresc prin care se atenționa Casa Româno-Chineză din București despre un proiect cu un datornic al Universității „Aurel Vlaicu”, fapt ce nu avea nicio legătură cu mine dar reprezenta, în fond, denigrarea filialei noastre. Este necesar să precizez că Gianina Ignuța nu se implică în activitatea filialei arădene a Casei Româno-Chineze, dar este întotdeauna prezentă la evenimentele Casei Româno-Chineze la București, dând impresia unei colaborări excelente. Însă ceea ce a urmat este chiar de neimaginat. În urmă cu aproape un an și jumătate, un site din Arad (cu un nume incitant, pe care nu doresc să îl scot din anonimat) publica o fotografie realizată de Ramona Lile (fără acordul meu, și pe care am solicitat să o șteargă imediat) la întoarcerea din India, pe aeroport, în prezența a două colege, fotografie însoțită de un text ofensator, jignitor.

După aproape un an și jumătate, am fost atenționată că fotografia mizerabilă și textul denigrator se află pe Facebook, la categoria „Prieteni”, între fotografiile oficiale făcute la București în calitate de președinte al filialei arădene a Casei Româno-Chineze, dorindu-se, cu evidență, discreditarea mea. Am sesizat divizia tehnică a Facebook, care m-a informat că autorul site-ului în discuție are un singur prieten comun cu mine, și anume Gianina Ignuța, deci printr-o simplă deducție rezultă că prin Gianina Ignuța s-a reușit integrarea fotografiei și a textului denigrator pe pagina mea de Facebook, de la „Prieteni”, stârnind numeroase comentarii. Evident, Gianina Ignuța și Ramona Lile, care îmi făcuse fotografia, doreau cu bună știință compromiterea mea. Nu este de mirare că Gianina Ignuța este cel mai apropiat colaborator al Ramonei Lile, deoarece amândouă au vocația de trădător. Îmi amintesc că am angajat-o pe Ramona Lile la Universitatea „Aurel Vlaicu” ca secretară și că am susținut-o necondiționat vreme de zece ani, din convingere, ea reușind prin disimulare să mă determine să cred că este un om serios și harnic, care binemerită promovarea. Am aflat abia după alegeri că Ramona Lile are cărți și studii în 34 de domenii științifice radical diferite, unele dintre acestea fiind plagiate, fapt semnalat, precum bine se știe, în presa centrală și locală.

Ceea ce se întâmplă acum la Universitatea „Aurel Vlaicu” condusă de Ramona Lile și consiliată de Gianina Ignuța (colaboratoarea ei de mare încredere) este greu de imaginat. Fac precizarea că și-au dat demisia un prorector, un decan de facultate, un secretar șef de facultate, specialistul de bază de la serviciul juridic, directorul Serviciului de Resurse Umane, șefa de la Achiziții Publice, ca să dăm doar câteva exemple iar șefa Serviciului Financiar-Contabil, căreia i s-a desființat postul și a fost și sancționată disciplinar, a câștigat în instanță prin sentințe definitive și irevocabile, cele două procese cu Universitatea „Aurel Vlaicu” și, obligatoriu, va trebui să i se facă dreptate.

Subliniez că, la plecarea mea, Universitatea „Aurel Vlaicu” avea 5 milioane de euro pe depozite din anul 2005 și 1,5 milioane bani lichizi pentru cheltuielile curente, iar în prezent trebuie să se facă concedieri din administrație, ca urmare a numeroaselor angajări făcute în mod nejustificat de Ramona Lile.

Revenind la ideea de trădare, mă gândesc câtă dreptate avea William Shakespeare când spunea că „Nu există trădare mai mare decât trădarea față de tine însuți”.

Lizica Mihuț