Se știe că profesorii rețin, de-a lungul anilor, elevii speciali, nu neapărat pe cei mai buni sau pe cei mai slabi, deoarece aceștia sunt foarte mulți, ci pe acei cu VOCAȚIE DE LIDER. Se discută mult, în prezent, despre lider, mai ales din perspectiva variilor abordări în politică, dar cuvântul are și o altă accepțiune, precizată în DEX și anume: „PERSONALITATE DOMINANTĂ ÎNTR-UN GRUP”.
Fiindu-i profesoară și chiar dirigintă patru ani, la Colegiul „Elena Ghiba Birta”, am identificat această calitate de lider a CLAUDIEI IUGA, ea propunându-și, probabil” instinctiv, să domine, nu numai prin faptul că era DEȘTEAPTĂ și că VORBEA NEÎNTRERUPT, ci și prin modul de a aduce ARGUMENTE, aproape întotdeauna, pertinente, chiar dacă uneori deranja, prin insistență. Așa încât nu sunt surprinsă că a terminat Facultatea de Drept și un master în Management. Și nici nu sunt uimită că lucrează de şapte ani în departamentul de comunicare al IPJ Arad. Dar în dialogul de acum, apreciez, în primul rând, un CREDO, devenit PROFESIUNE DE CREDINȚĂ: „Nimic fără MUNCĂ și DISCIPLINĂ. Nimic fără DĂRUIRE”. Și a început să muncească, precum însăși mărturisește, „de jos”, angajându-se în anul 2006 în structurile Poliției Române, ca AGENT de SIGURANȚĂ PUBLICĂ ȘI CONDUCTOR CÂINE, un post greu și periculos, din punctul meu de vedere, dar care, spune CLAUDIA IUGA „nu i-a pricinuit probleme nerezolvabile”, așa încât după opt ani, va lucra în cadrul structurii de PREVENIRE, iar începând cu 1 octombrie 2016, în ECHIPA DE COMUNICARE a IPJ ARAD. Evident, mi-a plăcut declarația ei referitoare la job: „când lucrează, nu cântă și când cântă, nu lucrează”, în sensul că cele două activități desfășurate, ca POLIȚISTĂ și ca ARTISTĂ (solistă vocală a trupei Q Band) nu se suprapun, ci se susțin prin complementaritate. Pe de-o parte, una, OBIECTIVĂ şi RIGUROASĂ, în care fiecare cuvânt al Comunicatului de presă al IPJ ESENȚIALIZEAZĂ o realitate, de aceea CLAUDIA IUGA este FOARTE ATENTĂ, la respectarea legalității în prezentarea „primei evaluări a unei situații, spre a nu aduce, involuntar, în mediul public, prejudicii de imagine și spre a nu arunca cu pietre, în mod gratuit”. Însă nu în ultimul rând, CLAUDIA IUGA acordă o importanță deosebită modului de a comunica, spre familie, situații dramatice, tragice chiar, cu privire la un membru sau la membri ai acesteia, vădind în acest fel RESPONSABILITATE și EMPATIE față de oameni aflați în vremelnic impas. Pe de altă parte, calitatea de SOLISTĂ VOCALĂ a celei „mai mari formații din vestul României” i-a adus VIZIBILITATE PUBLICĂ, relevând HAR, INSPIRAȚIE și SENSIBILITATE. Cariera sa artistică a fost construită, de asemenea „de jos”, cântând câteva melodii, la început, în formația „Pacifica” (1998), alături de tatăl său, VIRGIL IUGA, un profesionist în domeniu, apoi prin PARTICIPĂRI MEMORABILE, de-a lungul anilor, la Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia, unde a obținut un onorant loc al III-lea (2003), la „Vocea României” (2013), unde a ajuns în semifinală, la „X Factor” (2020), precum și prin colaborările cu Filarmonica de Stat Arad (2014, 2015, 2022) sau ca interpret și jurat la Festivalurile de Artiști Amatori ale MAI.
Unii spun (pe surse) despre CLAUDIA IUGA că este uneori țâfnoasă și dificilă, dar, probabil, din pricina strădaniei de a lucra impecabil în activitatea desfășurată la IPJ Arad, AMBIȚIA ei fiind pe TERMEN LUNG, de „a clădi un fundament sănătos și de a pune o cărămidă, ce nu se sparge la primul pas” la edificiul, ce se cheamă „locul său de muncă”, pe care „să îl lase celor ce îi vor urma”, PREȚUIREA ei, subliniată, în dialogul nostru, fiind, în primul rând, pentru colegii ei de la IPJ Arad și pentru „DĂRUIREA lor, adesea, până la sacrificiu, în folosul comunității”. Subliniem că imaginea și președinta Asociației „ALUMNI” a Universității „Vasile Goldiș” este CLAUDIA IUGA. Este vorba despre o entitate cu mari reușite peste ocean, dar care în România și, în general, în Europa de Est, nu are audiența celei din SUA. Să reținem că ALUMNI este o entitate din cadrul unei universități, de stat sau privată, gândită să dea un plus de credibilitate, dar și donații acesteia, prin sponsorizări făcute de foști studenți, care au devenit personalități de anvergură economică, culturală, artistică. Iar, în final, urarea devenită, deja, tradițională, SUCCES, în continuare.
Provocările cu care se confruntă mediul au un efect puternic asupra copiilor și tinerilor. În special cei din Generația Z, care au acum între 11 și 26-27 de ani, sunt mai conectați la știrile despre mediu și mai implicați în activități civice, în proteste și în acțiuni de voluntariat.
Publicația Școala 9 a vorbit, într-o tabără de mediu, cu patru liceeni despre ce îi motivează pe ei în lupta pentru a proteja mediul.
Specialiștii cred că motivația tinerilor vine din simplul fapt că, în prezent, problemele cu mediul – poluarea, încălzirea globală, defrișările, incendiile de vegetație – sunt atât de mari încât îi impactează direct și într-un mod mai intens decât generațiile părinților și bunicilor lor, fiindcă de-atunci, s-au acutizat. De altfel, pentru că sunt mai bine informați, au devenit conștienți că viitorul lor nu va arăta deloc bine, dacă lucrurile continuă să meargă în aceeași direcție. Studii din mai multe state ale lumii, inclusiv din România, arată că peste 70% dintre tineri sunt preocupați de problemele de mediu și cam tot atâția cred că politicienii nu vor face nimic să le rezolve. Există un termen pentru a descrie aceste îngrijorări: eco-anxietate – aproape 60% dintre copii și adulții tineri au această tulburare. Iar situația se va înrăutăți, așa că trebuie să învățăm să trăim cu ea, avertizează oamenii de știință. Iarina, Adriana, Mario și Sava sunt printre elevii care au câștigat concursul național de mediu Ecoprovocarea, organizat de ONG-ul de dezvoltare durabilă Viitor Plus. Elevii și profesorii înscriși au plantat puieți, au reciclat și au igienizat în propriile comunități. Școala 9 i-a găsit la sfârșit de august în tabără la Cheia, județul Prahova, premiul pentru munca lor dintr-un an școlar. I-am întrebat de ce sunt atât de hotărâți și i-am lăsat pe ei să vorbească:
Iarina, 17 ani, elevă în clasa a XII-a la Științele naturii, Liceul Teoretic Adam Müller Guttenbrunn, Arad:
Lucrurile legate de mediu sunt teme ușor de citit, dar mai greu de conștientizat. Eu m-am sensibilizat la tot ce am citit despre mediu, orice veste. Nu vreau să fac o discrepanță între generații, dar tinerii, în special generația Z, sunt mai predispuși să fie orientați spre ideea de protest și spre ideea de „fac ceva, ca să schimb ceva”. Pe când generații mai din urmă fie s-au obișnuit cu ideea, fie au ales să-și pună toată încrederea în tineri – și ăsta e un lucru bun. Tinerii au altă percepție, vor schimbare, vor mai bine. Dacă generațiile din spate sunt acolo ca susținătoare, atunci tinerii pot face orice. Eu, de exemplu, simt această susținere. Aici, în tabără, mi-am dat seama cât de mult respect au ceilalți facilitatori, care sunt adulți, față de mine, un copil. Mă respectă pe mine și ideile mele. Da, există o reticență la generațiile mai vechi pentru temele de mediu, dar asta se trage și din faptul că, atunci când erau ele tinere, problemele de mediu existau, clar, dar mediatizarea nu era atât de activă. Și atunci nu au dezvoltat pasiunea asta, așa ca noi. Fiecare om are în primul rând responsabilitatea de a fi el sustenabil cu sine. Dar asta ține de lucrurile mărunte, să nu folosești atât de mult curent, să nu consumi atât de multă apă, să nu faci risipă alimentară. Începe ca o chestie personală, dar acțiunile astea mărunte cresc. Fiecare om, prin acțiunile sale, este responsabil, dar când vine vorba de acțiuni mai mari, este nevoie de autorități. Cred că România, în acest moment, are probleme în a îndeplini toate cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă. Nu în toate situația este atât de gravă. Dar cel mai tare în România cred că sunt probleme cu consumul iresponsabil, egalitatea de gen și pace și justiție. În curriculum nu prea există materii care să se axeze în totalitate pe mediu sau măcar să aibă puțin legat de mediu. Sunt câteva lecții la geografie, în clasele a X-a și a XI-a, dar și acolo sunt limitate lecțiile, sunt câteva care țin de sustenabilitate. Dar genul acesta de activități țin locul acelor materii. Și așa este încărcat curriculumul elevilor și cu o activitate de genul se învață și non-formal. Și sunt de părere că ar trebui învățate așa. Dacă mediul ar fi predat ca matematica, ar fi și mai scăzut interesul. Cred că simt anxietatea de mediu. Și cred că toți cei care sunt implicați în problemele de mediu stau puțin cu ei și se gândesc „dar care e scopul?”. Poate e în zadar ceea ce faci. Și e un proces continuu al anxietății, e greu de trecut peste. Dar cu cât sunt mai mulți oameni care lucrează pentru mediu, eu zic că anxietatea asta o să dispară încet.
Adriana, 16 ani, clasa a XI-a, Colegiul Național I.C. Brătianu, Pitești:
Nu am fost atât de interesată de mediu până acum pentru că nu am avut în jurul meu alte persoane care să fie. Dar am început să mă implic mai mult și să fiu și încăpățânată. Tot aud persoane care spun: „de ce să pun deșeurile separat, de ce să curăț eu?”. Și încerc să le conving prin exemplu. Poate prima dată o fac pentru că se simt prost că o faci tu, dar încet-încet își dau seama că e important. Cred că noi suntem mai preocupați de mediu pentru că au apărut, cu timpul, tot felul de probleme. Generațiile părinților, bunicilor mei nu se confruntau cu aceste probleme în trecut. Probabil trăiau la țară și acolo nu exista nici măcar conceptul de PET, nu aveau ce să recicleze. Pe când noi ne confruntăm cu multe probleme. Mi-ar plăcea tare mult să avem opționale de genul acesta la școală, pentru că fie că îți place, fie că nu, o oră pe săptămână ești acolo și înveți niște lucruri, îți rămân în cap. Eu sunt o persoană anxioasă și atunci am simțit anxietate și din punctul acesta de vedere, al mediului și al modului în care va arăta viitorul meu, când afli tot felul de date și vezi că este o adevărată problemă. Vezi pe internet, citești un articol, vezi un filmuleț și îți spui: a, nu e la mine, nu mă afectează. Dar când o vezi tu…
Sava, clasa a XII-a, Liceul Teoretic Mircea Eliade, Întorsura Buzăului:
Eu cred că noi, tinerii, suntem mai preocupați de mediu pentru că ne dorim un viitor mai bun. Ne gândim din ce în ce mai mult la viitorul nostru și la ce ne înconjoară. Vrem un mediu bun, curat, ordonat, nu unul plin de mizerie și aer toxic. Cred că suntem mai implicați și datorită protestelor din alte țări pe aceste teme și a rețelelor sociale, vedem că se întâmplă lucruri în alte țări. Eu am locuit în Italia cu părinții mei o perioadă. Acolo era obligatorie colectarea separată. Și eu am fost des certat de părinții mei că nu respect asta. Mi-au desenat pe coșuri ca să arunc selectiv, pentru că eram mic și nu știam să citesc. Personal, cred că cel mai rău stăm la Obiectivul consum. Facem multă risipă de energie. Oamenii țin lumina aprinsă și ziua. Și risipa apei, lasă apa să curgă tare când se spală pe mâini în loc să dea drumul regulat.
Mario, clasa a XII-a, Colegiul Tehnologic Aurel Vlaicu, Galați:
Am intrat în concursul Ecoprovocarea ca să descopăr lucruri noi și ca să-mi mai repar din greșelile cu mediul, cu aruncatul gunoaielor pe jos. M-am simțit puțin vinovat. La liceu am plantat arbori, am reciclat. Cred că tinerii sunt mai interesați de mediu pentru că sunt mai informați, înainte nu era atât de multă tehnologie. Eu vreau să salvez natura și să avem o planetă mai curată. Oamenii sunt cei mai vinovați de poluare, nu dau prea multă importanță. I-am învățat și pe părinții mei să recicleze și să stingă lumina când ies din cameră.
În urmă cu mulți ani, l-am cunoscut pe EUSEBIU PISTRU, când lucra ca mecanic auto la Dacia service din Aradul Nou. Era jovial și prompt în rezolvarea solicitărilor, mai ales, când ele veneau de la Gheorghe Vidu, șeful său. Cred că i-au plăcut mult mașinile, din moment ce a lucrat mult în domeniu, inclusiv la Autoritatea Rutieră Română și la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii (secretar de stat) și chiar privatizându-se în vânzarea autovehiculelor noi. Era, zic, JOVIAL și SIMPATIC și cred că AȘA A RĂMAS până astăzi, fără să dobândească emfaza și „fițele” omniștiute ale demnitarului.
Nefiind obligatoriu, ci „o chestiune de transparență și moralitate”, EUGENIU PISTRU nu și-a publicat CV-ul pe pagina de internet a Senatului, așa încât m-am documentat, apelând la un CV mai vechi. Este evident că EUSEBIU PISTRU nu a fost NICICÂND PREOCUPAT de studii. A terminat liceul la 25 de ani și facultatea la 34 de ani. Nu reproșez finalizarea studiilor mai târziu decât ar fi fost firesc, deoarece viața impune un anumit parcurs, dincolo de firesc și normalitate. Ceea ce îi reproșez lui EUSEBIU PISTRU, la modul profund, este că NU PREȚUIEȘTE temeinicia studiilor. Într-un foarte bun articol din presa arădeană, mărturisește nonșalant, privitor la master, ba că îl are, ba că nu este sigur că l-a finalizat, relevând bățos, o ABORDARE SUPERFICIALĂ, aproape incredibilă: „Si nici nu mă interesează să-mi fac…master…” și nici nu crede că „va avea nevoie în viitor de alte studii”. Dar dincolo de pojghița de HÂTRU și GLUMEȚ, voia mai mult. Și a intrat în politică. Din punctul meu de vedere este un exemplu, ce se poate clasiciza. Exemplul TRASEISMULUI POLITIC. A trecut pe la toate partidele, cu excepția USR și UDMR, în doar patru ani: PD-L până în 2015; în Parlament, în 2016, pe listele liberalilor; decembrie 2017- septembrie 2019 la ALDE; apoi PRO ROMÂNIA, o lună (septembrie-octombrie, 2019); se reîntoarce în ALDE: octombrie 2019 – februarie 2020; în PMP, patru luni, până în Iunie 2020, când optează pentru PSD, fiind în prezent, vicepreședintele partidului.
EUSEBIU PISTRU nu are darul elaborării și susținerii unui DISCURS, care să electrizeze auditoriului. Și este departe de a fi un ORATOR. Cred că nici nu-și face probleme din acest punct de vedere, arătându-se continuu preocupat SĂ PLACĂ TUTUROR, prin conversații directe, nesofisticate și artificiale. Am urmărit în social media că a fost recent în localitățile Dezna, Hălmăgel, Bata, Șagu, Mișca, Nădăb, Conop, Buteni, Cărand, Semlac, fiind foarte atent SĂ DIALOGHEZE CU OAMENII și, uneori, la un pahar, două, vreme de o noapte chiar, SĂ-I CONVINGĂ POLITIC, dincolo de ideologii, pe care le relativizează, potrivit propriei mărturisiri: „NU CRED ÎN DOCTRINE POLITICE.”
Este adevărat, face numeroase GREȘELI DE ORTOGRAFIE, chiar și după prima sau a doua corectură, dar știe că omul/votantul său TREBUIE AJUTAT, când acesta se află în dificultate. Și potrivit informațiilor pe surse, EUSEBIU PISTRU știe să fie ALĂTURI DE OAMENI, mai ales, în mediul rural, apreciat fiind de către aceștia. FĂRĂ RAFINAMENT și FĂRĂ SUBTILITĂȚI, dar și fără a fi intrigant și duplicitar, EUSEBIU PISTRU poate fi emblematic pentru o anume TIPOLOGIE a politicianului român, pe care o putem sau nu dezavua, dar trebuie să recunoșteam că are și cel puțin câteva merite incontestabile. Iar, în final, ca întotdeauna, SUCCES, în continuare.
P.S. Voi continua să scriu articole sub genericul Profile în câteva „linii”, despre arădeni implicați politic, până în MARTIE 2024, deoarece, probabil atunci, va începe, în forță, campania electorală și NU DORESC să exprim opinii, care ar putea, într-un fel sau altul, să influențeze decizia electoratului.
Mai mult de jumătate din cariera de profesor a fost inspector școlar și îndrăznesc să spun, dintru început, că reprezintă o PERSONALITATE PROVIDENȚIALĂ pentru dăscălimea arădeană, cu specialitatea Limba și literatura română. A fost ales de către colegi, prin vot secret, imediat după evenimentele din 1989. Avea atunci experiența de director (Școala generală din Apateu, şase ani, Școala generală nr.9 din Arad, nouă ani), dar nu izbânzile sale, cu toate că au fost memorabile, a determinat opțiunea, aproape în unanimitate a colegilor săi, în ianuarie 1990, pentru nominalizarea ca inspector școlar.
DUMITRU MIHĂILESCU se făcuse cunoscut ca „metodist” de limba română, impunându-se nu numai prin CUNOȘTINȚE TEMEINICE în domeniul specialității, ci și printr-o abordare CORECTĂ și RIGUROASĂ a DEMERSULUI FORMATIV. În lunile și anii, ce au urmat lui decembrie 1989, când bătăliile în societate erau mari, iar legile aproape lipseau, DUMITRU MIHĂILESCU are meritul de a fi construit, fără ostentație și orgolii, un climat echilibrat, de reală promovare a DEMNITĂȚII PROFESIONALE, asumându-și dificila „misie” de ÎNDRUMARE și abia apoi de CONTROL. Considerând că „cea mai frumoasă lecție nu s-a făcut și că perfecțiunea nu există”, DUMITRU MIHĂILESCU, cunoscându-i extrem de bine pe colegi, fiind chiar considerat o ENCICLOPEDIE în acest sens, a coordonat cu DISCREȚIE și DIPLOMAȚIE, dublate însă, de SERIOZITATE și INTRANSIGENȚĂ, un proces, în care valorile erau recunoscute ca atare, iar derapajele profesionale erau PROFUND sprijinite și nu „arătate cu degetul în piața publică”, precum era modelul binecunoscut în epocă. Marile modele asumate, în repetate rânduri, au fost profesorii Universității timișorene GHEORGHE TOHĂNEANU și EUGEN TODORAN, de la care a deprins „exigența față de cuvântul scris sau spus”, pledoaria pentru abordarea limbii împreună cu literatura și nu separându-le, cum s-a întâmplat ani la rând, sublinierea valorii estetice a operei literare și, în primul rând, MODESTIA. Contribuind la elaborarea la nivel național a noului curriculum pentru gimnaziu și liceu, privind predarea limbii și literaturii române, fiind el însuși autor al unor importante lucrări științifice (cărți, studii, articole), DUMITRU MIHĂILESCU a considerat, întotdeauna, limba „ca instrument de comunicare și nu ca un ansamblu de reguli coercitive”, susținând viziunea actuală asupra studiului limbii și literaturii române. O viziune concretizată în modelul comunicativ-funcțional, în care clasa devine „un spațiu al dialogului și al cooperării.”
Se știe că începând cu anul 1991, am fost cadru didactic titular la Universitatea de stat arădeană, dar pledând pentru o abordare sistemică a școlii românești, o abordare ce reunește, printr-o viziune unitară, învățământul preuniversitar cu cel universitar, am fost continuu implicată în stabilirea unor relații de colaborare, în care transferul de expertiză s-a produs în ambele sensuri, admirația mea declarată, uneori cu tărie, alteori, în surdină, fiind pentru celebrarea valorilor. Este evident că una dintre acestea este reprezentată de DUMITRU MIHĂILESCU. Și întâia dată în contextul „PROFILULUI”, articol, ce îl are ca protagonist pe DUMITRU MIHĂILESCU, propun să urmărim opiniile semnate de două colaboratoare ale acestuia, distinse profesoare de Limba și literatura română, foste inspectoare școlare, care onorează prin PROFESIONALISM și DEVOȚIUNE calitatea de cadru didactic, în lumea de azi, măcinată de impostură și false valori.
prof. dr. DIANA ACHIM, director al Colegiului „Moise Nicoară”, fost inspector școlar (Limba și literatura română):
„Dumitru Mihăilescu, ca inspector, a dovedit profesionalism, seriozitate și eleganță. Un merit deosebit este acela de a fi recunoscut valoarea profesorilor pe care i-a păstorit. Având o memorie extraordinară, știa poveștile profesionale și de viață ale tuturor dascălilor de limba română, cu amănunte semnificative și detalii neimportante, cu suișuri și cu coborâșuri. De o diplomație ieșită din comun, inspectorul Mihăilescu a știut să împace «ceea ce trebuie» cu ceea ce e valoros și bun, ținând, ani de zile, un echilibru, la disciplina Limba și literatura română, la nivel județean.
Pasiunea pentru istoria limbii, dar și pentru istoriile din literatură sau din viață se manifestă, mai ales, când… istorisește. Fotografia din acest articol este reprezentativă: figura lui Dumitru Mihăilescu are, în fundal, la propriu și la figurat, o bibliotecă.”
prof. dr. LAURA ORBAN, director adjunct al Liceului Național de Informatică Arad, fost inspector școlar (Limba și literatura română):
„Profesorii clădesc oameni, fără aceștia nu ar fi nimic consistent. Singurul lucru pe care un dascăl îl așteaptă – cred – este respectul pentru o viață dedicată modelării unor suflete. Tocmai din această cauză, admir demersul doamnei prof. univ. dr. Lizica Mihuț de a evoca activitatea unor personalități culturale arădene, fapt care demonstrează finețea și caracterul nobil al adevăratului intelectual.
Cel mai greu este să scriem despre oamenii pe care îi îndrăgim și prețuim. Activitatea domnului inspector școlar de Limba și literatura română Dumitru Mihăilescu a marcat învățământul arădean, lăsând repere generațiilor care au urmat. După atâția ani, școala devine o veche dragoste de care nu poți scăpa, la care nu vrei să renunți, cu toate greutățile pe care le întâmpinăm în activitatea cotidiană. Dumnealui a reușit să înlăture imaginea domnului Vucea, personajul lui Barbu Ștefănescu-Delavrancea, promovând valorile morale pe care un cadru didactic trebuie să le posede. Domnul inspector a reușit să stabilească o relație autentică, empatică, directă nu numai cu elevii al căror profesor le-a fost ani la rând la Colegiul Economic Arad, dar mai ales cu profesorii, indiferent de experiența pe care aceștia o aveau la catedră.
Mereu am trăit cu impresia că este profesor din convingere, că această opțiune profesională a dominat traseul vieții sale, că a exclus aprioric orice alt drum pe care viața i l-a oferit, trăind cu impresia că omul sfințește locul. Tocmai din această cauză, consider că imaginea personajului sadovenian domnu’ Trandafir este cea mai apropiată de dumnealui. Calitățile dascălului, aptitudinile profesionale, pasiunea pentru munca sa, dragostea pentru copii, competența și măiestria cu care reușește să comunice cu elevii și profesorii sunt realități ale OMULUI Dumitru Mihăilescu, care lasă o adevărată moștenire, putând să afirme în mod indubitabil: «în locul acela a trăit odată un om». Privit din acest unghi de vedere, domnul Dumitru Mihăilescu a jucat adesea rolul dascălului Clăiţă şi al profesorului Wondracek, personajele lui Ioan Slavici, pentru zeci de cadre didactice debutante, între care m-am numărat și eu.
Rigorile școlii românești, sarcinile care i-au revenit ca inspector școlar nu au anulat acea magmă interioară fertilă a omului de litere, căci domnul inspector Dumitru Mihăilescu a continuat să aibă acea deschidere spre cultură, o trăire care animă orice filolog adevărat. Rezistența în fața căii comode a suficienței – un drum rigid și îngust al unui simplu funcționar surprins ironic de Anton Holban în «Parada dascălilor» – a fost demostrată prin numeroasele lucrări științifice, studii, articole și prezentări de cărți ale scriitorilor. Admir faptul că sistemul nu l-a înghițit, precum Iona de chit, că nu l-a purtat în deriva schimbărilor care aveau să survină în mod inerent. Scrisul a fost o formă de manifestare academică a unui intelectual care avea multe de spus în sfera filologiei. Participarea la simpozionul «Slaviciana – Studii despre Ioan Slavici» a constituit pentru mine un moment revelatoriu, în care descopeream pasiunea inspectorului școlar față de scriitura celui mai reprezentativ prozator arădean. Mărturisesc că m-am bucurat de sprijinul necondiționat pe care l-a acordat ani la rând, pe când organizam simpozionul «Ștefan Augustin Doinaș», eveniment în care își surprindea audiența cu finețea analizei stilistice sau prezentarea unor ediții inedite ale autorului evocat, aflate în biblioteca personală. Ceea ce a încununat admirația și respectul sădit în mine au constituit cunoștințele pe care dumnealui le posedă despre cultura greco-latină. În timp, am asistat la colaborarea constantă a domnului Mihăilescu cu reputatul profesor Vasile Man la revista de filologie «Studii de știință și cultură», dar și la redactarea lucrării de reper «Școli arădene» vol. II, cu Liga Scriitorilor – filiala Arad, cu revista «Gutenberg» condusă de Florica R. Cândea sau Ioan Leric în alcătuirea «Glosarului sadovenian», cu Lizica Mihuț în redactarea lucrării «Limba română. Repere teoretice. Exerciții», Casa Corpului Didactic Arad, unde va publica o serie de teste în colaborare cu Radu Savulov, toate acestea fiind câteva exemple fugare ale unei constate aplecări asupra culturii.
Întâlnirea cu oameni de calibrul domnului inspector Dumitru Mihăilescu este o oportunitate, căci genul acesta de profesori privesc meseria ca pe un fascinant joc de șah, în care abordează viața cu albul și negrul ei, dar joacă cu piese unice: cărțile cu subiecte previzibile, halucinante, fascinante sau nebuloase. Profesorul Mihăilescu, de-a lungul onorantei cariere didactice, a pășit cu eleganță din careurile negre spre cele albe, fără să lase nicio clipă impresia efortului sisific de a respecta limitele «hotarului nestatornic». Pe noi, cei care am avut bucuria de a-l cunoaște, ne va inspira mereu învățătura subtilă transmisă: fascinanta iradiere a cuvintelor, felul subtil în care acestea pot modela viețile indivizilor și sufletele lor.”
Mai mult de jumătate din cariera de profesor a fost inspector școlar și îndrăznesc să spun, dintru început, că reprezintă o PERSONALITATE PROVIDENȚIALĂ pentru dăscălimea arădeană, cu specialitatea Limba și literatura română. A fost ales de către colegi, prin vot secret, imediat după evenimentele din 1989. Avea atunci experiența de director (Școala generală din Apateu, 6 ani, Școala generală nr. 9 din Arad, 9 ani), dar nu izbânzile sale, cu toate că au fost memorabile, a determinat opțiunea, aproape în unanimitate a colegilor săi, în ianuarie 1990, pentru nominalizarea ca inspector școlar. DUMITRU MIHĂILESCU se făcuse cunoscut ca „metodist” de limba română, impunându-se nu numai prin CUNOȘTINȚE TEMEINICE în domeniul specialității, ci și printr-o abordare CORECTĂ și RIGUROASĂ a DEMERSULUI FORMATIV.
În lunile și anii, ce au urmat lui decembrie 1989, când bătăliile în societate erau mari, iar legile aproape lipseau, DUMITRU MIHĂILESCU are meritul de a fi construit, fără ostentație și orgolii, un climat echilibrat, de reală promovare a DEMNITĂȚII PROFESIONALE, asumându-și dificila „misie” de ÎNDRUMARE și abia apoi de CONTROL. Considerând că „cea mai frumoasă lecție nu s-a făcut și că perfecțiunea nu există”, DUMITRU MIHĂILESCU, cunoscându-i extrem de bine pe colegi, fiind chiar considerat o ENCICLOPEDIE în acest sens, a coordonat cu DISCREȚIE și DIPLOMAȚIE, dublate însă, de SERIOZITATE și INTRANSIGENȚĂ, un proces în care valorile erau recunoscute ca atare, iar derapajele profesionale erau PROFUND sprijinite și nu „arătate cu degetul în piața publică”, precum era modelul binecunoscut în epocă.
Marile modele asumate, în repetate rânduri, au fost profesorii Universității timișorene GHEORGHE TOHĂNEANU și EUGEN TODORAN, de la care a deprins „exigența față de cuvântul scris sau spus”, pledoaria pentru abordarea limbii împreună cu literatura și nu separându-le, cum s-a întâmplat ani la rând, sublinierea valorii estetice a operei literare și, în primul rând, MODESTIA.
Contribuind la elaborarea la nivel național a noului curriculum pentru gimnaziu și liceu, privind predarea limbii și literaturii române, fiind el însuși autor al unor importante lucrări științifice (cărți, studii, articole), DUMITRU MIHĂILESCU a considerat, întotdeauna, limba „ca instrument de comunicare și nu ca un ansamblu de reguli coercitive”, susținând viziunea actuală asupra studiului limbii și literaturii române. O viziune concretizată în modelul comunicativ-funcțional, în care clasa devine „un spațiu al dialogului și al cooperării.” Se știe că începând cu anul 1991, am fost cadru didactic titular la Universitatea de stat arădeană, dar pledând pentru o abordare sistemică a școlii românești, o abordare ce reunește, printr-o viziune unitară, învățământul preuniversitar cu cel universitar, am fost continuu implicată în stabilirea unor relații de colaborare, în care transferul de expertiză s-a produs în ambele sensuri, admirația mea declarată, uneori cu tărie, alteori în surdină, fiind pentru celebrarea valorilor. Este evident că una dintre acestea este reprezentată de DUMITRU MIHĂILESCU.
Și întâia dată în contextul „PROFILULUI”, articol ce îl are ca protagonist pe DUMITRU MIHĂILESCU, propun să urmărim opiniile semnate de două colaboratoare ale acestuia, distinse profesoare de Limba și literatura română, foste inspectoare școlare, care onorează prin PROFESIONALISM și DEVOȚIUNE calitatea de cadru didactic, în lumea de azi, măcinată de impostură și false valori.
Prof. dr. DIANA ACHIM, director al Colegiului „Moise Nicoară”, fost inspector școlar (Limba și literatura română):
„Dumitru Mihăilescu, ca inspector, a dovedit profesionalism, seriozitate și eleganță. Un merit deosebit este acela de a fi recunoscut valoarea profesorilor pe care i-a păstorit. Având o memorie extraordinară, știa poveștile profesionale și de viață ale tuturor dascălilor de limba română, cu amănunte semnificative și detalii neimportante, cu suișuri și cu coborâșuri. De o diplomație ieșită din comun, inspectorul Mihăilescu a știut să împace „ceea ce trebuie” cu ceea ce e valoros și bun, ținând, ani de zile, un echilibru, la disciplina Limba și literatura română, la nivel județean.
Pasiunea pentru istoria limbii, dar și pentru istoriile din literatură sau din viață se manifestă, mai ales, când… istorisește. Fotografia din acest articol este reprezentativă: figura lui Dumitru Mihăilescu are, în fundal, la propriu și la figurat, o bibliotecă.”
Prof. dr. LAURA ORBAN, director adjunct al Liceului Național de Informatică Arad, fost inspector școlar (Limba și literatura română):
„Profesorii clădesc oameni, fără aceștia nu ar fi nimic consistent. Singurul lucru pe care un dascăl îl așteaptă – cred – este respectul pentru o viață dedicată modelării unor suflete. Tocmai din această cauză, admir demersul doamnei prof. univ. dr. Lizica Mihuț de a evoca activitatea unor personalități culturale arădene, fapt care demonstrează finețea și caracterul nobil al adevăratului intelectual.
Cel mai greu este să scriem despre oamenii pe care îi îndrăgim și prețuim. Activitatea domnului inspector școlar de Limba și literatura română Dumitru Mihăilescu a marcat învățământul arădean, lăsând repere generațiilor care au urmat. După atâția ani, școala devine o veche dragoste de care nu poți scăpa, la care nu vrei să renunți, cu toate greutățile pe care le întâmpinăm în activitatea cotidiană. Dumnealui a reușit să înlăture imaginea domnului Vucea, personajul lui Barbu Ștefănescu-Delavrancea, promovând valorile morale pe care un cadru didactic trebuie să le posede. Domnul inspector a reușit să stabilească o relație autentică, empatică, directă nu numai cu elevii al căror profesor le-a fost ani la rând la Colegiul Economic Arad, dar mai ales cu profesorii, indiferent de experiența pe care aceștia o aveau la catedră.
Mereu am trăit cu impresia că este profesor din convingere, că această opțiune profesională a dominat traseul vieții sale, că a exclus aprioric orice alt drum pe care viața i l-a oferit, trăind cu impresia că omul sfințește locul. Tocmai din această cauză, consider că imaginea personajului sadovenian domnu’ Trandafir este cea mai apropiată de dumnealui. Calitățile dascălului, aptitudinile profesionale, pasiunea pentru munca sa, dragostea pentru copii, competența și măiestria cu care reușește să comunice cu elevii și profesorii sunt realități ale OMULUI Dumitru Mihăilescu, care lasă o adevărată moștenire, putând să afirme în mod indubitabil: „în locul acela a trăit odată un om”. Privit din acest unghi de vedere, domnul Dumitru Mihăilescu a jucat adesea rolul dascălului Clăiţă şi al profesorului Wondracek, personajele lui Ioan Slavici, pentru zeci de cadre didactice debutante, între care m-am numărat și eu.
Rigorile școlii românești, sarcinile care i-au revenit ca inspector școlar nu au anulat acea magmă interioară fertilă a omului de litere, căci domnul inspector Dumitru Mihăilescu a continuat să aibă acea deschidere spre cultură, o trăire care animă orice filolog adevărat. Rezistența în fața căii comode a suficienței – un drum rigid și îngust al unui simplu funcționar surprins ironic de Anton Holban în „Parada dascălilor” – a fost demostrată prin numeroasele lucrări științifice, studii, articole și prezentări de cărți ale scriitorilor. Admir faptul că sistemul nu l-a înghițit, precum Iona de chit, că nu l-a purtat în deriva schimbărilor care aveau să survină în mod inerent. Scrisul a fost o formă de manifestare academică a unui intelectual care avea multe de spus în sfera filologiei. Participarea la simpozionul „Slaviciana – Studii despre Ioan Slavici” a constituit pentru mine un moment revelatoriu, în care descopeream pasiunea inspectorului școlar față de scriitura celui mai reprezentativ prozator arădean. Mărturisesc că m-am bucurat de sprijinul necondiționat pe care l-a acordat ani la rând, pe când organizam simpozionul „Ștefan Augustin Doinaș”, eveniment în care își surprindea audiența cu finețea analizei stilistice sau prezentarea unor ediții inedite ale autorului evocat, aflate în biblioteca personală. Ceea ce a încununat admirația și respectul sădit în mine au constituit cunoștințele pe care dumnealui le posedă despre cultura greco-latină. În timp, am asistat la colaborarea constantă a domnului Mihăilescu cu reputatul profesor Vasile Man la revista de filologie „Studii de știință și cultură”, dar și la redactarea lucrării de reper „Școli arădene” vol. II, cu Liga Scriitorilor – filiala Arad, cu revista „Gutenberg” condusă de Florica R. Cândea sau Ioan Leric în alcătuirea „Glosarului sadovenian”, cu Lizica Mihuț în redactarea lucrării „Limba română. Repere teoretice. Exerciții”, Casa Corpului Didactic Arad, unde va publica o serie de teste în colaborare cu Radu Savulov, toate acestea fiind câteva exemple fugare ale unei constate aplecări asupra culturii.
Întâlnirea cu oameni de calibrul domnului inspector Dumitru Mihăilescu este o oportunitate, căci genul acesta de profesori privesc meseria ca pe un fascinant joc de șah, în care abordează viața cu albul și negrul ei, dar joacă cu piese unice: cărțile cu subiecte previzibile, halucinante, fascinante sau nebuloase. Profesorul Mihăilescu, de-a lungul onorantei cariere didactice, a pășit cu eleganță din careurile negre spre cele albe, fără să lase nicio clipă impresia efortului sisific de a respecta limitele „hotarului nestatornic”. Pe noi, cei care am avut bucuria de a-l cunoaște, ne va inspira mereu învățătura subtilă transmisă: fascinanta iradiere a cuvintelor, felul subtil în care acestea pot modela viețile indivizilor și sufletele lor.”
TOPUL FIRMELOR a ajuns la ediția a XXX-a, o ediție jubiliară, care subliniază frumoasa tradiție instituită de CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE și AGRICULTURĂ ARAD de a celebra, anual, excelența în afaceri.
Admirabila inițiativă a președintelui Camerei, GHEORGHE SECULICI, de a conferi Diplome de Excelență și premii în bani, elevilor, care au obținut PREMIUL I, la Olimpiadele și Concursurile Naționale, se integrează perfect în Topul firmelor, constituind o mândrie nu numai pentru protagoniști, ci și pentru profesorii și părinții acestora. Au fost premiați 36 de elevi și profesorii lor. Toți binemerită aplauzele noastre. Cum, de altfel, trebuie să subliniem strădania deosebită a prof. CARMEN CRIȘAN de a organiza premierea elevilor arădeni, ceea ce, fără îndoială, a produs o mare bucurie tinerelor elite arădene.
Vă propun să reținem un Proiect Național privind protecția mediului, realizat de elevii de la LICEUL „ADAM MULLER GUTTENBRUNN”, coordonat de profesoara de geografie ANA MARIA TODEA, proiect ce a obținut locul I pe țară, atât anul trecut, cât și în acest an, prin prestația excepțională a elevelor IARINA MIUȚA (ediția a X-a, anul 2022) și LUNA ALINA OARCEA (ediția a XI-a, anul 2023).
Proiectul a însemnat igienizarea spațiilor verzi, reciclarea deșeurilor, plantarea de copaci, organizarea târgurilor de economie circulară ș.a., în general, activități educaționale de conștientizare și informare privind o problematică de actualitate, aflată, ne place să credem, pe agenda tuturor țărilor planetei și anume PROTECȚIA MEDIULUI.
FELICITĂRI deopotrivă elevilor, profesorilor și organizatorilor.
Forumul Prieteniei şi Colaborării Româno – Chineze organizează, în perioada 7 – 9 noiembrie, la Arad, cea de-a VIII-a ediție a Simpozionului Internaţional „Cultură şi civilizaţie chineză. Dialoguri româno – chineze”.
În cadrul simpozionului, care va avea drept temă unică medicina tradițională chineză, vor fi prezentate, în data de 8 noiembrie, în Sala Regele Ferdinand a Primăriei, cinci lucrări, scrise de: dr. Liliana Bran – «Medicina tradițională chineză, la timpul prezent»; dr. Corina Crișan – «Susținere continuă pentru Medicina tradițională chineză»; dr. Luminița Lucaci – «Actualitatea Medicinei tradiționale chineze»; dr. Dana Cristina Olar – «Colaborare Româno-Chineză în perioada pandemiei»; dr. Mihaela Orodan – «Acupunctura, experiență personală».
„În data de 8 noiembrie va fi semnat un protocol de colaborare între Primăria Municipiului Arad, Consiliul Local Municipal Arad, prin primarul Aradului, domnul Călin Bibarţ şi Forumul Prieteniei şi Colaborării Româno-Chineze”, a declarat în cadrul unei conferințe de presă prof. univ. dr. Lizica Mihuţ, preşedinta Forumului Prieteniei şi Colaborării Româno – Chineze
Totodată, prof. univ. dr. Lizica Mihuţ a precizat că Forumul Prieteniei şi Colaborării Româno – Chineze își va axa activitatea, în perioada următoare, pe realizarea unui Centru de Medicină Tradiţională Chineză.
„Realizarea Centrului de Medicină Tradiţională Chineză presupune un proces de lungă durată, deci să nu ne așteptăm ca activitatea acestuia să înceapă imediat, deoarece specialiștii în domeniu sunt foarte căutați, fiind foarte multe solicitări în SUA, Anglia, Franța, Germania. Medicina tradițională chineză presupune diagnosticarea bolilor fără analize de sânge, doar prin apăsarea unor puncte pe corp. De menționat că deschiderea unui astfel de centru nu ar fi posibilă fără sprijinul Ambasadei Chinei la București”, a mai precizat prof. univ. dr. Lizica Mihuț.
Anul viitor, Forumul Prieteniei şi Colaborării Româno – Chineze va lansa o carte de medicină tradiţională chineză, în limba română.
SIMPOZION INTERNAȚIONAL. CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE CHINEZĂ. DIALOGURI ROMÂNO-CHINEZE
Orele: 17:30- 18:30 – Prezentarea Forumului. *Activitate: 9 ani de existență. *Cărți. *Filme. *Publicații;
Ora: 19:00 Cina.
8 Noiembrie 2023
Ora: 11.00 SALA „REGELE FERDINAND”, Primăria Municipiului Arad
* SEMNAREA PROTOCOLULUI DE COLABORARE cu CONSILIUL LOCAL, reprezentat de ing. CĂLIN BIBARȚ, PRIMARUL MUNICIPIULUI ARAD;
* SIMPOZIONUL „CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE CHINEZĂ. DIALOGURI ROMÂNO-CHINEZE, cu tema „MEDICINA TRADIȚIONALĂ CHINEZĂ” Moderator: prof. univ. dr. Lizica Mihuț;
Cuvânt de BUN VENIT adresat participanților de către oficialitățile arădene.
* Prezentarea lucrărilor, dialog între participanți:
dr. BRAN LILIANA, Medicina tradițională chineză, la timpul prezent; dr. CRIȘAN CORINA, Susținere continuă pentru Medicina tradițională chineză;
dr. LUCACI LUMINIȚA, Actualitatea Medicinei tradiționale chineze;
dr. OLAR DANA CRISTINA, Colaborare Româno-Chineză în perioada pandemiei;
dr. ORODAN MIHAELA, Acupunctura, experiență personală.
Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze, condus de președintele prof.univ.dr. Lizica Mihuț, a anunțat miercuri, 11 octombrie, în cadrul unei conferințe de presă demararea unui proiect pentru comunitatea arădeană și nu numai: înființarea unui centru de medicină tradițională chineză. Forumul a încheiat un parteneriat de colaborare cu Consiliul Județean Arad, urmând ca la începutul lunii noiembrie să fie oficializată colaborarea și cu Primăria Municipiului Arad.
„Cu prilejul celei de a opta ediții a Simpozionului – colocviu <Dialoguri româno – chineze> se va semna protocolul de colaborare între Primăria Arad – Consiliul Local Municipal și Forumul Prieteniei și Colaborării Româno -Chineze. Trebuie spus că în cadrul simpozionului vom avea cinci lucrări extrem de importante, elaborate de doctori recunoscuți, tematica fiind medicina tradițională chineză. Acesta este un pas extrem de important pentru ca proiectul nostru de a deschide un centru de medicină tradițională chineză să poată fi realizat. Este într-adevăr un proces ce are nevoie de multă muncă și implicare, dar avem toată încrederea că împreună cu toți partenerii implicați și cu sprijinul oferit de Ambasada Chinei la București vom reuși să-l ducem la bun sfârșit. Personal, am fost la două spitale din China, specializate în medicina tradițională și pot să vă spun că în acest moment țări precum Statele Unite, Marea Britanie, Germania solicită cadre medicale calificate în acest domeniu. Medicina tradițională presupune diagnosticări non-invazive, prin apăsarea unor puncte de pe corpul uman, iar tratamentul este unul axat pe medicamente naturiste.
Considerând, tocmai, că acest domeniu este unul de extrem de mare interes și poate aduce beneficii comunității, am decis să renunțăm la abordarea mult mai largă pe care au avut-o simpozioanele trecute și să ne focusăm pe tot ceea ce înseamnă medicina tradițională chineză”, a transmis prof.univ.dr. Lizica Mihuț în cadrul conferinței de presă.
Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze va publica și o carte în limba română despre medicina tradițională chineză, această apariție editorială fiind un pas important în ceea ce înseamnă informare și cunoaștere în acest domeniu.
Centru de medicină tradițională chineză – un proiect cu impact pentru comunitatea arădeană
„Importanța proiectului actual derivă din importanța pe care o dăm sănătății. Ne bucurăm că avem această oportunitate de a deschide acest centru care este atât de necesar comunității”, a punctat Liliana Bran, directorul Școlii Sanitare Postliceale din Arad.
Ana-Maria Dragoș, președintele Asociației Con Brio, a specificat la rândul său că „tema principală și unică a acestui simpozion este tocmai sănătatea. Pornind de aici derivă inclusiv prevenția și calitatea vieții, și sunt onorate să facem parte din acest proiect”.
Dr. Corina Crișan a precizat faptul că nu este la prima acțiune de promovare a medicinei tradiționale chineze, în cadrul simpozioanelor din anii anteriori a mai susținut lucrări care au avut ca subiect tocmai un stil de viață bazat pe practicile medicinei chineze.
Forumul Prieteniei şi Colaborării Româno-Chineze se va axa în perioada următoare pe realizarea unui Centru de Medicină Tradiţională Chineză. De altfel, cea de a VIII-a ediţie a Simpozionului Internaţional „Cultura şi civilizaţie chineză. Dialoguri româno-chineze”, care se va desfăşura anul acesta în perioada 7-9 noiembrie, va avea ca temă medicina tradiţională chineză. De asemenea, prof. univ. dr. Lizica Mihuţ, preşedintele Forumului Prieteniei şi Colaborării Româno-Chineze, anunţă că anul viitor va fi lansată o carte de medicină tradiţională chineză, în limba română.
„Lucrările celei de a VIII-a ediţii a Simpozionului Internaţional – Colocviu, vor fi prezentate, în 8 noiembrie, în Sala Regele Ferdinand a Primăriei. Cu această ocazie se va semna un protocol de colaborare între Primăria Municipiului Arad, Consiliul Local Municipal Arad, prin primarul Aradului, domnul Călin Bibarţ şi Forumul Prieteniei şi Colaborării Româno-Chineze. Vor fi prezentate cinci lucrări, scrise de cinci doamne doctor: dr. LILIANA BRAN – Medicina tradițională chineză, la timpul prezent; dr. CORINA CRIȘAN – Susținere continuă pentru Medicina tradițională chineză; dr. LUMINIȚA LUCACI – Actualitatea Medicinei tradiționale chineze; dr. DANA CRISTINA OLAR – Colaborare Româno-Chineză în perioada pandemiei; dr. MIHAELA ORODAN – Acupunctura, experiență personală”, a declarat prof. univ. dr. Lizica Mihuţ.
Specialiști greu de găsit
De menționat că dr. Liliana Bran şi dr. Corina Crişan se vor ocupa de realizarea Centrului de Medicină Tradiţională Chineză. „Să nu ne așteptăm însă ca activitatea centrului să înceapă imediat, deoarece specialiștii în domeniu sunt foarte căutați, fiind foarte multe solicitări în SUA, Anglia, Franța, Germania. Medicina tradițională chineză presupune diagnosticarea bolilor fără analize de sânge, doar prin apăsarea unor puncte. De altfel, deschiderea unui astfel de centru, pe care dorim să ne focalizăm, nu ar fi posibilă dacă nu am fi sprijiniți foarte mult de Ambasada Chinei la București”, a mai spus prof. univ. dr. Lizica Mihuț.
Centrul de Medicină Tradițională văzut de membrele Asociației Con Brio
În ceea ce le privește, membrele Asociației Con Brio susțin că deschiderea unui Centru de Medicină Tradițională Chineză ar fi un lucru benefic pentru Arad. „Sunt bucuroasă că vom aborda acest domeniu al sănătății și al medicinei tradiționale chineze. E o alegere înțeleaptă, care desigur va avea impact”, susține avocatul Viorica Popescu. „Impactul proiectului derivă din importanța pe care o dăm sănătății. Ne bucurăm că vom avea această oportunitate la Arad”, a completat dr. Liliana Bran, directorul Școlii Postliceale Sanitare. La rândul său, Ana-Maria Dragoș, președintele Asociației Con Brio susține că se bucură ca asociația face parte din acest demers. „Vă felicit pentru această inițiativă. Mă bucur că anul acesta, tema unică e sănătatea, din care derivă starea noastră de bine. Mă bucur că Asociația Con Brio face parte din acest demers”, afirmă Ana-Maria Dragoș. „Nu este pentru prima dată când fac o pledoarie pentru medicina tradițională chineză. La primul simpozion la care am participat am vorbit despre importanța unui stil de viață sănătos provenind din medicina tradițională chineză”, susține dr. Corina Crișan. „Dumnezeu când a creat omul, i-a dat puterea de autovindecare. Având în primul rând credință și apăsând niște puncte, ne putem vindeca mai ușor. Proiectul va fi cu siguranță un succes și sunt fericită că pot pune și eu umărul”, afirmă managerul Tabita Cristea. „E o onoare pentru noi, arădenii. Vom avea, sper, șansa să beneficiem de cunoașterea acestui popor deosebit, să aibă fiecare parte de o vindecare tradițională, pentru că Dumnezeu lucrează și prin oameni”, a punctat Ramona Pantea, preşedintele Patronatului Psihologilor de Liberă Practică din Zona de Vest.
Lansare de carte
În încheiere ar mai trebui spus că pe data de 23 noiembrie, Ramona Pantea, psihoterapeut specializat în Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală își va lansa două cărți în Sala Regele Ferdinad a Primăriei.
Conferința de la Forumul Prieteniei Româno-Chineze/Foto: A.P.
A opta ediție a simpozionului internațional – colocviu „Dialoguri româno-chineze” se va desfășura pe 8 noiembrie în Sala Ferdinand a Primăriei Municipiului Arad.
ARAD. Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze, condus de președintele prof.univ.dr. Lizica Mihuț, a demarat un proiect ambițios pentru comunitatea arădeană și nu numai: înființarea unui centru de medicină tradițională chineză. În acest context, Forumul a încheiat un parteneriat de colaborare cu Consiliul Județean Arad, urmând ca în noiembrie să fie oficializată colaborarea și cu Primăria Municipiului Arad.
„Cu prilejul celei de a opta ediție a simpozionului – colocviu <Dialoguri româno – chineze> se va semna protocolul de colaborare între Primăria Arad – Consiliul Local Municipal și Forumul Prieteniei și Colaborării Româno -Chineze.
Trebuie spus că în cadrul simpozionului vom avea cinci lucrări extrem de importante, elaborate de doctori recunoscuți, tematica fiind medicina tradițional chineză. Acesta este un pas extrem de important pentru ca proiectul nostru de a deschide un centru de medicină tradițional chineză să poată fi realizat. Este într-adevăr un proces ce are nevoie de multă muncă și implicare, dar avem toată încrederea că împreună cu toți partenerii implicați și cu sprijinul oferit de Ambasada Chinei la București vom reuși să îl ducem la bun sfârșit. Personal am fost la două spitale din China, specializate în medicina tradițională și pot să vă spun că în acest moment țări precum Statele Unite, Marea Britanie, Germania solicită personal medical calificat în acest domeniu. Medicina tradițională presupune diagnosticări non-invazive, prin apăsarea unor puncte de pe corpul uman, iar tratamentul este unul axat pe medicamente naturiste.
Considerând, tocmai, că acest domeniu este unul de extrem de mare interes și poate aduce beneficii comunității, am decis să renunțăm la abordarea mult mai largă pe care au avut-o simpozioanele trecute și să ne focalizăm pe tot ceea ce înseamnă medicina tradițională chineză”, a transmis prof.univ.dr. Lizica Mihuț în cadrul unei conferințe de presă susținută alături de membrele Con Brio.
Forumul Prieteniei intenționează să publice și o carte în limba română despre medicina tradițională chineză, această apariție editorială fiind un alt pas important în ceea ce înseamnă informare și cunoaștere în această direcție.
Un proiect cu impact
„Importanța proiectului actual derivă din importanța pe care o dăm sănătății. Ne bucurăm că avem această oportunitate de a deschide acest centru care este atât de necesar comunității”, a punctat Liliana Bran, directorul Școlii Sanitare Postliceale din Arad.
Ana-Maria Dragoș, președintele Asociației Con Brio, a specificat la rândul său că „tema principală și unică a acestui simpozion este tocmai sănătatea. Pornind de aici derivă inclusiv prevenția și calitatea vieții, și sunt onorate să facem parte din acest proiect”. Dr. Corina Crișan a relatat că nu este la prima acțiune de promovare a medicinei tradiționale chineze, precizând că în cadrul simpozioanelor din anii trecuți a susținut lucrări care au avut ca subiect tocmai un stil de viață bazat pe practicile medicinei chineze.
