Se bineștie că nu m-am pronunțat / comentat nicicând cu privire la lucruri / fapte pentru care nu am competență. Așa încât mă voi referi la opera CARMEN, ca spectacol, regizat de intelectualul fin care este NICOLAE-MIHAI BRÂNZEU. Bunicul lui, NICOLAE BRÂNZEU, inaugurase Filarmonica de Stat în urmă cu 72 de ani, continuându-se atunci, prestigioasa Societate Filarmonică, Aradul având o tradiție muzicală, care ”urcă” până în anul 1834 prin Conservatorul de muzică.
Directorul Filarmonicii, dl. DORU ORBAN, care a și rostit un “Cuvânt de BUN VENIT”, a avut ideea excelentă de a Deschide stagiunea cu opera CARMEN de Georges Bizet (cu un libret după nuvela lui Prosper Mérimée), celebra operă, devenită de peste un secol, o atracție pentru melomani și nu numai. Directorul Orban a fost inspirat și când l-a invitat pe NICOLAE-MIHAI BRÂNZEU, absolvent al Academiei de muzică din Cluj, secția regie teatru muzical, să gândească acest spectacol dificil, având în vedere că este un demers artistic fără decor, cu o minimă recuzită și în condiții de pandemie.
Regizorul are meritul de a fi gândit un spectacol rotund, introducând un povestitor, o idee îndrăzneață dar necesară, având în vedere că Academicul Cor al Filarmonicii și-a asumat un rol pasiv “țintuit“ fiind locului, având doar rolul de a comenta anumite evenimente ale acțiunii, cu toate că l-am fi dorit cu o altă atitudine în desfășurarea demersului artistic.
Povestitorul interpretat de îndrăgitul actor ZOLTAN LOVAS, a început și a încheiat spectacolul, introducându-ne în poveste, cu „A fost odată… CARMEN“. Evident, povestea lui Carmen și a lui Don José este eterna poveste a iubirii pătimașe, dincolo de rigori. Este iubirea, care nesocotește glasul datoriei. Și conveniențele sociale. Este o iubire tragică, ce nu poate sfârși decât prin moarte.
Regizorul a rezolvat bine scena finală, ferind-o de o posibilă melodramă, inovând prin plasarea împreună a celor doi protagoniști, pentru prima dată în interpretarea operei lui Bizet, în situația dramatică a morții, sub semnul iubirii absolute, acoperindu-i, printr-un superb gest al povestitorului, cu o mantie roșie de mătase.
Ca neprofesionist, am apreciat mult dirijorul (HERMANN SZABOLCS, Ungaria) și interpreta Micaëlei (VALMOSI CATALIN, Ungaria). Dar să reținem si interpreții lui Carmen (HEITER MELINDA, Ungaria) și a lui Don José (YANNIS BEDABDALAH, Franța).
În concluzie, un bun augur pentru Filarmonica arădeană și aprecieri pentru eleganta idee de distanțare și de siguranță a spectatorilor într-o sală monumentală, admirabil restaurată.
Lizica Mihuț