Se bine știe că am refuzat ferm și din convingere să fac parte dintr-un partid, de dreapta sau de stânga, cu toate că mi s-a propus de pe ambele „maluri” ale politichiei românești locul întâi pe liste de senatori/deputați. Nu regret, cu toate că mă nemulțumesc foarte multe lucruri în societatea românească. Pentru mine însă, partidul este omul, așa se explică faptul că apreciez deopotrivă politicieni de dreapta și de stânga, cum și dezavuez, uneori violent, alteori cu pasivitate, demersuri ale unor politruci puși pe căpătuială și „mânați în luptă” de „socoteli” materiale sau de grup.

Când este vorba de interesele Aradului politicienii de sânga/dreapta, dreapta/stânga, trebuie să se dovedească a fi ÎMPREUNĂ, să se străduiască a aduce fonduri de la Guvern pentru municipiu și județ, oricare ar fi culoarea politică a administrației. Această PLEDOARIE a mea pentru ÎMPREUNĂ constituie, de fapt, o PLEDOARIE pentru normalitate. Să încercăm să ne batem între noi, pe ideologii și principii, și nu să criticăm continuu fără să gândim și o modalitate de zidire. De aceea întregul eșichier politic arădean trebuie să elaboreze ÎMPREUNĂ o strategie de construcție pentru Aradul de azi, dar și pentru Aradul de mâine. Veți spune unii, dintre cei care citesc aceste rânduri, că sunt naivă și, poate, desuetă. Vă asigur că am ochii largi deschiși spre societatea românească și sufăr, precum atâția alții, când văd realitatea crudă, dramatică uneori. De aceea, optimistă fiind, din fire, ne place să credem că a venit timpul unei SOLIDARITĂȚI a taberelor politice arădene pentru interesele comunității noastre, pentru interesele noastre, ale tuturor, pentru prezent dar și pentru viitor.