revista22.ro | Brindusa Armanca | 19.12.2023

Ramona Lile, rector cu trei mandate la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, l-a câștigat și pe al patrulea, deși se afla sub interdicția de a candida la orice funcție până în 2026.

Prin Ordinul de ministru nr. 3643/06.04.2021, Ramona Lile a fost retrogradată de la gradul de profesor și a primit în 2021 interdicția pe o perioadă de 5 ani „a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții superioare ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de control sau ca membru în comisii de concurs”. Ordinul aplică sancțiunea Consiliului Național de Etică (CNECSDTI) pentru șase plagiate. Instanța a confirmat situația plagiatoarei, care a depus recurs. Până la finalizarea procesului, actul administrativ își produce efectele, având caracter obligatoriu și executoriu din oficiu.

Alegerile pentru poziția de rector, mult devansate, s-au desfășurat în data de 11 decembrie 2023. Organizarea s-a făcut în total dispreț al regulilor: procedurile au fost pornite fără a se fi pus în acord Carta, care stă la baza alegerilor, cu noua Lege a Educației, iar apariția unui contracandidat a prilejuit diversiuni menite să îl descurajeze. Ca să „dreagă busuiocul”, instituția a aprobat în Senat modificările la Cartă în timpul alegerilor, le-a trimis spre avizare în aceeași zi la Ministerul Educației și a primit, tot în aceeași zi, avizul sub semnătura secretarului de stat Gigel Paraschiv, proteguitorul doamnei Lile. Prin contrast, solicitării de informații pe Legea 544/2002 transmisă de Revista 22 i-au trebuit trei zile să primească nu un răspuns, ci un număr de înregistrare.

Pentru că profesorul Liviu Bocîi a fost un contracandidat real, nu „un iepure”, cum au crezut mulți angajați, secretariatul i-a refuzat inițial înscrierea, cerându-i-se adeverință că „nu are 3 mandate de rector”. Profesorul nu avea niciunul, dar Ramona Lile avea. Contestațiile cu nr. 11836 și 11923 din 11.12.2023 depuse de profesorul Bocîi la Biroul Electoral pentru a avertiza neeligibilitatea candidatei au fost respinse fără nicio explicație. Formatul dezbaterilor a fost încălcat: Ramona Lile nu a venit să prezinte strategia, ci a venit flancată de prorectorii care i-au ridicat osanale într-un show ridicol: președintele Senatului, Ioan Radu, a ținut să îl denigreze într-o notă discriminatoare pe profesorul Bocîi pentru că ar fi la origine oltean, așa cum ne-au relatat indignați participanți din sală. 

După alegerile unde Lile a primit 87% din voturi, la contestația trimisă la CNECSDTI a venit răspunsul cu nr. 3022/13.12.2023, trimis și Ministerului Educației, Ministerului Cercetării și CEMU, care confirmă că Ramona Lile nu avea voie să candideze pentru mandatul de rector.

Totodată, Consiliul Național de Etică a avertizat că UAV, dacă validează alegerea, se expune articolului 174, alin. 5 din Legea Învățământului Superior 199/2023, care poate duce la sancțiuni de la dizolvarea structurilor de conducere responsabile, până la reorganizarea sau desființarea instituției. Cu toate că adresa CNECSDTI a fost prezentată, Senatul UAV a validat alegerea Ramonei Lile și a trimis documentele spre validare Ministerului Educației, sesizat și de profesorul Bocîi. Dacă ministrul își va asuma validarea, producând precedentul de a-și ignora propriul ordin, riscă să intre sub incidența abuzului în serviciu.

Sunt multe de spus despre aservirea universității intereselor de la vârf, îngăduirea conflictului de interese, încălcarea Cartei și a oricăror prevederi care fac credibilă o instituție. Rectorul, un prorector și președintele Senatului își privilegiază odraslele fie cu posturi asigurate la UAV, fie cu burse. Instituția este profitabilă pentru buzunarele conducerii: Ramona Lile bagă în buzunar 8.500-9.000 de euro lunar, prorectorii, peste 6.000 de euro, președintele Senatului – 4.500 de euro, deși a depășit cu trei ani vârsta de pensie. Iar vizitele la Chișinău ale Ramonei Lile, unde studiază fiul cel mic, fiindcă cel mare e deja angajat la UAV, se fac cu acoperirea universității, sub pretextul unei colaborări intense cu vecinii din Republica Moldova.

La începutul lui octombrie, Ligia Deca, ministrul Educației, și-a contramandat semnarea unui protocol unde trebuia să fie prezentă și Ramona Lile, pentru a nu fi asociată cu o încălcare flagrantă a prevederii de a nu se face politică în universități. Cu o zi înainte, în 8 octombrie, AUR și-a lansat un candidat la europarlamentare în aula UAV, în prezența lui George Simion.

Ramona Lile este o neobosită culegătoare de tinichele și diplome care nu pot acoperi totuși impostura. În octombrie a primit la un bal Crucea Meritului de la Ordinul Templierilor Sf.Martin, un ONG înmatriculat într-un sat din Franța în 2021, fără reprezentant legal, având doar adresa de contact ioanradu42@gmail.com. Ordinul funcționează, de fapt, în Arad și împarte cu emfază diplome. Ca un corolar al dorinței de confirmare, Lile și-a tras recent și o Diplomă de Excelență la Gala Excelenței UAV. Iar excelența se vede în Metarankingul Universitar 2023, clasament realizat independent de un grup de experți pe baza principalelor clasamente internaționale la care participă universități românești. Universitatea „Aurel Vlaicu” se situează pe ultimul loc. 

În aceste zile, ce premerg MAREA SĂRBĂTOARE A CREȘTINĂTĂȚII au loc numeroase Concerte de Colinde. Doresc, însă, să mă refer, în câteva cuvinte, la CONCERTUL “VESTE-AM ADUS”, organizat de Q BAND, în colaborare cu FILARMONICA ARAD. De ce acest Concert m-a impresionat, în mod deosebit? În primul rând, pentru că au transmis, cu ADÂNCĂ EMOȚIE, bucuria prilejuită de NAȘTEREA MÂNTUITORULUI. Se întâmplă rar ca protagoniștii și publicul să se unească într-o singură “suflare”, proslăvindu-l, cu toții, prin CÂNT și CUVÂNT, pe Hristos, devenit un simbol și o certitudine a “speranței veșnice, pe care Dumnezeu a trimis-o oamenilor, pe pământ.” Am simțit VIBRAȚIA PUBLICULUI, care a trăit, la modul profund, sentimentul de ÎMPREUNĂ, întru slava lui “Hristos, Mesia, chip luminos”, precum subliniază cântul, devenit lait motiv al CONCEPTULUI DE CRĂCIUN, “S-a născut MÂNTUITORUL.” Au fost aplaudați îndelung cei 8 PROTAGONIȘTI, doamne și domni, în superbe ținute de gală, impresionând prin voce și interpretare, creând, dimpreună și fiecare în parte, MAGIA UNEI SERI DE NEUITAT. Să-i reținem , deci pe CLAUDIA IUGA, binecunoscută publicului arădean, prezentată ca prim-solistă de către producătorul spectacolului, GEORGE DANCU, solist alături de Claudia a Q BAND, dar și pe DRAGOȘ MOLDOVAN (câștigător al “Vocii României”, ediția 2019), ALEXANDRA DRĂGAN (cântăreață de muzică populară), MĂDĂLINA BORONEANȚ ( prezentatoare TV și solistă), GEANINA GIBLAK (solistă Vest Music), IOAN MOȚIU (tenor, în corul Filarmonicii arădene). Întâia dată l-am auzit pe ZOLI LOVAS, cântând, alături de ceilalți interpreți, dar și interpretând, cu duioșie și sensibilitate, cunoscuta poveste a scriitorului danez Hans Christian Andersen, “Fetița cu chibrituri”. Apreciem COMUNIUNEA ADMIRABILĂ, în spectacol, a celor trei entități artistice : Q BAND (condus de ATTILA FRNDA), ORCHESTRA FILARMONICII (dirijor, LAURENȚIU MUNTEAN, noul manager al instituției arădene), CORUL FILARMONICII (dirijor: ROBERT DANIEL RĂDOIAȘ), ceea ce ne determină să propunem noi și inedite colaborări viitoare. În concluzie, a fost o SEARĂ SPECIALĂ, în care publicul arădean a fredonat, cu ÎNCÂNTARE, alături de interpreți, cele mai cunoscute/frumoase colinde din repertoriul românesc și internațional. FELICITĂRI TUTUROR !!!

ARQ/criticarad.ro • 11 decembrie 2023 •

Fără să-i cunoști, chiar și sumar, biografia, doar văzându-l, conștientizezi că NICOLAE MIHAI BRÂNZEU este un personaj UNIC, nu numai ca ținută, ci și ca atitudine, prin modul de a se raporta la ceilalți: întotdeauna POLITICOS, dar cu aerul de superioritate NEOSTENTATIV, însă identificabil doar celor „puțini aleși, din cei mulți/foarte mulți chemați.”

A avut șansa, de fapt hărăzirea divină, de a se naște într-o familie de mari muzicieni. O mătușă dinspre mamă studiase pianul cu Franz Liszt, mama lui fiind o distinsă profesoară de pian, iar bunicul său, NICOLAE BRÂNZEU este considerat, unul din cei mai reprezentativi muzicieni români. Copilul NICOLAE MIHAI BRÂNZEU a început orele de PIAN la cinci ani, dar opțiunea sa nu a fost pentru acest superb „instrument muzical”, ci a urmat o specializare, ce presupunea, prin excelență, CREATIVITATE și anume REGIE TEATRU MUZICAL. Referindu-se la studentul NICOLAE MIHAI BRÂNZEU, prof. univ.dr. Anca Daniela Mihuț preciza că acesta reprezintă „unul dintre cei mai talentați și merituoși absolvenți ai specializării „Artele spectacolului muzical” din cadrul Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj Napoca.                      

NICOLAE MIHAI BRÂNZEU este LABORIOS, abordându-și, după absolvire, cariera didactică, cu RESPONSABILITATE ȘI DEVOȚIUNE. Astfel că, în cei 14 ani de la licență, a regizat peste 50 de spectacole, legitimându-se ca PROFESIONIST, cu pluralitate de preocupări temeinice, remarcându-se nu numai ca REGIZOR cu VOCAȚIE, ci și prin ACTIVITATEA DIDACTICĂ și de FORMATOR, elevii săi obținând importante premii la Olimpiade și Concursuri de teatru muzical.

Dar NICOLAE MIHAI BRÂNZEU probează nu numai INTELIGENȚĂ ARTISTICĂ și CREATIVITATE, ci și APTITUDINI pentru CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ, astfel că finalizează un doctorat în Muzică la Universitatea de Vest din Timișoara, cu calificativul MAGNA CUM LAUDE,  având tema: „Aspecte stilistice referitoare la creația compozitorului Nicolae Brânzeu”. Cu toate că recunoaște relativitatea titlului de doctor, în lumea de azi, NICOLAE MIHAI BRÂNZEU precizează că  s-a hotărât să elaboreze o teză de doctorat despre PERSONALITATEA ERUDITĂ a bunicului său ilustru (compozitor, dirijor, corepetitor la Opera din București, profesor de armonie la Conservatorul din București, FONDATOR al FILARMONICII ARAD), deoarece a dorit să cunoască, în profunzime, personalitatea, aflată sub „semnul unicității și al muzei Euterpe”. Astfel, a cercetat documente de arhivă (publice și familiale),  scrisori, cronici sau articole de specialitate, partituri și afișe, în total, MII DE PAGINI despre compozitorul, dirijorul, cu studii la Paris, dublu laureat al trofeului GEORGE ENESCU pentru compoziție, pe care marele muzician îl și recomandase către directorul Operei Române din București, arătând că numirea lui Nicolae Brânzeu „ar fi prețioasă pentru Opera noastră”. TEZA DE DOCTORAT, cu excepția primului capitol, care se referă la biografie, constituie o analiză „la rece” a partiturilor (operă, simfonii, muzică de cameră, muzică vocală: capitolul al lI-lea), a spectacolelor de teatru și operă (menționăm „Săptămâna luminată”, considerată prima operă de teatru expresionist: capitolul al III-lea). Cu un preambul „ACTA EST FABULA”, întreaga teză de doctorat relevă CONTRIBUȚIA lui Nicolae Brânzeu privind școala muzicală românească, opera sa continuând să emoționeze prin „profunzimea temelor muzicale și a construcțiilor polifonice, prin originalitatea creației sale dramatice”.  

NICOLAE MIHAI BRÂNZEU este cadru didactic la Colegiul de arte „Sabin Drăgoi” din Arad și lector universitar la Facultatea de Muzică din cadrul Universității timișorene. Ne vorbește cu un ENTUZIASM, cenzurat de LUCIDITATE, despre faptul că a preda, deopotrivă, în învățământul preuniversitar și în cel universitar este o șansă, prin faptul că, fiind COMPLEMENTARE, constituie o provocare, ca predare-învățare, producându-i reale bucurii profesionale. Poate, cu un alt prilej, ne vom referi la  regia de teatru și la regia de teatru muzical (asocieri și disocieri), cu precizarea că discuția, interesantă ca problematică, presupune o largă dezbatere nu numai a specialiștilor, ci și a iubitorilor celor două arte: TEATRUL și MUZICA.  În final, urarea este ca întotdeauna, SUCCES, în continuare.

Lizica Mihuț

P.S. Profile în câteva „linii” vor continua începând cu 15 ianuarie 2024.

04.12.2023

Am urmărit în acest Weekend, la București, 2 spectacole ale Teatrului Național. Un spectacol copleșitor, REGELE MOARE, o REFLECȚIE PROFUNDĂ despre viață și moarte, despre care autorul ei, EUGEN IONESCO mărturisea: “Am scris această piesă ca să învăț să mor”. Și personajul său, Berenger învață a muri, “consiliat” de Regina Marguerite și Regina Marie, două “fațete” ale unei singure femei, învestite de autor cu o bogată simbolistică. Piesă este, de fapt, o PARABOLĂ despre fragilitatea noastră, a oamenilor, la “întâlnirea” implacabilă cu moartea. O reprezentație UNICĂ în lectura originală a regizorilor Andrei și Andreea Grosu, cu VICTOR REBENGIUC și MARIANA MIHUȚ, într-un DIALOG TEATRAL CUTREMURĂTOR, ce va rămâne ca punct de reper în istoria capodoperelor interpretative ale Thaliei, în România.

Un alt spectacol, în regia și dramatizarea lui DRAGOȘ GALGOȚIU are principalul merit nu numai de a prilejui reprezentarea scenică a “textului” GENIAL al lui Mateiu Caragiale, CRAII DE CURTEA-VECHE, ci și de a-l păstra pe scenă, ca remember, construit pe ideea insolită că “cel mai înverșunat dușman al omului este propriul său suflet”. Considerat de critica literară, deopotrivă roman și nuvelă, “textul”puțin cunoscut astăzi, fiind eludat nejustificat din programa de “Limba română” a liceelor noastre, devine în “citirea” scenică a lui DRAGOȘ GALGOȚIU un spectacol de echipă, în care TOȚI cei 15 ACTORI sunt FOARTE BUNI, caligrafiind, cu DEVOȚIUNE și RARĂ BUCURIE A INTERPRETĂRII, o lume a unei aristocrații, strălucită cândva, dar ajunsă o boemă a depravării, care populează mahalalele Bucureștilor. Prin măști și inventive costume ale LIEI MANȚOC, ce sugerează tipologii, prin muzică și vagi dansuri/mișcări scenice, prin rostiri încărcate de adânci semnificații se constituie secvențe cinematografice, ce reunesc aduceri-aminte ale naratorului devenit el, însuși personaj în spectacol.

Apreciem, de asemenea, CAIETELE-PROGRAM ale spectacolelor, consistente ca informații și analize de specialitate, dublate de imaginii de colecție.
Lizica Mihut

NAPOLEON. Un film, pe care îl poți dezavua marginal, dar nu poți eluda izbânda regizorului britanic RIDLEY SCOTT de a propune o reflecție, pentru unii profundă, pentru alții denaturată, despre NAPOLEON OMUL. Desigur, GENIAL, dar în esență, generalul și legiuitorul de excepție este dublat de frivolitatea pasiunii pentru Josephine, unica femeie, pe care a iubit-o, dar iubirea devastatoare este “așezată” de Napoleon numai după Franța, al cărei pământ îl sărută, la propriu, cu pioșenie. Filmul a avut un succes uluitor în box office și este foarte bine elaborat, având cel puțin câteva scene magistrale, în care protagonistul Joaquin Phoenix excelează, asumându-și un destin, în care primordială este MĂREȚIA FRANȚEI, fapt recunoscut de un britanic, ceea ce trebuie reținut, ca laudă adusă unuia din regizorii mei preferați !!!