Arhiva etichetelor: aradon

Lansare la Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze

 

Cel de al treilea volum al cărții „Cultură și civilizație chineză – Dialoguri Româno-Chineze” a fost lansat, oficial.

ARAD. Confucius spunea că „nu poți deschide o carte fără să înveți ceva”, un proverb chinezesc care vine să confirme faptul că o carte aduce cu ea întotdeauna o informație nouă și o învățătură. Cel de al treilea volum al cărții „Cultură și civilizație chineză – Dialoguri Româno – Chineze” este fără doar și poate o carte din care se poate învăța.
Volumul a fost lansat la sfârșitul săptămânii trecute de către Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze, condus de președintele prof.univ.dr. Lizica Mihuț, în sala „Vasile Goldiș” a Consiliului Județean Arad. Evenimentul a fost unul deosebit, în sala Consiliului Județean Arad fiind prezenți o mare parte dintre cei care au contribuit cu lucrări în volumul de față. Lansarea de carte a fost coordonată de Andrei Ando, director în cadrul CJA, din prezidiu făcând parte Olimpia Popa – subprefect al județului Arad, Iustin Cionca – președintele Consiliului Județean Arad, prof. Diana Achim – directorul Colegiului Național „Moise Nicoară” Arad și prof.univ.dr. Lizica Mihuț. Reprezentanții autorităților locale au adus mulțumiri în mod special doamnei Lizica Mihuț pentru activitatea intensă desfășurată în dezvoltarea relațiilor româno-chineze și au apreciat volumul lansat ca fiind un reper în acest sens.
Prof.univ.dr. Lizica Mihuț a punctat: „Vreau să mulțumesc în primul rând domnului Iustin Cionca pentru că, în ultimii 20 de ani, relația cu China a stagnat, iar acum președintele CJA împreună cu directorul de Strategii, Andrei Ando, au reluat o relație cu Hainanul. Mulțumirile mele merg şi primarului orașului Pecica, Petru Antal, care a colaborat cu noi şi care sper că va fi alături de noi şi anul acesta. De altfel, îi mulțumesc și directorului Colegiului Național Moise Nicoară. Când am vorbit cu doamna Diana Achim și i-am solicitat pagini pentru această carte, mă gândeam la 20-30 de pagini. Faptul că au fost scrise 100 de pagini de către elevi și profesori ai Colegiului este o dovadă că la Arad avem una dintre cele mai bune școli, că «Moise Nicoară» duce mai departe tradiții strălucite în învățământ, dar și că elevii sunt în stare să înfățișeze domenii mai puțin cunoscute ale culturii și civilizații chineze. Trebuie să amintim că finanțarea este printr-un proiect al Centrul Municipal de Cultură Arad. Mă bucur că suntem aici. Suntem cu toții împreună pentru Arad și pentru relația Aradului cu China”.
Volumul a fost realizat și editat sub ediga Forumului Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze, un forum național cu sediul la Arad care reunește oameni influenți din diferite domenii, oameni care prin experiența și pregătirea lor pot aduce plus-valoare în dezvoltarea acestor relații internaționale. Nu în ultimul rând trebuie amintit că Asociația Con Brio, prin membrele sale, a avut un rol foarte important în editarea și realizarea acestui volum. În acest moment se află în lucru cel de al patrulea volum.

100 de pagini de la „Moise Nicoară”
Volumul al treilea al cărții „Cultură și civilizație chineză – Dialoguri Româno – Chineze” cuprinde o muncă impresionantă a elevilor și profesorilor coordonatori de la Colegiul „Moise Nicoară” Arad. Echipa de la „Moise” a prezentat un material de 100 de pagini despre cultura chinezească și valențele ei în corespondență cu cea românească.

Forumul Prieteniei Româno-Chineze, ultimele pregătiri

 

De Andreea Pintea, la 21. mai 2019 09:17

Forumul Prieteniei Româno-Chineze, ultimele pregătiri
Ambasadorul R.P. China la București a confirmat prezența la dineul prin care se va lansa Forumul prieteniei româno-chineze, la Arad.

ARAD. Relațiile româno-chineze se dezvoltă din ce în ce mai mult, iar Aradul este, fără doar și poate, unul dintre orașele care au militat pentru o relaționare cât mai deschisă și cu rezultate concrete. Activitatea Casei Româno-Chineze Arad, condusă de prof. univ. dr. Lizica Mihuț, a fost mereu un punct forte în consolidarea schimburilor dintre cele două țări. Acum, Aradul trece la o nouă etapă și va fi practic capitala Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze. Forumul se va lansa pe 6 iunie, în cadrul unui dineu oficial la care va participa și E.S. Yu Jiang, ambasadorul R.P. China la București.

„Am avut deosebita plăcere de a fi primită în mod oficial de E.S. Yu Jiang, ambasadorul R.P. China la București. Am discutat cu doamna ambasador despre importanța Forumului Prieteniei Româno-Chineze de la Arad și mi-a confirmat faptul că va fi prezentă la acest dineu de o deosebită importanță. Mai mult, a doua zi, pe 7 iunie, E.S. Yu Jiang dorește să se întâlnească cu reprezentanții administrației locale și județene, astfel că au fost deja programate întâlniri cu doamna prefect Florentina Horgea, domnul Iustin Cionca – președintele Consiliului Județean și o întâlnire la Primăria Municipiului Arad”, a punctat, în cadrul unei conferințe de presă, prof.univ.dr. Lizica Mihuț.

Dineul va avea o dublă însemnătate. Pe de o parte va marca lansarea oficială a Forumului Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze, la Arad, iar pe de altă parte va fi o ceremonie dedicată și împlinirii a 70 de ani de relații diplomatice și de prietenie pe relația România-China.

„Trebuie să înțelegem că prin Forumul național care va avea capitala chiar la Arad, ne dorim să promovăm România și produsele românești în relația cu Republica Populară China. Acest Forum va aduce plus-valoare României, va lupta pentru interesele noastre”, a mai explicat prof.univ.dr. Lizica Mihuț.

Și pentru că societatea civilă este alături și susține inițiativele pe relația România-China, Asociația Con Brio – condusă de președinte Anamaria Dragoș, va fi prezentă la lansarea Forumului și își va oferi suportul pentru dezvoltarea ulterioară a acestuia.

Sunt așteptați și consilierii

Întrucât dineul de pe 6 iunie va fi un eveniment diplomatic de top, urmând să se desfășoare în Sala Ferdinand din cadrul Palatului Administrativ, sunt așteptați să participe și consilierii locali și județeni, precum și toți cei care de-a lungul anilor au avut lucrări prezentate în cadrul Simpozionului Internațional „Dialoguri Culturale Româno-Chineze”.

Surse: www.aradon.ro / Jurnal Arădean

Aradul devine „capitala” relațiilor cu China

Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze se va lansa la Arad, aici urmând să fie și capitala forumului.

Relațiile România-China evoluează, Aradul fiind un punct important pe harta dezvoltării interacțiunii dintre cele două țări. Astfel, se va înființa Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze, un organism apolitic care își propune să promoveze România în relația cu China. Forumul va avea capitala la Arad, iar lansarea oficială se va face într-un cadru festiv, chiar în prezența ambasadoarei Republicii Populare Chineze, E.S. Yu Jiang.

„Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze este o organizație apolitică, care își propune să contribuie la întărirea relațiilor româno-chineze reciproc avantajoase. Va fi lansat pe 6 iunie, cu prilejul împlinirii a 70 de ani de relații diplomatice și de prietenie dintre România și China. Tot pe 6 iunie va fi lansat și volumul al III-lea al lucrării «Cultură și Civilizație Chineză. Dialoguri Româno-Chineze»”, a declarat prof. univ. dr. Lizica Mihuț, președintele Forumului Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze.

Ce va fi de fapt acest Forum? Prof. univ. dr. Lizica Mihuț a explicat că Forumul „va fi o reuniune a liderilor de opinie și de acțiune din țară care își doresc să promoveze relațiile româno-chineze la modul pragmatic pe mai multe planuri: economic – infrastructură, bancar, medical și educațional. Ne dorim să mergem pe realizarea unor investiții reciproc avantajoase. De asemenea, pentru noi este foarte important că avem «capitala» la Arad, acest lucru reprezentând un pas important pentru relațiile româno-chineze pe care dorim să le promovăm”.

Alături de Con Brio

Forumul se va bucura de suportul și sprijinul Asociației Con Brio, asociație care s-a implicat la modul cel mai activ în promovarea relaționării pe direcția China. Prin Anamaria Dragoș, Ramona Pencea, Viorica Popescu, Tabita Cristea și Liliana Bran, toate femei puternice și foarte active, Asociația a susținut în mod constant acțiunile menite să promoveze România în relația cu Beijingul.

Lansare de carte

Cu ocazia lansării oficiale a Forumului Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze va avea loc și lansarea celui de al treilea volum: Cultură și Civilizație Chineză. Dialoguri Româno-Chineze. Volumul reunește lucrările prezentate în cadrul ultimului Simpozion Internațional „Dialoguri Româno-Chineze”.

Sursa: http://www.aradon.ro; Jurnal Arădean

Interviu în „Jurnal Arădean”. Lizica Mihuţ: „Va veni momentul când falsele valori vor fi marginalizate”

 

De vorbă cu Lizica Mihuţ pe un subiect care pune pe jar de ceva vreme mediul academic: doctoratele în România.

Am observat, de la ultima noastră discuţie, că tema educaţiei prinde printre cititorii noştri, aşa că voi reveni la ea. Mai exact, la un subiect care a redevenit de actualitate: subiectul doctoratelor în România. Cum vedeți dvs. astăzi problema doctoratelor în România? Suntem o ţară plină ochi de doctori? E o situație normală?LIZICA MIHUŢ. Aş dori să vă răspund prin cifre, cred, edificatoare. Aproape 100 de ani, mai exact, în perioada 1900-1989, în România au fost acordate sub 1.500 de titluri de doctor în științe. În Arad, până la evenimentele din decembrie, erau 4 și anume doctori în pedagogie, istorie, biologie și filologie. În perioada 1900-1999, numărul de doctori în științe a trecut de 1.000, iar în prezent cele 57 de universități de stat și universitățile private, prin cele 448 de programe de studii doctorale din cadrul celor 232 de şcoli doctorale, au acordat aproximativ 70.000 de titluri de doctor. Etimologic, cuvântul provine din latinescul „doceo, docere”, în traducere liberă: „cel ce știe ceva”, „cel învățat”. Problema gravă, dincolo de numărul mare de doctori în științe, este că doctoratul, în sine, și-a pierdut scopul inţial de înaintare în cunoaştere. Altfel spus, doctoratul nu a plasat România printre locurile fruntașe privind cercetarea științifică ci, dimpotrivă, ţara noastră se află pe ultimul loc privind publicarea de lucrări științifice în reviste de prestigiu internaţional. Îmi amintesc că eram 13 înscriși la concursul de admitere la doctorat pe doar două locuri iar examenul a fost foarte dur, obligativitatea fiind, în afară de pregătirea temeinică în domeniu, o contribuție personală ca problematică și cercetare științifică.

 Există o mișcare care prinde tot mai mult contur în țara noastră: oameni importanți sunt decişi să renunţe la titlurile de doctor pe care le-au obținut cu multă muncă şi sudoare din cauza doctoratelor (altora) obținute peste noapte și a lentorii justiției în a se pronunța în problema plagiatelor, așa cum este cazul fostului premier Victor Ponta. Cum vedeți această mișcare?

LIZICA MIHUŢ. Începând cu anul 2005 , prin aderarea la procesul Bologna, România a deschis, larg, porțile doctoratelor, ajungându-se să se acorde, potrivit datelor statistice, în medie, peste 4.000 de titluri anual. M-aș bucura să existe o mișcare de renunțare la titlul de doctor dar nu o sesizez ci, spre surprinderea și revolta mea, se acordă, astăzi, titlu de doctor, fără a avea facultate și master în domeniu, fapt pe care îl consider inadmisibil. În calitate de conducător de doctorat, am propus și au fost aprobate de CNADTCU, 19 titluri de doctor în filologie în 14 ani, ceea ce înseamnă o medie de 1-2 doctorate într-un an, dar precizez că reușita la examenul de admitere la doctorat nu însemna și finalizarea acestuia, fiind mulți exmatriculați.

Ați fi dispusă să renunțați la titlu dvs. de doctor pentru a încerca să schimbați mentalități în această chestiune?

LIZICA MIHUŢ. Problema nu este de mentalitate, ci eventuala mea renunțare la doctorat nu ar fi percepută ca o atitudine de frondă, deoarece „piața” doctoratelor este, în continuare, atractivă. Doctoratul este considerat de mulți drept „o floare la butoniera” carierei publice și nu mai constituie o consacrare, o înaltă recunoaștere a competenței într-un anumit domeniu. Desigur, nu generalizăm, ci subliniem că sunt contribuții științifice excepționale, dar, în mod regretabil, sunt și numeroase plagiate, care au condus la relativizarea doctoratului. Fără îndoială, este foarte important conducătorul de doctorat. Dacă el însuși a plagiat și are sau nu o sancțiune pentru plagiat, cum să impună standarde de corectitudine și cum să coordoneze doctorate într-un domeniu pentru care nu are o minimă competență științifică, facultatea și doctoratul fiind susținute într-o altă specialitate? Problema este gravă iar propunerea Ministerului ca plagiatul să fie stabilit în justiție, printr-o sentință definitivă și irevocabilă, NU a fost promulgată de către Președintele României.

Dacă nu, atunci cum s-ar putea reveni la normalul din trecutul României, când doctoratele se obțineau muncind zi de zi, ani de zile, studiind fără oprire iar facultățile le numărai și pe ele pe degete? S-ar mai putea reveni la situația în care nu vei mai putea susține un doctorat decât în domeniul în care ai obținut diploma de licență (astăzi, din câte am văzut, poți să devii doctor și într-un alt domeniu de interes decât cel studiat până atunci)?

LIZICA MIHUŢ. Redobândirea credibilității științifice a doctoratelor va fi, cred, un proces dificil și de lungă durată. Evaluarea celor peste 200 de școli doctorale din universitățile românești, făcută de experți români și străini, prin finanțarea Băncii Mondiale (10.000-15.000 de euro/școală doctorală) este binevenită, dacă nu va fi politizată (ceea ce îmi vine greu să cred că nu se va întâmpla) și dacă nu se va renunța la formalism și „contexte” de amiciție și varii interese. Optimistă fiind, ca structură, îmi place să cred că, dincolo de evaluări, mai mult sau mai puțin subiective, valorile se vor impune. Românii nu vor accepta, sper, la nesfârșit, ca titlurile și ierarhiile să fie dobândite de impostori. Cunoscutul personaj literar Dinu Păturică, dacă ar fi „adaptat” zilelor noastre, ar avea, în mod sigur, titlu de doctor sau, eventual, ar putea fi conducător de doctorat. Dar, sper că va veni momentul când falsele valori vor fi marginalizate și când vom înțelege câtă dreptate are Președintele Academiei Române, dl.Ioan-Aurel Pop, când sublinia că „fără intelectuali și elite, o națiune nu poate exista”.

Apărut în Jurnal ARĂDEAN și pe aradon.ro

„Modul de a domina al femeii este mult mai subtil”

 

8. martie 2019 07:53 – Aradon / Jurnal Arădean

„Modul de a domina al femeii este mult mai subtil”
Extrem de scurtă poveste despre femei cu una dintre cele mai tari femei din Arad: Lizica Mihuț.
 
Ce credeţi că defineşte o femeie puternică?

LIZICA MIHUȚ. Am refuzat întotdeauna, în interviuri sau cu alte prilejuri, să fac disocierea între bărbați și femei, crezând cu fermitate că diferența este strict fiziologică. De aceea zic că o femeie puternică este, prin excelenţă, independentă financiar și nu numai. EA se impune prin faptul că se raportează la un sistem de valori autentice. Este dinamică și eficientă, ambițiosă și responsabilă, harnică și meticuloasă, curajoasă și sensibilă. EA trebuie să se impună fără a dori să pară bărbat, nici ca atitudine, bătând cu pumnul în masă, și nici ignorându-și, în mod deliberat, feminitatea. Modul de a domina a femeii este mult mai subtil dar adevărul este că EA trebuie să și demonstreze, fără ostentație, mereu și mereu competența.

Cum s-a împăcat şi se împacă omul puternic, care a condus una din cele mai mari instituții din Arad, cu femeia/mama care sunteți?

LIZICA MIHUȚ. Nu am considerat, nicicând, dificilă funcția de conducere. Am observat și îmi place să cred că nu greșesc afirmând că raportarea la mine a colaboratorilor/angajaților se făcea nu la femeia care eram/sunt, ci la competență și, mai ales, la rezultate. Am avut șansa să am o mamă care m-a ajutat mult în creșterea fiului meu, dar am avut șansa, în primul rând, de a avea un copil care nu mi-a creat mari probleme. Desigur, aș fi dorit, adesea, să stau mult mai mult cu el, dar declar acum, precum am declarat întotdeauna, că fiul meu, respectiv, în prezent, nepoata mea, au reprezentat și reprezintă puncte de reper fundamentale în existența mea, dincolo de funcții, de premii, de scrierea unor cărţi etc.

Credeţi că mai putem vorbi în momentul acesta despre mișcarea feministă sau am depășit acest moment?

LIZICA MIHUȚ. Nu am aderat și nu aș adera la o mișcare feministă, deoarece cred că fiecare femeie trebuie să lupte pentru drepturile și libertățile ei. În primul rând, o femeie trebuie să-și propună o stabilitate financiară, care se obține prin multă muncă și strădanii, în oricare dintre domeniile pentru care a optat. Nu trebuie să fii, neapărat, om de știință, dacă nu ai competență, crezând că prin plagiat sau prin funcție dobândești o calitate pe care nu ai probat-o, la modul profund. Important este ca femeia, precum bărbatul, să fie profesionistă/profesionist. Și să vădească verticalitate morală.

Aveți, totuşi, un model feminin?

LIZICA MIHUȚ. Am apreciat dintotdeauna adevăratele valori, fără să am un model anume. Consider că numai Dumnezeu constituie modelul nostru absolut, punctul de sprijin în toate împrejurările și, având Credință, Nădejde și Dragoste, reușim să rămânem în picioare, în ciuda „valurilor și vânturilor “, uneori extrem de puternice. Important este să ne construim personalitatea pe dinlăuntru, raportându-ne la modele autentice, pe care să le preluăm, nu în totalitate, ci doar prin „felii” ale personalităților lor de excepție.

Sunt curioasă să aflu, pentru că în general femeile sunt cele care invocă adeseadecepţiile: ați avut mari decepții, de-a lungul timpului?

LIZICA MIHUȚ. Pare destul de surprinzător dar mărturisesc că nu am avut mari decepții, pentru că nu am avut mari așteptări. Mă pot decepționa oamenii, deopotrivă femei și bărbați, cărora le-am acordat credit și nu meritau. Dar acest credit, pe o scară de la 1 la 10, putea fi 4 sau 5 sau 6 și să nu ajungă la sufletul meu. Familia și prietenii mei adevărați nu m-au decepționat nicicând. Restul este doar tăcere, ca să-l parafrazez pe marele Will.

„Mi-am câştigat dreptul de a spune adevărul în faţă”

 

Despre compendiumul realizat cu ocazia Centenarului Marii Uniri, despre modele şi personalități, prezența și absența lor, despre ce va urma și despre puterea de a zice exact ceea ce gândești, cu Lizica Mihuț.

lizica


Anul centenar nu a trecut nemarcat de către dumneavoastră, doamnă Lizica Mihuţ. L-aţi marcat într-un fel anume. Ne detaliaţi un pic decizia dvs. de a sărbători printr-o carte („Aradul şi Marea Unire. Repere ideografice”) 100 de ani de România?

Într-adevăr, Centenarul constituie pentru fiecare dintre noi un moment cu totul special. Nu pot să spun că e doar un moment istoric special, ci, deşi sună festivist, este şi un moment de inimă şi de minte. De inimă pentru că românii au luptat enorm de mult să împlinească acest vis al tuturor, dar pe de altă parte este şi un moment de minte, de elaborare, pentru că elitele sunt cele care au realizat pregătirea Marii Uniri.
Am scris cartea prilejuită de acest moment la solicitarea directorului Editurii Academia Română, având patru cărți publicate deja la Editura Academiei. Atunci am aflat și eu că am scris 3.176 de pagini aici. Am aflat acest număr când am fost invitată de către Editura Academiei să scriu un articol prilejuit de aniversarea lor. Articolul meu, parafrazând o cunoscută proză scurtă a lui Eminescu, a avut titlul „La o aniversare”. Tot cu acea ocazie am fost invitată să scriu a cincea carte, pentru că Aradul nu avea nicio carte editată de Editura Academia Română cu acest prilej. Eu întotdeauna mi-am dorit (și am și reușit, pentru că mi-am dorit cu adevărat) ca toate cărțile despre Arad să le public la București, la o editură importantă. Sigur, primul meu gând a fost la Editura Academiei Române, pentru că toate cărțile de aici intră direct în catalogul mondial. Am dorit să nu blochez Aradul într-o zonă marginală, ci să-l aşez în galeria marilor oraşe, pentru că aici s-a gândit Unirea. Aradul a fost şi este, se ştie, capitala politică a Marii Uniri. Aşa se întâmplă că mi s-a solicitat a cincea carte. Plecând de aici, nu pot să nu-l citez (știu că eu sunt un om incomod, ştiu că foarte mulţi nu mă înghit pentru faptul că spun direct adevărul, dar nu pot să nu fac această precizare) pe Ion Aurel Pop care spunea că despre Marea Unire trebuie să scrie numai istoricii, dar nu arheologii, nu medievaliştii, ci cei care sunt specialişti în domeniu. Şi atunci am abordat Marea Unirea dintr-o perspectivă culturală, unde eu eram acasă, aveam cărţile (eu în fond am făcut sinteze mici la cărţile respective) iar de partea de istorie, nu foarte amplă, am apelat la un istoric.

Chiar doream să vă întreb pe dvs., care sunteți destul de individualistă, de ce aţi scris o carte în coautorat?

Probabil că este prima şi ultima carte pe care o scriu aşa, tocmai pornind de la ideea aceasta că nu pot să accept ca biologii, chimiştii, fizicienii, matematicienii, arheologii, toţi să scrie despre Marea Unire. Poţi să ai o ierarhie socială dar, dacă nu ai competenţă, nu ai nimic. Competenţa într-un domeniu e extrem de importantă. Pentru a putea fi recunoscut trebuie neapărat să demonstrezi competenţa. Şi eu puteam să fac o compilaţie despre Marea Unire, puteam să fac o privire istorică despre Arad, Slavă Domnului. Dar nu asta am vrut să fac, ci l-am invitat pe domnul Pădureanu să colaboreze cu mine şi chiar îi mulţumesc. Ceea ce am făcut noi este, de fapt, o idee pe care ne-au dat-o arădenii, care se întreabă, foarte mulţi dintre ei, cine a fost Ţichindeal, cine a fost Moise Nicoară, cine a fost Vasile Goldiş, cine a fost Cicio Pop? Şi atunci am făcut un dicţionar al personalităţilor. 29 de personaliăţi şi contribuţia fiecăreia la Marea Unire. În partea de cultură, eu am elaborat instituţiile arădene, tot eu am elaborat structurile instituţionale şi, de asemenea, eu am elaborat, cum era și firesc, partea despre turneele teatrale cu valoare de simbol. De ce sunt foarte importante aceste turnee: gândiţi-vă că, timp de 150 de ani, limba română nu a fost auzită pe scenă. După 150 de ani, Mihail Pascaly a fost cel care a adus limba română pe scenă. Ţăranii au venit să audă la teatru limba română, din toate satele din jur, chiar de departe. A fost o sărbătoare extraordinară. Aceste turnee teatrale nu au fost doar nişte spectacole în sine de teatru, ci au reprezentat practic un mod de a pregăti prin cultură, în fapt, Marea Unire. Eminescu spunea un lucru foarte mare: teatrul în Transilvania trebuie să folosească și apoi să placă.

Cartea pe care ați scos-o de Centenar are la bază zeci de alte cărți pe care le-ați publicat…

S-a ivit greu, să știi: uneori am preluat din alte cărți ale mele repere iconografice, alteori am elaborat unele fișe noi, dar în mare am preluat ce deja scrisesem pentru că nu poți să ai alte puncte de vedere decât cele de dinainte, adică nu poți fi mai adevărat decât atunci când ai fost adevărat. În plus, e foarte greu să fii scurt, să te exprimi esențializat, să încerci să sintetizezi evenimente, personalități, strădanii, bucurii, eșecuri. Asta am făcut. În prefață am spus că nu este o carte ocazională. Noi nu am scris o carte ocazională, ci o carte care se dorește chiar să rămână. De aceea și fac apel către Biblioteca Județeană, dacă ar fi posibil ca 40 de cărți, pentru că am înțeles că sunt 40 de filiale ale bibliotecii, să se găsească acolo.
A fost un an îngrozitor de greu pentru mine pentru că am făcut și volumul al doilea despre cultura și civilizația chineză, care este o carte într-o ediție foarte frumoasă din punct de vedere tehnic. În plus, am avut foarte multe activităţi. Am scris pe mai departe despre cultură, spectacole, evenimente culturale. Ar trebui poate să mă opresc, dar nu pot. Am început să scriu din studenţie, pentru că aveam o situaţie foarte dificilă în plan financiar ca familie, şi atunci am început să scriu pentru bani. Erau atunci foarte bine plătite articolele la ziare literare. Era 500 de lei un articol iar bursa era 300 de lei pe lună. Dar, pentru ca să publici un articol la o revistă literară, trebuia să citeşti o săptămână, să te documentezi o săptămână. A fost important, însă, pentru mine, pentru că, în felul acesta, m-am format. Am avut mari profesori, mari modele. Mă gândesc la generaţia tânără şi foarte tânără, mă gândesc la cine se raportează ea. De multe ori mă gândesc că le reproşăm mult prea mult generaţiilor tinere, care duc lipsă de modele.
Eu aveam nişte profesori uluitori. Atunci nu cred că eram conştientă că erau fantastici. Când am terminat facultatea, de pildă, unul dintre cei mai mari profesori pe care i-a avut Timişoara, Eugen Todoran, mi-a dat telefon să merg la doctorat! Îți dai seama ce destin aveam eu la 22 de ani. I-am spus nu, pentru că eu vreau un copil înainte și după am timp să-mi dau doctoratul. Mi-am dat seama după aceea ce lipsită de modestie eram și cât de fin era profesorul care mi-a spus că va fi foarte greu să mai dau doctoratul după. Am dat după doctoratul, la București, că mi-a fost rușine să mă mai întâlnesc cu profesorul. Dar la 22 de ani știam ce vreau să fac și presa m-a ajutat foarte mult în acest sens.

Vorbeaţi de modele. Ne puteți spune dacă a existat un model pentru dumneavoastră, pe care aţi dorit să-l urmaţi, pe care l-aţi apreciat?

Nu există un model, există fâşii de personalităţi care împreună au format un model pentru mine, o aspiraţie. Ştiti ce înseamnă, în fond, modelul, dincolo de toate plusurile pe care le are un model? Înseamnă o aspiraţie. Aspiraţia ta spre a ajunge undeva. Când mă gândesc ce puţin am făcut eu faţă de alţii, pe care îi admir. Îmi place ce scrie în Biblie: că mândria merge înaintea căderii. Când o luam câteodată razna şi mă gândeam că nimeni nu-i ca mine, ce grozavă sunt eu, cum nimeni nu mă întrece, întotdeauna reveneam la mândria care merge înaintea căderii pe de o parte şi pe de cealaltă mă gândeam la modelele pe care le-am avut eu, ce au făcut ele şi ce mică sunt eu. Când eram la început, în studenţie, nu credeam că pot avea o opinie critică.

Între timp v-aţi format o foarte puternică opinie critică…

Modelele ne-au ajutat să depăşim condiţia de supermediocritate în timpul comunismului. Și noi chiar am avut modele. Modele care te inspiră, care te fac să vrei neapărat să scrii într-un domeniu, de pildă, în care nu s-a mai scris deloc. Asta e ambiția pe care trebuie să o aibă un intelectual și pe care am avut-o şi eu.

Și încă o mai aveți. Și de aceea îmi permit să vă întreb: ce urmează?

Eu la bază sunt profesor de gramatică. Dar microbul de presă mi-a intrat din factultate în sânge și nu pot să renunț la presă pentru nimic în lume. Presa a fost toată viaţă mea o constantă. Dar viaţa unui om e mereu prinsă între vocaţie şi aspiraţie. Vocaţia mea a fost de profesor, iar aspiraţia mea a fost să fac mai multe decât învăţământ. Ca ordonare a materialului elaborat, ca mod de gândire, ca structură, eu sunt un om exact, precis, fără efuziuni sentimentale prea multe. De aceea am şi scris nouă cărţi de gramatică. Cea mai importantă, despre care puţină lume ştie, este după părerea mea, „Corectitudine în vorbire şi scriere”, publicată la Editura Dacia din Cluj. Sunt cărţile mele ca profesor. Apoi, când eram la universitate, s-au întâmplat atât de multe lucruri în perioada în care am fost rector, 2000-2015, aşa că, vreme de 15 ani, istoricul culturii din mine s-a gândit şi, tot el, microbul presei m-a făcut să adun într-o carte tot ce s-a întâmplat în anul respectiv, ce mi-am propus, ce am reușit, ce nu am reușit, tot ce s-a scris despre instituţie. De aceea am și elaborat, pe managementul acesta universitar, 16 volume. Dacă vrei să știi ce s-a întâmplat la universitate într-un an vei găsi în volumul dedicat acelui an. Toate acestea le-am „condimentat” însă cu mult, foarte mult teatru. Ce îmi propun în continuare? Cum nu pot scăpa de microbul presei, voi scrie în continuare despre ceea ce îmi doresc. Vă mai spun doar un singur lucru: ca urmare a muncii mele de o viață, a strădaniilor mele, mi-am câștigat un drept pe care nu am voie să-l abandonez, acela de a spune adevărul în faţă. Indiferent cine e în față: ministru, preşedinte de patrie sau planetă. Eu voi spune întotdeauna ce gândesc pentru că e unicul drept pe care l-am câştigat definitiv prin munca mea. Şi nu am voie să renunţ la el. Ar fi o abdicare. Aşa încât voi face ce am făcut până acum: presă culturală.

Interviu publicat în aradon.ro / Jurnal Arădean,
28 decembrie, 2018

Un simpozion printre palatele Aradului

 

Luna noiembrie aduce la Arad un eveniment de mare clasă: Simpozionul internațional „Cultură și Civilizație Chineză. Dialoguri româno-chineze”, în organizarea Casei Româno-Chineze Filiala Arad. Ajuns la cea de a IV-a ediție, simpozionul se va desfășura în perioada 14-16 noiembrie.
„În acest an, le vom arăta înalților oaspeți chinezi palatele din Arad. Primul palat pe care îl vor vizita oaspeții de la Ambasada Chinei la București este Palatul Justiției. Un palat restaurat și modernizat de curând, unde vor fi primiți de către președintele Tribunalului, Otto Szep, și de către vicepreședintele Flavius Bradin. Prima zi se va încheia într-o altă locație specială din Arad, Colegiul Național Moise Nicoară, unde elevii au pregătit o prezentare privind temele și motivele în folclorul chinez și român”, a punctat președintele Casei Româno-Chineze Arad, prof.univ.dr. Lizica Mihuț

Ziua eseurilor

Cea de a doua zi va fi dedicată în mare parte prezentării lucrărilor pregătite pentru simpozion. Lucrările vor fi prezentate în sala „Regele Ferdinand” a Primăriei Municipiului Arad, invitații având astfel ocazia să vadă și Palatul Administrativ. Simpozionul va fi moderat de prof.univ.dr. Lizica Mihuț, urmând ca după câteva cuvinte rostite de reprezentanții administrației să își prezinte alocuțiunile și cei mai de seamă invitați, din partea Ambasadei Republicii Populare Chineze la București, doamna Zhao Li, Consilier Cultural și doamna Qi Yue, Secretar III în cadrul Ambasadei. Cu această ocazie va avea loc și lansarea cărții „Cultura și Civilizaţia Chineză. Dialoguri româno-chineze”. Vor urma prezentările lucrărilor, anul acesta aria acoperită de cei care au dorit să vorbească despre China și România, fiind una extrem de largă. Ziua va continua cu o expoziție de artă vizuală. De la ora 17:00, va fi vernisată expoziția „Hainan, insula tropicală a Chinei”, în prezentarea dr. Constantin Inel, director, Complexul Muzeal Arad, dr. Andrei Ando, director, Consiliul Județean Arad și Nelu Scripciuc, președinte al Foto Club Pro Arad. Ziua se va încheia cu un concert simfonic al Filarmonicii de Stat Arad, unde „pentru prima dată după 38 de ani, în program, se va regăsi și o lucrare a unui compozitor chinez. Este vorba despre uvertura «Sărbătoarea primăverii» a compozitorului Li Quan Chi”, după cum a punctat prof.univ.dr. Lizica Mihuț. Cu această ocazie, oaspeții din China vor fi ghidați în Palatul Cultural, un edificiu care de asemenea a fost recent renovat.
Ultima zi a simpozionului va fi dedicată editurii Casei Româno-Chineze și planurilor pentru viitoarele ediții a simpozionului.

Iată în continuare programul integral al evenimentului:

CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE CHINEZĂ. DIALOGURI ROMÂNO-CHINEZE

SIMPOZION INTERNAȚIONAL
editia a IV-a
14-16 noiembrie 2018
PROGRAM
14 noiembrie 2018

10:00-10:30 CASA ROMÂNO-CHINEZĂ, Bd. REVOLUŢIEI nr. 59
* Înregistrarea participanților

10:30-12:30 Prezentarea Bibliotecii Casei Româno-Chineze
* Cărți
* Filme
* Publicaţii

13:00 Masa de prânz

16:00 Vizita la PALATUL DE JUSTITIE,restaurat si modernizat de curand.
Primire de catre dl.Otto Szep,presedinte si dl.Flavius Bradin,vicepresedinte,
Tribunalul Arad

17:30 COLEGIUL NAȚIONAL „MOISE NICOARĂ”, P-ța Margareta Bibici nr.1

*Prezentarea eseurilor elaborate de elevi
Teme și motive în folclorul chinez și român. Abordare comparativă

19:00 Cina

15 noiembrie 2018

08:45 PRIMIREA ÎNALȚILOR OASPEȚI CHINEZI de către oficialități:
CONSILIUL JUDEȚEAN ARAD
PREFECTURA ARAD
PRIMĂRIA ARAD

10:30-13:00 SALA „REGELE FERDINAND”, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI ARAD

SIMPOZIONUL INTERNAȚIONAL. CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE CHINEZĂ.
DIALOGURI ROMÂNO-CHINEZE
Moderator: prof.univ. dr. Lizica Mihuț

Cuvânt de Bun venit adresat participanților de către oficialitățile arădene:
* Consiliul Județean
* Instituția Prefectului
* Primăria Municipiului Arad
* Primăria Orasului Pecica
. Consilieri Locali (în ordine alfabetică):
Mariana Cismasiu
Beniamin Varcus
Alocutiunile rostite de doamna Zhao Li, Consilier Cultural si doamna Qi Yue, Secretar III AMBASADA REPUBLICII POPULARE CHINEZE ÎN ROMÂNIA.

LANSARE DE CARTE: Cultura și Civilizaţia Chineză. Dialoguri româno-chineze
Prezintă: prof. Mirela Mureșan

PREZENTAREA LUCRĂRILOR:

Biriș Ioan − Viziunea acționalistă și logica structurilor corelative în gândirea chineză

Bran Liliana − O abordare sanogenă în medicina tradițională chineză

Bucur Adrian − China în manualele românești de istorie. Câteva aspecte

Burcă Georgiana − China, o abordare personală

Cheta Doina − Contribuții ale antichității chineze la dezvoltarea matematicii

Chiriță Alecu − Elemente tradiționale în cinematografia modernă chineză

Covaci Karina − Hainan, noul paradis chinez

Cristea Tabita − Fujian, un model de dezvoltare pe drumul mătăsii

Crișan Corina − Medicina tradițională chineză, o alternativă?

Dragoș Ana Maria − China, dincolo de hartă

Iancovici Alexandra − China, o continuă destinație culturală

Ilica Anton − Condiția umană în înțelepciunea chineză

Matiuţ Ioan − Editura Casa Româno-Chineză și provocările viitorului

Mărcuș Dumitru − Confucius și ordinea morală în concepția lui Ioan Slavici

Mureșan Augustin − Sigiliile chinezești de la Arad. Istoricul cercetărilor

Mureșan Lucian − Relațiile româno-chineze în paginile revistei „Casa prieteniei”

Notaros Ludovic − Dualitatea europeană și cea chineză: Yin și Yang pot fi un da
și nu?

Pencea Ramona − Marele zid al cunoașterii de sine

Popescu Viorica − Mo Yan, una dintre cele mai puternice voci ale literaturii contemporane

Schwartz Gheorghe − Interferențe literare româno-chineze/chinezo-române

Stănescu Mihaela − Începuturile relațiilor de colaborare ale Consiliului Județean Arad cu provincia Hainan;

Tămășan Maria, Tămășan Petrușca − O invitație la redescoperirea basmului chinezesc
Weisl Ioan – Mao Zedong, unul dintre cei mai importanți lideri ai Partidului Comunist Chinez

13:30 Masă tradiţională românească

17:00 Expoziția de artă vizuală: Hainan, insula tropicală a Chinei

Moderator: prof.univ.dr. Lizica Mihuţ

Prezintă: dr.Constantin Inel,director,Complexul Muzeal Arad

dr. Andrei Ando, director, Consiliul Județean Arad

dl. Nelu Scripciuc, președinte al Foto Club Pro Arad

Vizitarea expoziției

19:00 PALATUL CULTURAL
Concert simfonic al Filarmonicii de Stat din Arad

Pentru prima dată după 38 de ani, în programul Filarmonicii arădene se regăsește
o lucrare a unui compozitor chinez Li Quan Chi: uvertura „ Sărbătoarea primăverii”

20:30 Cina

16 noiembrie 2018
CASA ROMÂNO-CHINEZĂ, Bd. REVOLUŢIEI nr. 59

10:00-13:00

*Editura Casei Româno-Chineze.
Realizări și proiecte editoriale

Prezintă:
prof.univ.dr.Lizica Mihuț

poetul și editorul Ion Matiuț, coordonatorul Editurii

* Încheierea Simpozionului.

* Câteva concluzii

*Perspective viitoare

13:30 Prânz

jurnal

Sursa: www.aradon.ro; Jurnal Arădean

Lizica Mihuț, invitată la Ambasada Chinei

 

Președintele Casei Româno-Chineze Arad, prof.univ.dr. Lizica Mihuț, s-a numărat printre diplomații și invitații de seamnă care au avut onoarea să participe la recepția găzduită de Ambasada Chinei la București cu ocazia Zilei Naționale a Chinei.

Aradul este tot mai prezent în relațiile româno-chineze, grație Casei Româno-Chineze Arad condusă de prof.univ.dr. Lizica Mihuț. Relațiile dintre Ambasada Republicii Populare Chineze la București și Casa Româno-Chineză Arad sunt unele desoebit de puternice. În acest context, prof.univ.dr. Lizica Mihuț a fost invitată să participe la recepția oferită de Ambasada Chinei cu ocazia celei de a 69-a aniversări a zilei naționale a Chinei.

„A fost un eveniment deosebit de important, care ne arată încă o dată, dacă mai era nevoie, puterea Chinei și exemplul acestei țări pe care ar trebui să îl urmăm. Cu această ocazie l-am cunoscut personal pe domnul Tu Jiang, însărcinatul cu afaceri ad interim al Amabasadei Chinei în România, cel care conduce, practic, în acest moment Ambasada de la București. Domnul Tu Jian ne-a asigurat de întregul său sprijin și pe viitor și la rândul nostru, în numele Casei Româno-Chineze Arad, i-am transmis personal invitația de a lua parte la Simpozionul Internațional Dialoguri Româno-Chineze, de la Arad, din luna noiembrie. Sunt sigură că și pe viitor vom avea o colaborare la fel de fructoasă cu partenerii noștri din China și că vom reuși să fructificăm cât mai multe proiecte”, a declarat pentru Jurnal arădean/aradon.ro prof.univ.dr. Lizica Mihuț.

ambasada

 

În discursul său, Tu Jiang a vorbit despre relația apropiată a României cu China, dar și la importanța faptului că România va prelua Președinția Consiliului Uniunii Europene în 2019. „China şi România sunt, într-adevăr, prieteni apropiaţi şi parteneri buni. (…) China se angajează să aprofundeze în mod activ relaţiile bilaterale. Suntem bucuroşi să vedem că România plasează China într-o poziţie importantă în politica sa externă. Anul viitor cele două ţări vor sărbători cea de-a 70-a aniversare a înfiinţării relaţiei diplomatice şi cea de-a 15-a aniversare a înfiinţării unui parteneriat amplu de prietenie şi colaborare. România va deţine pentru prima dată şi Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Acest lucru va aduce rare oportunităţi istorice pentru dezvoltarea relaţiilor chino-române. (…) Cred că prin eforturile noastre comune, viitorul relaţiilor chino-române va fi şi mai luminos”, a declarat Tu Jiang, la Ambasada Chinei, unde a fost marcată cea de-a 69-a aniversare de la înfiinţarea Republicii Populare Chineze.

SURSA: www-aradon-ro / Jurnal Arădean