Dialogurile despre EXCELENȚĂ, organizate de Asociația noastră, au avut în atenție până în prezent domeniile EDUCAȚIE (pedagogie) / ÎNVĂȚĂMÂNT (liceal, medical), CULTURĂ (literatură, filosofie) JUSTIȚIE (avocatură) și recent GASTRONOMIE / ANTREPRENORIAT.
Apreciez modul excepțional, în care directorii acestor domenii din cadrul asociației noastre au organizat aceste DIALOGURI, devenite EVENIMENTE IMPORTANTE în comunitatea arădeană.
Menționez activitatea desfășurată recent, în 23 octombrie, sub genericul “Gastronomie și antreprenoriat” de către TABITA CRISTEA, care a reușit să transforme o pasiune într-o afacere de succes, prin muncă / curaj / perseverență / sacrificii.
jurnalularădean.ro/aradon.ro/arq.ro/newsar.ro/criticarad.ro/stireanoastra.ro/23 octombrie 2024
Asociația „Susținem excelența” a organizat, astăzi, 23 octombrie 2023, o întâlnire la resturantul Marem Gardem deținut de una dintre membre și anume de Tabita Cristea.
Aceasta ne-a dezvăluit dn tainele gătitului, dar a vorbit și despre pasiunea ei pentru acest domeniu.
Evenimentul a fost moderat de către prof.univ.dr. Lizica Mihuț – președintele asociației.
„Tabita Cristea este una din cele mai cunoscute personalități arădene nu doar ca specialist, ci și ca antreprenor în domeniul gastronomiei, demonstrând un fapt destul de rar și anume că pasiunea poate fi transformată într-o afacere de succes. Desigur, Tabita Cristea se va referi la gastronomie, dar locația în care ne aflăm demonstrează calitatea de antreprenor reputat. Să reținem că Dictatorul explicativ al limbii române subliniază că «Gastronomia reprezintă arta de a prepara mâncăruri alese dar și însușirea de a aprecia calitatea acestora».. Precizăm că Gastronomia nu se referă numai la bucătărie, ci și la pregătirea produselor în țările lumii, astfel că alături de limbă, cultură, religie / credință , aceasta constituie o identitate etnică. Fără îndoială, hrana este o sursă de energie vitală, dar în același timp un reper identitar, semnificativ la nivel individual / grup / național, reunind un ansamblu de alegeri / preferințe / obiceiuri / tradiții. În prezent, Gastronomia se studiază în universități, în cadrul Facultății de Inginerie alimentară, dar există în Italia, de exemplu, o Universitate în exclusivitate, de Științe Gastronomice. Deci gastronomia este deopotrivă teoretică și practică, iar Tabita Cristea va înfățișa modul, în care se raportează la gastronomie și expertiza sa în acest domeniu”, spune prof.univ.dr. Lizica Mihuț – președintele asociației.
Tabita Cristea declară că totul este o artă:
Aceasta afirmă că nu își propune să se refere la gastronomie ca știință, deoarece constituie un domeniu al științelor inginerești, dar înainte de a releva expertiza ei în acest domeniu, dorește să precizeze, în câteva cuvinte valorile identitare ale gastronomiei:
a) valoare ECONOMICĂ, probând sărăcia sau bogăția;
b) valoare SOCIALĂ , relevând apartenența la o anumită “poziție” socială;
c) valoare ETNICĂ, fiind specifică unei anumite etnii;
d ) valoare CULTURALĂ ȘI DE CIVILIZAȚIE: de exemplu, servirea ceaiului, un adevărat ritual;
e) valoare RELIGIOASĂ , în sensul că fiecare religie impune un anumit set de restricții și reguli alimentare;
f ) valoare IDEOLOGICĂ, prin faptul că impune un stil de viață și de gândire specifice : fast food, vegetarian, vegan, lacto-vegetarian;
g) valoare SPIRITUALĂ, prin manifestarea unor afinități cu un anumit animal totem.
A cumpărat ca studentă peste 100 de cărți de gătit
„Consider că pentru a experimenta o gastronomie în zonă excelenței, trebuie să se cunoască un set fundamental al gastronomiei teoretice, ce reușește tehnici, rețete, cărți de bucate, articole de presă, ce înfățișează reușite excepționale în pregătirea și prepararea produselor alimentare / agricole. Mărturisesc, cu acest prilej, că interesul meu, de-a lungul anilor a fost/ este pentru gastronomia, ca ARTĂ, așa numita artă culinară. Eram studentă , în America, la un Colegiu, cu un alt profil decât gastronomic, dar eu am cumpărat peste 100 de cărți de gătit, astfel că am studiat, ca autodidact, rețete, tehnici de preparare a produselor din carne, pește, legume, precum și a celor de patiserie. Revenind în Arad, am continuat documentarea, fiind preocupată de o dezvoltare personală în domeniul gastronomiei, dar la nivelul excelenței. Spre a-mi proba pregătirea în această zonă, am participat la 3 concursuri naționale (București, Brașov, Arad), ocupând, în condițiile unei concurențe acerbe, locul întâi. Cu toată modestia, spun că «am crescut și iar am crescut», prin multă muncă și adesea, prin sacrificii asumate.
Îmi propun ca în perspectivă să elaborez o carte, care să cuprindă experiența mea în domeniul gastronomic și mai ales, modul în care am reușit să îmbogățesc, ca arome și gust, prin tehnici proprii, rețete tradiționale, unele arhicunoscute”.
Salata de vinete și ceafă de porc cu sos de ciuperci de pădure
Tabita Cristea a propus astăzi două rețete aflate în topul preferințelor, cu privire la preparate, ce par banale, dar care dobândesc o calitate specială: salata de vinete cu maioneză și ceafă de porc, cu sos de ciuperci de pădure (hribi, gălbiori, bureți) și spumă de cartofi.
„Precizez că trebuie să i se acorde o atenție specială materiei prime. Astfel, pentru salată, cumpăr anual 600 kg de vinete nestropite, de la același gospodar dintr-o zonă rurală a județului nostru, vinete pe care le coacem pe grătar, în curte și le depozităm în congelatoare, pe care le utilizăm numai pentru acestea. Maioneza o preparăm în casă și folosim ceapă roșie în loc de ceapă albă, precum și usturoi de foarte bună calitate. O altă rețetă, pe care o propun este ceafa porc confit , cu sos de ciuperci de pădure și spumă de cartofi. Batonul de ceafă se acoperă cu untură de porc și se pune la cuptor timp de 8 ore, apoi se porționează și «i se dă față, la tigaie». Pentru sos, ciupercile trebuie să fie de calitate, iar spuma de cartofi este deosebită prin consistența sa dobândită prin adaosul de smântână de gătit”, dezvăluie Tabita.
Despre Tabita a vorbit și Ana Maria Dragoș, care a și colaborat cu ea și care a amintit concursurile de gâtit la care a participat și s-a întors acasă cu premii. Un desert a fost făcut din făină de mălai, mascarpone și căpșuni.
„În spatele acestui succes sunt sacrificii și dăruire”, spune Ana Maria Dragoș.
Pentru ea gastronomia este pasiune și bucurie, dar bunăstarea ei sufletească constă în faptul că zilnic, asigură gratuit, mâncarea pentru o Casă de bătrâni, pentru o Casă de copii și nu în ultimul rând, pentru un Afterschool al unor elevi cu nevoi speciale”.
Reamintim că Asociația “SUSȚINEM EXCELENȚA” cuprinde personalități în domeniul lor de activitate sau în domenii conexe, pe care le menționăm în ordine alfabetică: ACHIM DIANA: învățământ și management educațional; BRAN LILIANA: medicină și învățământ medical; BURCĂ GEORGIANA: management educațional și jurnalism; CHIȚOI DIANA: avocat și management juridic; CRISTEA TABITA: gastronomie și antreprenoriat; CRIȘAN CORINA : medicină și politici publice; DRAGOȘ ANA MARIA: antreprenoriat și cultură; ILICA ANTON : educație și cultură; MIHUȚ LIZICA: învățământ și cultură; NISTOR CRISTINA: psihologie și proiecte internaționale; ORODAN MIHAELA: medicină și terapii alternative; POPESCU VIORICA: avocat și scriitor. TABITA CRISTEA este una din cele mai cunoscute personalități arădene nu doar ca specialist, ci și ca antreprenor în domeniul gastronomiei, demonstrând un fapt destul de rar și anume că pasiunea poate fi transformată într-o afacere de succes.
Prof. univ. dr. Lizica Mihuț: „Actuala conducere a Universității Aurel Vlaicu are o misiune dificilă, trebuind să repare numeroasele derapaje «moștenite» ce trebuie cunoscute de către întreaga comunitate”
Interviu cu prof. univ. dr. Lizica Mihuț
– Ați participat pentru prima dată după mulți ani la Deschiderea anului universitar la UAV.
– Apreciez invitația de a participa după 9 ani la acest eveniment și, mai ales, faptul că s-a adus un omagiu discret foștilor rectori: RADU HOMESCU, primul rector ales al UAV, cu o activitate la universitate de aproape un an (3 noiembrie 1990 – 1 august 1991) a transmis un mesaj, iar ceilalți 2 rectori prezenți în sală au fost menționați prin contribuția lor academică: GHEORGHE PĂCURARIU, prin meritul de a fi consolidat una din cele 3 facultăți existente în mandatul său și anume Facultatea de Științe Economice, iar activitatea mea a fost înfățișată prin doar câteva cifre: 9 facultăți, peste 60 de specializări de licență, masterat, doctorat, 48.000 m.p. baza materială, peste 15.000 de studenți, 16 Anuare ale UAV etc.
– Și totuși vă reproșați ceva după 3 mandate de rector al UAV?
– Fiind preocupată de construcția universității și, în mod special, de respectarea standardelor de calitate, dovadă că universității i s-a atribuit „grad ridicat de încredere” de către ARACIS, nu am avut timp să o urmăresc pe Ramona Lile, crezând sincer că este posibil, ca prin muncă asiduă o secretară să ajungă rector, iar mie mi s-a indus ideea eronată, cu urmări dezastruoase pentru viitorul UAV, că strădaniile acesteia sunt autentice. Ceea ce mă nemulțumește, la modul profund, în afară de plagiatele Ramonei Lile, considerate de către Comisia Națională de Etică, cele mai grave în învățământul superior după 1989, este situația precară în care a ajuns UAV, la finalul mandatelor Lile.
– Obsevația dumneavoastră este gravă. Vă rog să aduceți succinte precizări.
– Nu este nici locul și nici spațiul necesar, așa încât mă voi referi strict la situația financiară a UAV. În mod sigur, fosta contabilă șefă, care s-a pensionat la cerere, cu doi ani înainte de vârsta necesară, avea dreptate când îmi reproșa că am lăsat mult prea mulți bani Universității. Nu mă consider o vizionară, dar ca rector, participam la analize ale decidenților centrali și am înțeles că vor veni „zile negre”pentru universități, în sensul că vor avea viitor doar acelea care respectă standardele calității ARACIS și se vor putea susține în plan financiar. Așa se explică că am instituit un depozit de 5 milioane de euro, precum și alte fonduri, la care se adaugă inclusiv cele obținute de către rectorul Lile prin vânzarea Fabricii de ceasuri, aflată în patrimoniul universității, or, în prezent UAV are asigurate salariile angajaților doar pentru o lună, fapt comunicat acestora, de către actuala conducere. Iată „zilele negre” au și sosit deja. Visteria universității este aproape goală. Să reținem că în prezent, taxa impusă de ARACIS doar pentru o autorizare este de 65.000 de lei.
– Cum considerați că s-a ajuns la această situație dificilă în plan financiar?
– Marea majoritate a personalului didactic și administrativ a fost remunerată potrivit grilei de salarizare, dar peste 40 din cei 250 de cadre didactice și o mică parte a personalului din administrație au beneficiat de-a lungul anilor, de un spor lunar de 30% pentru „merite deosebite”, pe lângă indemnizația legală de conducere, cu sublinierea că în acest fel, rectorul și-a asigurat susținerea, respectiv tăcerea colegilor vocali, deci incomozi. De asemenea au fost cheltuiți foarte mulți bani, în mod nejustificat, prin angajarea unor rude și a unor prieteni fără expertiză în domeniu, precum și efectuarea unor „excursii de documentare” (fără să aducă plus valoare instituției, dar relaxante pentru rector și apropiații săi), în numeroase țări din America Latină, Africa (doar o singură exemplificare, 60.000 de euro pentru o excursie-tur în perioada suspendării din funcție), Asia (Indonezia, Taiwan, India, China), la care se adaugă țări europene și nu în ultimul rând, SUA.
– Se știe că sunteți o personalitate activă, profund implicată în susținerea comunității arădene și nu numai.
– Urmăresc cu interes dinamica urbei noastre, public articole în presă, care au numeroase vizualizări, particip la evenimente culturale, promovez activități în zona excelenței, alături de personalități prestigioase din domeniile: educație, cultură, sănătate, antreprenoriat, justiție și jurnalism. Dar în același timp, continui să nu neglijez activitățile fizice și de relaxare: cititul, întâlnirile în cadrul Asociației „Susținem excelența” sau cu prieteni dragi, drumeții, mersul pe jos, înotul și nu în ultimul rând, mă dedic deplin dragei mele famili.
– În finalul dialogului nostru, vă rog să vă referiți, în câteva cuvinte, la prezentul și viitorul UAV.
– Actuala conducere a universității are o misiune dificilă, trebuind să repare numeroasele derapaje „moștenite”, ce trebuie cunoscute de către întreaga comunitate, dar în același timp, să elaboreze strategii imediate și de perspectivă privind asigurarea standardelor calității privind învățământul superior și cercetarea științifică, impuse de ARACIS. Îmi exprim speranța că printr-o nouă abordare, riguroasă și temeinică, sine ira et studio a prezentului instituțional nu numai de către noile conduceri la nivel de facultăți/departamente, ci de către fiecăre membru al comunității academice, printr-un angajament profund, dincolo de declarații și cuvinte rostite cu varii prilejuri, ci asumat cu responsabilitate, Universitatea „Aurel Vlaicu” va avea viitor. SUCCES tuturor!
L-am cunoscut pe EMIL VANCU în aprilie 1990, când regretatul scriitor arădean FLORIN BĂNESCU înființase împreună cu noi, publicația „Sănătate și cultură”. EMIL VANCU era entuziast și vocal, vădind un optimism structural. Nu l-am mai întâlnit mulți ani, dar știam că publica numeroase articole la ziarul „Timișoara”, organ de presă al Societății „Timișoara”, abordând teme politice, economice, sociale, relații internaționale, îndeosebi româno-germane și nu în ultimul rând, probleme de sănătate.
EMIL VANCU, medicul primar de medicina muncii, doctor în medicină și conferențiar universitar este un OM cu PRINCIPII TEMEINICE, pledând în agora, la reuniuni științifice internaționale sau în mass-media, cu voce tare și niciodată în surdină, pentru profesionalism și valori morale autentice, niciodată abandonate de-a lungul anilor.
EMIL VANCU este vulcanic și incomod, dar admirabil în „bătălia” sa, adesea utopică, împotriva CORUPȚIEI, NEPOTISMULUI, INCOMPETENȚEI, IMPOSTURII, INCULTURII. A rămas fidel crezului său politic, susținând în mass-media, CASA REGALĂ A ROMÂNIEI, aflată la început de „drum” în perioada postdecembristă.
EMIL VANCU poate părea un superficial, risipindu-se cu entuziasm și cu convingere, în varii domenii abordate, afirmând cu seninătate, că în activitatea sa „primează empatia și relația interumană”. Pentru EMIL VANCU, cuvântul înseamnă ADEVĂRUL, rostit „întreg” ca medic, ca publicist, ca om.
Poate vina lui EMIL VANCU, dacă poate fi considerată o vină, este că a susținut oameni cu caracter îndoielnic, considerându-i prietenii, chiar și pe cei, care de-a lungul anilor, l-au trădat profund, de aceea privind în urmă „sine ira et studio”, îi numește cunoștințe, care, în mod regretabil, nu numai că au profitat de „relațiile” lui, dar și-au însușit și multe din realizările sale.
Pentru EMIL VANCU, precum însuși mărturisește, FAMILIA reprezintă TOTUL, mândrindu-se că nu l-a decepționat nicicând. Rar am văzut un soț, care să-și elogieze soția cu adâncă emoție, precum EMIL VANCU, pe care îl citez, în acest sens: „De 45 de ani am alături o soție minunată, inteligentă, răbdătoare, diplomată și total devotată. Rodica înseamnă bucuria și fericirea mea perpetuă”, iar eu aș adăuga că reprezintă o șansă conferită de Dumnezeu pe termen lung. Copiii, Alexandru și Teodora, au fost educați în spiritul valorilor învederate de familie și nu numai. Alexandru lucrează într-o multinațională la Munchen, Teodora este cardiolog în Duisburg, iar cei trei nepoți, Liza, Bianca și Victor, au deja rezultate excepționale, fericindu-i pe bunici. Ei vorbesc bine germana și româna, iar vacanțele le petrec adesea în România, pe care „o iubesc”.
Mă întrebam, uneori, cum se explică puternicul atașament al lui EMIL VANCU pentru ROTARY, Clubul arădean, ce pare elitist și animat de înalte deziderate umanitare, dar oamenii valoroși l-au părăsit, decepționați fiind, de caracterele umane îndoielnice ale unora din membrii săi, care au spoliat financiar, fără jenă, chiar propriii confrați în organizație. Dar admirabilul crez asumat de ROTARY INTERNAȚIONAL: „Să gândești ce spui, să spui ce gândești și să faci ce spui” constituie și crezul multora dintre noi și desigur al lui EMIL VANCU. Ca secretar și apoi ca președinte al Clubului arădean „Rotary”, EMIL VANCU, timp de 10 ani a avut multe izbânzi, cea mai importantă fiind sprijinirea comunităților defavorizate din Dorobanți și Sântana. Să reținem gestul deosebit al familiei lui EMIL VANCU, făcut când nimeni din Club nu susținea financiar această generoasă idee și anume, de a dona 2400 de euro, pentru constituirea Fabricii de lumânări, extrem de necesară pentru sprijinul familiilor precare din punct de vedere material. În mod sigur, extrem de mâhnit de trădarea colegilor rotarieni (unul dintre ei introdus în club chiar de Emil, a ajuns guvernator…), EMIL VANCU a părăsit Clubul arădean, activând o vreme la Ineu și în prezent susținând activitatea clubului Rotary Curtici, rămânând fidel dezideratelor umanitare, care au constituit întotdeauna, o parte luminoasă a existenței sale.
Fără îndoială, recunoștința este o grea povară, dar ca profundă experiență de viață, EMIL VANCU subliniază că este „foarte trist să strălucești, stingând lumina celuilalt”.
Iar la final de articol, urarea, devenită tradițională:
L-am cunoscut pe EMIL VANCU în aprilie 1990, când regretatul scriitor arădean FLORIN BĂNESCU înființase împreună cu noi publicația „Sănătate și cultură”. EMIL VANCU era entuziast și vocal, vădind un optimism structural. Nu l-am mai întâlnit mulți ani, dar știam că publica numeroase articole la ziarul „Timișoara”, organ de presă al Societății „Timișoara”, abordând teme politice, economice, sociale, relații internaționale, îndeosebi româno-germane și nu în ultimul rând, probleme de sănătate. EMIL VANCU, medicul primar de medicina muncii, doctor în medicină și conferențiar universitar este un OM cu PRINCIPII TEMEINICE, pledând în agora, la reuniuni științifice internaționale sau în mass-media, cu voce tare și niciodată în surdină, pentru profesionalism și valori morale autentice, niciodată abandonate de-a lungul anilor. EMIL VANCU este vulcanic și incomod, dar admirabil în „bătălia” sa, adesea utopică, împotriva CORUPȚIEI, NEPOTISMULUI, INCOMPETENȚEI, IMPOSTURII, INCULTURII. A rămas fidel crezului său politic, susținând în mass-media, CASA REGALĂ A ROMÂNIEI, aflată la început de „drum” în perioada postdecembristă. EMIL VANCU poate părea un superficial, risipindu-se cu entuziasm și cu convingere, în varii domenii abordate, afirmând cu seninătate că în activitatea sa „primează empatia și relația interumană”. Pentru EMIL VANCU, cuvântul înseamnă ADEVĂRUL, rostit „întreg” ca medic, ca publicist, ca om. Poate vina lui EMIL VANCU, dacă poate fi considerată o vină, este că a susținut oameni cu caracter îndoielnic, considerându-i prietenii, chiar și pe cei, care de-a lungul anilor, l-au trădat profund, de aceea privind în urmă „sine ira et studio”, îi numește cunoștințe, care, în mod regretabil, nu numai că au profitat de „relațiile” lui, dar și-au însușit și multe din realizările sale. Pentru EMIL VANCU, precum însuși mărturisește, FAMILIA reprezintă TOTUL, mândrindu-se că nu l-a decepționat nicicând. Rar am văzut un soț, care să-și elogieze soția cu adâncă emoție, precum EMIL VANCU, pe care îl citez în acest sens: „De 45 de ani am alături o soție minunată, inteligentă, răbdătoare, diplomată și total devotată. Rodica înseamnă bucuria și fericirea mea perpetuă”, iar eu aș adăuga că reprezintă o șansă conferită de Dumnezeu pe termen lung. Copiii, Alexandru și Teodora, au fost educați în spiritul valorilor învederate de familie și nu numai. Alexandru lucrează într-o multinațională la Munchen, Teodora este cardiolog în Duisburg, iar cei trei nepoți, Liza, Bianca și Victor, au deja rezultate excepționale, fericindu-i pe bunici. Ei vorbesc bine germana și româna, iar vacanțele le petrec adesea în România, pe care „o iubesc”. Mă întrebam, uneori, cum se explică puternicul atașament al lui EMIL VANCU pentru ROTARY, Clubul arădean, ce pare elitist și animat de înalte deziderate umanitare, dar oamenii valoroși l-au părăsit, decepționați fiind, de caracterele umane îndoielnice ale unora din membrii săi, care au spoliat financiar, fără jenă, chiar propriii confrați în organizație. Dar admirabilul crez asumat de ROTARY INTERNAȚIONAL: „Să gândești ce spui, să spui ce gândești și să faci ce spui” constituie și crezul multora dintre noi și desigur al lui EMIL VANCU. Ca secretar și apoi ca președinte al Clubului arădean “Rotary”, EMIL VANCU, timp de 10 ani a avut multe izbânzi, cea mai importantă fiind sprijinirea comunităților defavorizate din Dorobanți și Sântana. Să reținem gestul deosebit al familiei lui EMIL VANCU, făcut când nimeni din Club nu susținea financiar această generoasă idee și anume, de a dona 2400 de euro, pentru constituirea Fabricii de lumânări, extrem de necesară pentru sprijinul familiilor precare din punct de vedere material. În mod sigur, extrem de mâhnit de trădarea colegilor rotarieni (unul dintre ei introdus în club chiar de Emil, a ajuns guvernator…), EMIL VANCU a părăsit Clubul arădean, activând o vreme la Ineu și în prezent susținând activitatea clubului Rotary Curtici, rămânând fidel dezideratelor umanitare, care au constituit, întotdeauna, o parte luminoasă a existenței sale. Fără îndoială, recunoștința este o grea povară, dar ca profundă experiență de viață, EMIL VANCU subliniază că este „foarte trist să strălucești, stingând lumina celuilalt”. Iar la final de articol, urarea, devenită tradițională: SUCCES, în continuare!
Îmi doream mult să particip la Deschiderea Festivalului, a trebuit să plec înainte de începerea acestuia, deoarece organizatorii m-au așezat în rândul al doilea de la pasaj, iar în fața mea s-a așezat un domn înalt, pe care necunoscându-l, nici nu puteam să-l rog să-mi lase un spațiu de vizionare. Dar acest incident nedorit, nu înseamnă că nu apreciez această frumoasă tradiție la început de octombrie și anume FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE FIILM DOCUMENTAR fARAD.
Acest eveniment cultural finanțat de PRIMĂRIA ARAD, prin CENTRUL MUNICIPAL DE CULTURĂ, este așteptat și dorit de cinefili și nu numai de ei, astfel că în perioada 2-6 octombrie se organizează la Cinematograful “ARTA” proiecții de filme, evenimente sociale și întâlniri cu invitați din România și din străinătate. Subliniem că ediția din acest an este dedicată sportului. În mod deosebit, aplaudăm prezența unor specialiști de primă mărime, în domeniul filmului documentar și în plan cultural, desigur: Președinte: CORINA ȘUTEU; Director artistic: DIMITRIS KERKINOS; Consultant artistic: MIHAI CHIRILOV. Festivalul în discuție a început aseară 2 octombrie, cu filmul NASTY (regizori: Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu, Tudor D. Popescu), ce îl are ca protagonist, precum relevă chiar titlul acestuia, pe marele tenismen nepereche, mereu rebel și excentric, dar întotdeauna, interesant: ILIE NĂSTASE.
Aceste câteva rânduri se doresc o INVITAȚIE la Festival, de aceea vă rog să rețineți PROGRAMUL și mai ales, să participați, deoarece ar fi regretabil să ratați oportunitatea de a urmări la Arad, un FESTIVAL DE FILM DOCUMENTAR, în selecția unor profesioniști de anvergură.
