Scriu de mulți ani, chiar de foarte mulți ani despre Teatrul arădean. Și, desigur, despre Cristian Ban. Întâmplarea nefericită (pe care o regret) privind telefonul care m-a apelat (câteva secunde), în timpul ultimei premiere, a constituit, pentru regizorul Cristian Ban, un pretext de a “răbufni”, ca urmare a opiniilor critice exprimate cu privire la spectacolele sale, opinii, pe care mi le-am asumat prin semnătură, dar nu este cazul să le reiau acum. Să reținem că marii creatori de spectacole (regizori, actori, scenografi) se exprimă prin  “op-ul” lor și au îndoieli cu privire la demersul lor artistic. Ca SEMN de INTELECTUALITATE, eventualele polemici, din afara spectacolului, trebuie SĂ SE REZUME la IDEI și SĂ NU DEPĂȘEASCĂ LIMITA BUNEI-CUVIINȚE. Voi continua să scriu despre teatru, ca întotdeauna, ”sine ira et studio”, dincolo de punctele de vedere ale celor implicați sau nu în actul artistic. Să auzim numai de bine !