Dragi prieteni,
Ne aflăm în Săptămâna Luminată. Și pentru că ne aflăm în Săptămâna Luminată, și, mai ales, pentru faptul că Universitatea noastră are în prezent, probabil, cea mai joasă „cotă” de credibilitate din întreaga sa existență, m-am gândit să renunț a mai face Conferință de Presă și Plângere Penală, deopotrivă rectorului și serviciului de secretariat al rectoratului.
Despre ce este vorba?
Mi s-au expediat 6 (șase) scrisori cu confirmare de primire, pe adresa universității (B-dul Revoluției nr. 77), scrisori pe care scria numele meu și care conțineau documente oficiale către organisme fiscale din Arad. Nu mi s-au înmânat aceste scrisori, repet, cu confirmare de primire, ceea ce constituie fapte penale. În plus, a 6-a scrisoare, ca urmare a revoltei mele că nu am primit această corespondență importantă pentru mine, a fost trimisă înapoi la București, ceea ce înseamnă că numele meu înscris pe plic constituie pentru rector/rectorat o persoană necunoscută.
Imaginați-vă, un om, precum sunt eu – dar și atâția alții care am muncit „trup și suflet” pentru universitate – ajunge să fie considerat un nume necunoscut, chiar dacă continuă să aibă ore la Școala Doctorală! Și asta nu este tot, mai sunt și alte dovezi de afabilitate din partea Ramonei Lile (mă înțelegeți că nu o voi numi niciodată rector!), la care nu doresc să mă refer acum.
De ce vă scriu?
Nu doar spre a vă spune că renunț la Plângerea Penală, cu toate că toți prietenii mă somează să nu o fac și, totuși ,procedez astfel deoarece pentru mine Universitatea înseamnă mult mai mult decât o anchetă din partea Procuraturii și sancționarea celor vinovați. Vă repet, este vorba despre scrisori care conțin acte oficiale, fiscale, care probabil nu puteau fi distruse de către una dintre secretare (sau mai multe) fără complicitatea rectorului.
Doar faptul că universitatea noastră are probabil cel mai scăzut grad de credibilitate în toată existența ei – o opinie aproape generală și nu doar la universitatea noastră, de vreme ce ancheta Revistei 22 a avut în doar două-trei zile peste 29000 de vizualizări – mă determină, în această Săptămână Luminată, să renunț laConferința de Presă anunțată, și respectiv la Plângerea Penală în discuție!
Vă rog, însă, să rețineți următoarele:
- Comentându-se atât de mult plagiatele Ramonei Lile (recent au fost descoperite încă două (!)), am ajuns –fapt incredibil și inadmisibil – să mă obișnuiesc cu ideea de plagiat!!!
- Este de neiertat faptul că Ramona Lile a declarat, citez din articolul publicat în Revista 22, că „90% din universitate face la fel!”, adică plagiază! Chiar nu înțelegeți gravitatea acestei declarații a rectorului, ce reprezintă prin „personalitatea sa științifică și academică” emblema universității? În loc să precizeze că a fost o întâmplare nefericită, spre a ieși din situația precară în care se afla, Ramona Lile a avut proasta inspirație (sau poate a fost prost sfătuită) să prezinte la întâlnirea de la redacția Revistei 22, Declarația lui Leo Bălan. Sunt sigură că fără această Declarație, care este precum a „oii dusă la tăiere”, „apele se linișteau”. Mă gândesc că precizarea „că 90% fac la fel” constituie o modalitate de „a mulțumi” celor care au votat-o!
Înțelegem că prin extrapolare, oricând și oriunde, Ramona Lile este dispusă să discrediteze universitatea spre a se salva pe sine, fapt care pe mine mă nemulțumește profund, dar pe voi ar trebui să vă „cutremure”!!!
- Vă dau un sfat, la care vă rog să reflectați!!! Ieșiți tot mai puțin cu Ramona Lile în Conferințele de Presă, pentru că faceți grave deservicii facultății/departamentelor cărora aparțineți, având în vedere „cota” sa „științifică și academică”. Cunoscând recent adevărata personalitate științifică a Ramonei Lile, și totuși fiind împreună la Conferințele de Presă, se poate deduce că aveți aceleași idealuri și aspirații, sintetizate în ancheta Revistei 22 prin trei cuvinte: „nonvaloare, impostură și fraudă”.
- Meritul de a câștiga un proiect de cercetare științifică de peste un milion de euro este al coordonatorului științific, prof. univ. dr. Valeriu Beiu, o personalitate excepțională, (îi mulțumim, din nou, profesorului și directorului Sorin Haiduc, care l-a adus la noi și nu la o altă universitate!) și al Ceciliei Sârghie, manager financiar. A fi promovat acest proiect de către Ramona Lile înseamnă a-l plasa în derizoriu și a-l minimaliza.
- Trebuie să mai știți că publicitatea în presa arădeană este plătită din banii universității și este mult sporită față de anii precedenți. Ar fi bine să vedeți care sunt cheltuielile univeristății de la 1 octombrie încoace, față de anul precedent, spre a putea participa la elaborarea unei strategii care să prevină utilizarea depozitului de 5 milioane de euro constituit în anul 2005.
- Închei prin a mulțumi celor mulți, foarte mulți, care mi-au transmis mesaje emoționante cu prilejul Sărbătorilor Pascale. Urările si non-urările (ce-i drept, puţine!) prilejuite de Învierea Mântuitorului m-au făcut să vă cunosc mult mai bine acum decât atunci când – presată de atâtea probleme administrative – colaboram în cadrul Universității „Aurel Vlaicu”.
În rest, să auzim numai de bine!
Lizica Mihuț