Rep: A apărut un „Armaghedon”. Ați aflat despre acesta? Mulți spun că dvs. v-ați afla „în spatele” lui.

L.M.: Eram în Republica Dominicană când a apărut „Armaghedon-ul” dar vreau să precizez de la început că este corect întru totul, cu o singură excepție, la care mă voi referi cu un alt prilej. M-am hotărât să accept invitația la acest dialog tocmai spre a spune direct,  „pe față”, ceea ce gândesc. Cei care mă cunosc știu prea bine că am spus, spun și voi spune întotdeauna ceea ce gândesc, cu oricare dintre consecințe. Poate am pierdut, uneori, pe termen scurt dar pe termen lung, fac carieră numai oamenii de caracter. Vă rog să rețineți acest fapt, oamenii fără caracter mai devreme sau mai târziu plătesc pentru trădările lor, pentru absența fair-playului, pentru duplicitate.

Rep: Desigur aveți o experiență de viață și ați putea vorbi mult despre asta.

L.M.: Dacă vrei, tot ca experiență de viață, am observat, fără excepție, că prostia este agresivă și periculoasă.  Un om inteligent „ciupește” puțin într-o polemică dar nu dorește eliminarea și chiar dărâmarea unui om. Și cu atât mai mult a unui om care i-a făcut numai bine!

Rep.:Deci „Armaghedon-ul” este corect din punctul dvs. de vedere. Credeți că doamna Ramona Lile nu va da o replică?

L.M.: Abia aștept replica Ramonei Lile. Trebuie să îl laud pe autorul „Armaghedon-ului” și din punctul meu de vedere acesta trebuie să fie un intelectual cu formație riguroasă, probabil din domeniul științelor exacte, și nici într-un caz al științelor socio-umane, pentru că noi, umaniștii, știm să căutăm mai greu în Bazele de date internaționale, or autorul „Armaghedon-ului” posedă foarte bine instrumentul de cercetare la care m-am referit.

Rep: Există totuși în „Armaghedon” precizări care nu coincid cu opiniile dvs. și de care doriți să vă detașați?

L.M.: Mă bucur că mi-ați pus această întrebare pentru că doresc să precizez odată pentru totdeauna că nu voi face referiri la Universitatea „Vasile Goldiș”. Nu am fost niciodată profesor titular, cu cartea de muncă la această universitate, ci am avut ore în regim de „plata cu ora”. Ne cunoaștem de mulți ani cu Aurel Ardelean și într-un fel am fost apropiați înainte de 1989. L-am apreciat însă mai mult după 1989 pentru ideea de a înființa o universitate privată și, mai ales, pentru strategia absolut apreciabilă de a impune Universitatea „Vasile Goldiș” de-a lungul anilor. Este limpede că nu i-a fost ușor, ci, dimpotrivă, dar toate strădaniile erau, în fond, pentru propria sa „afacere”. Fostul ministru Andrei Marga mi-a spus odată, și citez din memorie, doamnă, dacă am fi fost foarte deștepți, făceam o universitate privată. Nu l-am înțeles atunci dar am priceput abia după o perioadă de timp că avea perfectă dreptate.  Desigur, dacă aș fi fost, eu, rectorul unei universități private, aș fi avut o altă strategie. Îl apreciez, deci, pe Aurel Ardelean din mai multe puncte de vedere, cum de altfel, mă despart de ideile și acțiunile sale tot din mai multe puncte de vedere. Nu voi mai vorbi, precum am promis, despre Universitatea „Vasile Goldiș”, ci doar doresc să precizez în acest sens, că am o reală prețuire față de Coralia, fiica lui Aurel Ardelean și rector, în prezent, al Universității „Vasile Goldiș”. Are o delicatețe sufletească specială și un admirabil bun simț, fapt foarte rar astăzi. Și cu atât mai puțin întâlnit la un om aflat în poziția sa.

Rep: Să revenim la Ramona Lile, dar în numărul viitor!

L.M.: Până atunci să reținem că Elena Ceaușescu avea un singur domeniu „de competență” și era „savant de talie mondială”, iar Ramona Lile are aproximativ treizeci de domenii de „competență” academică. Probabil este un caz unic în lume. Impostura științifică depășește orice imaginație. Voi veni cu argumente în numerele viitoare!

În rest, să auzim numai de bine !

 Lizica Mihuţ