Precum bine se ştie, a devenit o frumoasă tradiţie ca toate evenimentele academice de anvergură (deschiderea anului universitar, conferirea titlului de DOCTOR HONORIS CAUSA, vizita unor oaspeţi importanţi) să înceapă şi să se încheie cu binecunoscutele Gaudeamus Igitur, Tatăl nostru, Cu noi este Dumnezeu. În interpretarea Corului Facultăţii de Teologie Ortodoxă, aceste cântări au însemnat întotdeauna momente de înălţare spirituală şi de puternică vibraţie emoţională. Pentru că „mărturisirea” făcută de Cor prin cântare devenea şi un prilej pentru propria noastră „mărturisire”. Nu întâmplător, Corul Mixt al Facultăţii de Teologie Ortodoxă a preluat numele patronului Capelei din curtea Facultăţii şi anume: Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Şi ani la rând, Corul Mixt al Facultăţii a constituit un adevărat „laborator” în care viitorii preoţi dobândeau cunoştinţe muzicale sine-qua-non pentru o asemenea „misiune”. Pentru că preoţia nu este o profesie ci o înaltă vocaţie iar activitatea misionară a Corului în cei 25 de ani de existenţă a însemnat enorm: formarea generaţiilor de absolvenţi ai facultăţii.
Urmărind prin timp activitatea corului, prestaţia sa în foarte multe împrejurări, am înţeles mereu şi mereu cât de important a fost şi este PROFESORUL MIRCEA BUTA. Desigur, i-am admirat prin ani, entuziasmul dar şi profesionalismul. S-a dăruit fără rezerve până la sacrificiu chiar, activităţii de formare muzicală a studenţilor teologi. Profesorul Mircea Buta are meritul de a fi elaborat un repertoriu pentru „răspunsurile” la Sfânta Liturghie a corului, el însuşi scriind compoziţii în acest sens, dar şi apelând la cele mai consacrate semnate de Gavriil Muzicescu, Nicolae Lungu, pr. Ioan Şerb, Cornel Danielescu, pr. Constantin Drăguşin.
PROFESORUL MIRCEA BUTA „sufletul în sens anatomic” ca să-l parafrazez pe un mare critic, al activităţii muzicale didactice şi extradidactice (misionare) a studenţilor teologi – vorbeşte întotdeauna cu modestie despre sine, neuitând să amintească începuturile Corului Mixt, în anii 1990-1991, când o parte din tinerii practicanţi la Sfânta Liturghie de la Bisericuţă de pe Str. Mihai Eminescu, la îndemnul părintelui Traian Micoroi şi cu Binecuvântarea IPS TIMOTEI, au devenit studenţi ai Facultăţii de Teologie. Şi astfel a început şi activitatea Corului Mixt, sub bagheta, aş zice magică, a profesorului Mircea Buta. Dar spre a se ajunge la lansarea a trei CD-uri, cu repertoriu despre Naşterea Domnului şi a susţine anual un Concert de Colinde, care aduna şi adună laolaltă în Sala de Concerte, întreaga urbe, trebuia şi trebuie o muncă uriaşă, ore şi ore de repetiţii, neîntrerupte „căutări” şi rafinament artistic în drumul spre o înaltă artă interpretativă. Profesorul Mircea Buta a probat nu numai profesionalism ci şi o profundă credinţă în Dumnezeu şi în colaboratori, desfăşurând o „lucrare” de multe ori de pionierat. A înfiinţat Corul Bărbătesc în anul 1993, devenit apoi Corul Atanasie Lipovan al dirijorilor masteranzi pe care l-a condus până în acest an universitar, când cu generozitate a fost de acord să-l preia fostul nostru student, doctorand şi asistent universitar, arhidiaconul Tiberiu Ardelean, o voce excepţională dar ca dirijor, sunt sigură, va confirma în viitor.
Să reţinem că sub bagheta profesorului Mircea Buta, Corul Bărbătesc a obţinut locul I în anul 2013 la Concursul Internaţional al Corurilor Ortodoxe din Europa şi nu numai.
Dar profesorul Mircea Buta a înfiinţat nu numai Corul Mixt, Corul Bărbătesc ci şi Corul Trifon Lugojan, un cor bărbătesc bizantin, ce îşi propune să cerceteze şi să promoveze vechile maniere de interpretare a repertoriilor de colinde şi cântări bisericeşti, vechi de peste o sută de ani, aducându-ne astfel în „minte şi în suflet” frumuseţea şi parfumul sonor al colindelor moşilor şi strămoşilor noştri din această parte de ţară !
În mod regretabil, la Concertul de colinde, părintele Decan, pr. Prof. univ. dr. Ioan Tulcan a „expediat” în doar câteva cuvinte activitatea de două decenii şi jumătate a Corului Facultăţii, uitând să amintească că, de fapt, sunt trei şi nu două coruri, precum a precizat.
Desigur, importantă este activitatea prodigioasă a celor trei coruri ale Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „AUREL VLAICU”. Şi iarăşi în mod regretabil, Rectorul Universităţii RAMONA LILE nu a adresat nici măcar un cuvânt de apreciere, cu acest prilej aniversar.
Să reţinem însă, strădaniile excepţionale ale coriştilor, actuali şi foşti studenţi ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă, care au demonstrat printr-o admirabilă dăruire şi înaltă interpretare artistică, că muzica bisericească poate constitui – aşa cum spunea mentorul lor, profesorul Mircea Buta – cu adevărat, „pâinea noastră cea de toate zilele şi modalitatea cea mai de seamă în mărturisirea credinţei noastre strămoşeşti în contemporaneitate”.
În rest, să auzim numai de bine !
Lizica Mihuţ