Interviu cu prof. univ. dr. Lizica Mihuț

Rep. Doamnă Lizica Mihuț, vă propun un interviu fără menajamente. Trebuie să vă spun că ați fost ținta celor mai dure atacuri de presă și nu numai, care au avut loc la Arad. Nimeni nu a fost atât de discreditată ca dvs., cu toate că ați construit, împreună cu colegii dvs., cum vă place să menționați, o instituție care s-a dezvoltat spectaculos în ultimii 15 ani. De ce?

L.M. Este foarte adevărat. Au fost campanii de presă împotriva mea încheiate cu plata de daune pentru calomnie și insultă. Dar au fost și foarte multe anonime semnate de persoane, Asociații sau Ligi, cărora nu le-am putut cere daune morale pentru că la adăpostul anonimatului poţi declara absolut orice. Despre mine s-au inventat povești și povestiri foarte grave, care depășesc cu mult limita bunului simț și a veridicului. S-au născocit tot felul de enormități  – mai puţin că aş fi săvârşit o crimă… – și am fost acuzată de tot ceea ce o natură umană bolnăvicioasă putea să „emane” mai mizerabil si ticălos. Căci, în fond, este vorba despre o ticăloșie îndreptată împotriva mea!

Rep. Au fost controale serioase la UAV și dvs. ați fost verificată “la sânge”!

L.M. Au fost 3 (trei) verificări efectuate de către DNA, o verificare de 8 luni de zile de către ANAF şi timp de 6 ani, ca urmare a unor sesizări la ANI, am fost verificată de către 17 instituții de control din România, atât în ceea ce priveşte averea cât și incomptibilitatea/compatibilitatea mea cu funcţia.

Rep. Și totuși nu mi-aţi răspuns la întrebarea “de ce”?

L.M. Vina mea este uriașă, o vină ce nu poate fi iertată, și anume că am adus un important patrimoniu statului român. Am adus împreună cu colegii mei proiecte, programe, în fond bani pentru statul român. Nu pot fi iertată pentru că am luat studenți cu taxă (niciun oficial al Ministerului Educației nu mi-a reproșat acest fapt, nici verbal si nici prin adrese scrise) iar cu fondurile obţinute s-a dezvoltat baza materială a Universtății și a fost finanțată autorizarea/acreditarea a peste 60 de specializări, s-au plătit salarii, inclusiv plata cu ora, cumul, etc. Nu pot fi iertată pentru că am adus numeroase fonduri unei instituții de stat, când toate aceste fonduri puteau merge spre instituţii de invățământ superior private sau de stat, altele decât UAV.

Rep. Regretați că ați muncit zi şi noapte pentru UAV timp de atâția ani?

L.M. Nu regret nimic din ce am făcut! Am muncit enorm spre a-mi câştiga dreptul de a spune ce gândesc, dreptul de a nu fi duplicitară și ipocrită. Este un drept câștigat cu greu, dreptul de a spune adevărul!

Rep : Şi ca Preşedinte al  Casei Romano-Chineze?

L.M. Nu doresc în acest interviu să mă refer la această calitate, o voi face, desigur, cu alte prilejuri.

Rep. Vă întreb direct: vă deranjează că la recenta deschidere a anului universitar a fost invitată conducerea Universității “Vasile Goldiș”?

L.M. Nu mă deranjează, pentru că și eu i-aș fi invitat cu plăcere, dacă prezența nu ar fi fost dublată de solicitarea unei “complementarități” sau uniri!

Rep. Ce înseamnă această “complementaritate”?

L.M. Mi-a fost dat să aud acum aceeaşi strategie lansată acum 15 ani, adică specializări pe care le are Universitatea ”Vasile Goldiș” să nu le avem și noi iar  specializări pe care le are Universitatea ”Aurel Vlaicu” să nu fie la Universitatea ”Vasile Goldiș”. Și atunci unde este competiția? Unde este bătălia pentru calitate? De ce să le blochezi tinerilor posibilitatea de a opta pentru o universitate sau alta? Și cine stabilește, în fond, care sunt specializările care se vor regăsi în oferta educațională a uneia sau alteia din universități?

Rep. Problema este foarte serioasă. Se pare că politicul a intrat după 15 ani în universitate.

L.M. Nu doresc să discut despre asta, ci subliniez că numai comunitatea academică poate să îşi stabilească strategia, respectiv specializările și facultăţile pe care să le susțină în condițiile scăderii naturale a numărului de studenți. Această strategie nu poate veni din afară și nici măcar din partea Ministerului, deoarece autonomia universitară reprezintă una dintre cele mai importante izbânzi ale învățământului superior românesc postdecembrist.

Rep. Și unirea celor două instituții?

L.M. Numai comunitatea academică poate hotărî atât complementaritatea specializărilor cât şi unirea, pentru că implicațiile sunt profunde și pe termen lung. În ceea ce mă priveşte sunt profesor,în continuare,  la Școala Doctorală, am o pensie de peste 8000 de lei (din care o parte reprezintă indemnizația din partea Uniunii Scriitorilor din România, dar sunt şi membru în UNITER ) și îmi voi desfășura activitatea cu multă plăcere şi aplicație în mass-media, inclusiv pe blogul www.lizicamihut.ro. Timp de 15 ani, cu nebănuite dificultăți, știute doar de Dumnezeu, şi cu sprijinul unor oameni de bună credință, am spus nu complementarității și unirii, gândindu-mă la implicațiile ce vor urma acestor inițiative.

Rep. Care este strategia dumneavoastră în prezent cu privire la problema aflată în discuție?

L.M. Precizez că este ultima dată când mai exprim unpunct de vedere în acest sens. Voi accepta, ca toţi ceilalţi, sine ira et studio, hotărârile comunității academice. Unii colegi din naivitate, alții cu bună ştiință, din varii interese, „fac jocuri” periculoase pentru instituția noastră. Dumnezeu ne va răsplăti pe fiecare după faptele noastre. Eu mi-am încheiat misiunea, pe care, sunt sigură, Dumnezeu mi-a încredințat-o. Cu fruntea sus, merg înainte. Comunitatea academică a UAV va hotărî cum va merge înainte și pentru cât timp. Nu voi consilia pe nimeni, pentru că cei care hotărăsc trebuie să își asume și urmările deciziilor, sper, bine cumpănite. Doresc să precizez în final că în elaborarea stategiilor de viitor ale UAV, ”consilierea” trebuie în mod obligatoriu să urmeze „glasul care se naște în auz”, despre care vorbea Socrate, acea voce interioară a conștiinței, care te face să gândești pentru noi și nu pentru eu, pentru prezent și, mai ales, pentru viitor. Și nu trebuie să uităm că vom da socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru tot şi pentru toate! Cu sinceritate, ca întotdeauna, aceeași Lizica Mihuț.

Notă: Rog Asociațiile, Ligile, persoanele care semnează sub anonimat să aibă curajul de a-și asuma responsabilitatea, spre a putea avea și eu, precum toți cetățenii planetei, dreptul legitim de a mă apăra. Chiar în justiție.

Lizica Mihuț

Interviu consemnat de C.N.