Arhiva etichetelor: teatru

lizica-mihut

Program cultural dens la New York

 

EXPOZIȚIE GRANDIOASĂ CONSTANTIN BRÂNCUȘI LA MOMA (MUZEUL DE ARTĂ MODERNĂ)

Anunțată încă de la intrare , cu 11 din cele mai cunoscute SCULPTURI, cu 10 TABLOURI CU FOTOGRAFII ale marelui artist și ale operelor sale, dar și cu o CARTE editată cu acest prilej (pe care nu am rezistat să nu o cumpăr), care prezintă 10 lucrări bineștiute (Măiastra,1910-12; Mlle Pogany, 1913; Endless Column, 1918; The Newborn, 1920; Socrates, 1922; The Cock, 1924; Young Bird, 1928; Fish, 1930; Blond Negress ll, 1933; BIRD in Space, 1941), cu un CATALOG oferit gratuit, care prezintă succint viața și opera marelui sculptor dar și cu DOCUMENTE INEDITE, pe care rar ai prilejul să le vezi: Catalogul din 1913 al Asociației Pictorilor și Sculptorilor la prima Expoziție Internațională de artă modernă și o Fotografie a acesteia, în care poate fi văzută Domnișoara Pogany ; Aforisme ale lui Brâncuși; Scrisori și Adrese originale. Un rarisim privilegiu de a rămâne multă vreme pironiți întru venerația marelui sculptor, care a marcat un moment istoric în dezvoltarea artei moderne.

PIESE DE TEATRU

Încă din studenție scriu neîntrerupt despre teatru, așa că nu a fost o problemă să optez pentru 3 reprezentații din cele 105 Teatre de pe Broadway:

  1. REGELE LEAR (Cort Theatre), cu Glenda Jackson, deținătoare a 2 premii Oscar, interpretându-l copleșitor, la cei 82 de ani, pe Lear, într-un spectacol de 3 ore și jumătate, ce ar trebui studiat in Universitățile de teatru , ca lecții „pe viu” despre arta actorului;
  2. Este interesant să urmărești aceeași piesă , interpretată la București (Teatrul Național) și la New York (Roundasout Theatre Company). Este vorba despre piesa TOȚI FIII MEI de Arthur MILLER. Când ești un mare actor NU are importanța țara sau Teatrul ci doar înalta vibrație în plan artistic. Și totuși o mențiune specială pentru actrița Annete Bening, deținătoare a 2 Globuri de aur și de 4 ori nominalizată la premiile Oscar;
  3. Piesa HILLARY ȘI CLINTON (cu o durată de 1 oră și 20 de minute), foarte la modă și extrem de aplaudată la Golden Theatre, cu Laurie Metcalf și John Lithgow, în rolurile principale.

SPECTACOLE DE MUSICAL

Chicago (Ambassador Theatre) și Pretty Woman (Nederlander Theatre), spectacole în manieră tradițională, cu dans, cu siropoase cântece, cu mult „sclipici” și cu ingrediente, care au consacrat acest gen ce nu trebuie considerat facil, ci un ALTFEL de teatru.

THE METROPOLITAN OPERA

  1. DON GIOVANNI, un spectacol monumental , de aproape 4 ore ,care a fost gândit de regizor ca o desfășurare pe trei nivele , intr-un context scenografic excepțional, în care muzica lui W.Amadeus Mozart , ne învăluia într-un mod special ;
  2. TRAVIATA ,unul din cele trei spectacole , care îl omagiază pe PLACIDO DOMINGO la 50 de ani de colaborare cu această prestigioasă instituție. O expoziție „Placido Domingo, 50 de ani la „Met Opera“ reunește fotografii din spectacolele interpretate de marele artist, de-a lungul anilor, expoziție prefațată de un uriaș tablou în ulei al acestuia. Un omagiu adus unui uriaș artist al scenei lirice!

În mod sigur, ar trebui și noi să ne elogiem continuu marile valori, care înfruntă, întotdeauna, privirile severe ale timpului. Când ne referim la valorile de anvergură nu are importanță nici țara și nici continentul. Este important să le considerăm puncte de reper ale patrimoniului artistic universal.

ibsen1

Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad. FAMILIA IBSEN – „brigadă artistică” din cadrul „Cântării României”

 

Mărturisesc de la început că mi-aș fi dorit enorm să urmăresc pe scena Teatrului arădean oricare din celebrele piese ale lui Ibsen: PEER GYNT, NORA (O CASĂ DE PĂPUȘI), STRIGOII, STÂLPII SOCIETĂȚII sau FEMEIA MĂRII. Desigur, în lectura scenică originală propusă de regizor. Se știe că este dificil să-l reprezinți pe scenă pe Ibsen, dar istoria teatrului marchează mari spectacole cu textele dramaturgului norvegian.

Regizorul CRISTIAN BAN a preferat, însă, să elaboreze, precum în cele trei proiecte teatrale anterioare, un „scenariu colectiv” bazat pe cunoscutele piese ibsiene „Nora sau O casă de păpuși“, „Femeia mării”, Hedda Gabler” și „Strigoii”, de fapt, o formulă artistică pe care o regăsim, astăzi, ca opțiune și a altor regizori. Fără îndoială, poți sau nu subscrie la un asemenea gen de spectacol. Dar CRISTIAN BAN nu a demonstrat încă, de la angajarea sa ca unic regizor al Teatrului aradean, că știe și poate să realizeze un spectacol sui-generis pe un text important din dramaturgia universală sau românească, un spectacol profund articulat ca demers regizoral, un spectacol menit să devină reper teatrologic.

De această dată, CRISTIAN BAN  reunește fragmente din piese ibsiene într-un colaj la care și -au adus contribuția și cele șapte protagoniste, precum precizează regizorul, cu sublinierea că spectacolul are o „doză mică” de improvizație, fără a afecta „structura”acestuia.
Astfel, FAMILIA IBSEN, în varianta propusă de regizor, se constituie din șapte binecunoscute personaje feminine, ce i-au adus celebritate creatorului lor, unele dintre ele interpretând și „partituri” masculine – un fapt inedit al spectacolului.

Este limpede că tânărul regizor nu a văzut și, probabil, nici nu a auzit despre „brigăzile artistice” din cadrul „Cântării României”, în mare vogă înainte de evenimentele din 1989. Dar urmărind  spectacolul, eu chiar am avut impresia că asistăm la o reprezentație a unei „brigăzi artistice” din cadrul „Cântării României “ – în sensul că fiecare personaj face un pas înainte, își susține rolul din scenariul colectiv și se întoarce, apoi, pe unul din cele șapte scaune sau într-un alt loc, stabilit anume, fără ca regizorul să găsească un liant care să fluidizeze textul, conferind unitate demersului său.

Scenariul este interesant în sine: șapte personaje aduc în discuție condiția femeii din secolul al XIX-lea (precizată, ca atare, în spectacol), în fond, aceeași, precum în secolul al XXI -lea, cu drame în cuplu, cu iubiri eșuate, cu familii minate de minciună si egoism, cu aspirații niciodată abandonate spre echilibru și fericire.

Actrițele au avut o „misie dificilă”: și anume să caligrafieze, în doar câteva „linii”, personaje complexe, care să-i convingă și pe spectatorii care nu l-au citit pe Ibsen și nici cele patru piese ale sale, suport al scenariului colectiv. Se binecuvin aplauze pentru toate cele șapte protagoniste, dar, în mod special, apreciem  invitația spre reflectie și întruchiparea în varii nuanțe (dramatism, ingenuitate, vibratie interioară, lacrimi, puternicie ) izbutite de actrițele CECILIA DONAT LUCANU (Elida, Krogstad), CARMEN VLAGA BOGDAN( Helene, Torvald ), ROXANA SABĂU ((Kristine), ALINA VASILJEVIC (Hedda, Amholm ).
Nu am înțeles care a fost rolul tobelor în spectacol, pentru că regizorul nu le-a conferit o semnificație evidentă, dar tânăra SARA GHEORGHE excelează, ca întotdeauna.

În concluzie, un spectacol pe care l-aș numi „de serviciu”, realizat de regizorul CRISTIAN BAN „pe repede înainte”, regizor pe care îl așteptăm cu un proiect de anvergură teatrologică.