Arhiva etichetelor: critic arad

Yu-Jiang-3-640x360

E.S. Yu Jiang, ambasadorul Republicii Populare Chineze în România: „Aradul este un centru cultural multietnic și religios, unde totul se îmbină în armonie”

 

Excelența-Sa Yu Jiang,  Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Populare Chineze în România, a fost prezentă la Arad, răspunzând astfel invitației președintelui Forumului Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze, prof. univ. dr.  Lizica Mihuț.

„Aradul este un centru cultural multietnic și religios, unde totul se îmbină în armonie”

„Este un oraș în plină dezvoltare și întâlnirile din aceste două zile îmi arată că se poate colabora. Am venit aici pentru a promova toate valorile noastre, dar și să stabilim măsurile unei colaborări pragmatice și concrete. Relația între noi, cele două state, este de extrem de importantă, a se vedea și cei 70 de ani de relații dintre România și China. Prietenia sinceră dintre cele două popoare de-a lungul istoriei a făcut ca aceste relații să reziste. Am înțeles în toți acești 70 de ani că indiferent de regimul politic, colaborarea România-China se dezvoltă corect. De la numirea mea ca ambasador m-am întâlnit cu toate partidele parlamentare, am purtat discuții și îmi doresc să consolidăm în continuare aceste relații în conformitate cu interesele fundamentale ale celor două țări. Ne dorim să aducem beneficii comune popoarelor noastre”, a declarat E.S. Jiang Yu în cadrul conferinței de presă susținută la sediul Forumului Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze.

Amfitrioana întâlnirii i-a prezentat E.S. Yu Jiang un album dedicat Aradului, tradus în engleză și chineză, trei volume dedicate culturii și civilizației chineze, o carte despre medicina tradițională chineză tradusă în limba română și o carte de poezie tradusă în chineză. „Ne-au bucurat mult gândurile dumneavoastră pentru prezent și viitor în ceea ce privește realațiile dintre Arad și China. Anul acesta se împlinesc 70 de ani de prietenie și relații diplomatice între România și China. Forumul nostru a fost înființat tocmai cu acest prilej. În luna noiembrie vom organiza a V-a ediție a Simpozionului Cultura și Civilizație Cineză. Dialoguri deschise Româno-Chineze, ediție dedicată în acestui eveniment, cât și împlinirii a 15 ani de relații consolidate între țările noastre. Cu acest prilej va apărea și a IV-a carte dedicată relațiilor de prietenie româno-chineze. Vreau să vă adresez invitația să participați la simpozion”, a spus prof. univ dr. Lizica Mihuț.

 

Înaltul oaspete a apreciat că sectorul turismului este unul care trebuie dezvoltat

„Se știe că turiștii chinezi vin și cheltuie mult, dar în România nu s-a profitat de acest sector. Anual în România sunt aproximativ 10 mii de turiști chinezi, în timp ce în Ungaria sunt 250 de mii, în Cehia peste 300 de mii și în Polonia 1 milion”, sunt cifrele raportate ambasadorului – iar E.S. Jiang Yu a propus vizite bilaterale pentru a promova traseele turistice și chiar inițierea unui traseu care să cuprindă mai multe țări din Europa de Est – România-Ungaria-Polonia. În aceeași direcție,  dr. Lizica Mihuț a dezvăluit că „s-a propus un schimb de elevi între un liceu din Arad și un liceu din China, iar doamna ambasador a fost extrem de receptivă la această propunere. Ne bucurăm să avem o asemenea susținere”.

E.S. Yu Jiang a vorbit despre posibilitățile de colaborare româno-chineză, despre întâlnirile pe care le-a avut cu autoritățile locale și despre surprizele plăcute pe care le-a avut la Arad. „Am venit pentru a sărbători împreună 70 de ani de relații diplomatice româno-chineze, dar am avut mai multe surprize plăcute din partea dumneavoastră. Am observat că Aradul este un centru multicultural, multietnic și multiconfesional, e un loc plin de energie și plin de potențial de dezvoltare. Am venit pentru a promova colaborarea româno-chineză, să stabilim măsuri pragmatice în acest sens, astfel încât am avut întâlniri cu președintele Consiliului Județean Arad și cu primarul municipiului.”

„Prin poziția pe care o are Aradul, acesta poate juca un rol important în interconectarea dintre lumea orientală și lumea occidentală. Dorim să depunem eforturi pentru a exploata acest potențial important. Astăzi am discutat cu președintele Consiliului Județean și cu primarul municipiului pentru a implementa o colaborare între firmele noastre de producție și dumneavoastră, să găsim o complementaritate. Suntem în discuții cu privire la câteva proiecte importante”, a mai spus oaspetele. E.S. Yu Jiang a ținut să menționeze că în ceea ce privește numărul de turiști China reprezintă cea mai importantă resursă turistică din lume. Dacă în Ungaria vin 250.000 de turiști pe an, în Cehia – un milion, în Croația – 300.000, din păcate în România numărul turiștilor chinezi nu trece de 10.000 pe an. „Trebuie să stabilim o rețea turistică inclusiv în România. În discuție sunt o serie de măsuri, se intenționează să se invite presa din China să vină în România să filmeze emisiuni turistice. Oriunde merg, turiștii noștri cheltuie bani mulți. De asemenea, ne dorim să încurajăm exportul către China a unor produse de calitate. Într-un cuvânt, vrem ca dezvoltarea Chinei să însemne o dezvoltare comună cu partenerii noștri”, a încheiat E.S. Yu Jiang.

La întâlnirea de la Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze au mai participat membrele Asociației Con Brio condusă de Ana Maria Dragoș, reprezentanții Școlii Postliceale Sanitare condusă de Monica Fufezan, directorul general al Moda SA,  Anca Ardelean, o arădeancă care a făcut facultatea în China, unde a petrecut cinci ani.

Prof.univ.dr. Lizica Mihuț i-a lansat E.S. Jiang Yu și invitația oficială de a lua parte la Simpozionul Dialoguri Culturale Româno-Chineze, simpozion ce se află la cea de a cincea ediție și se va desfășura în luna noiembrie, la Arad.

Sursa: Critic Arad

anton_ilica1

[ARĂDENI CE NU TREBUIE UITAȚI] Prof. univ. dr. Anton ILICA

 

Fiind aproape de aceeași vârstă, i-am urmărit devenirea întru profesie, cu interes și admirație, invitându-l la Universitatea Aurel Vlaicu, având convingerea că va construi o facultate de la zero (și anume, Facultatea de Științe ale Educației, Psihologie și Asistență Socială) și va da un plus de vizibilitate intelectuală instituției arădene de învățământ superior.

Anton Ilica este PROFESOR DE EXCEPȚIE și un OM SPECIAL; spre a scrie despre el, l-am urmărit de curând, depănând cu luciditate și emoție aduceri aminte de la începuturi până astăzi. Dar oferindu-mi-le și în scris, îmi dau seama că mult mai bine decât mine, sunt exprimate gândurile și sentimentele lui, prilejuite de acest posibil articol. De aceea, întâia dată, mă așez în spatele rememorării sale, pe care v-o propun în continuare:

 ANTON ILICA (n. 2 ianuarie, înregistrat în 29 ian. 1947, sat Tăgădău, jud. Arad); sunt născut Capricorn, cu toate calitățile și defectele acestei zodii: harnic și orgolios, aleanuri de mărire și compromisuri existențiale, sociabil și egoist, necurajos, dar adaptabil, elegant și iubitor de frumos, impresionist și incapabil de ură; împăciuitor și neconflictual și multe altele.

Timpul nașterii mele coincide cu vremea schimbării în evoluția vieții din țară; spațiul nașterii e Tăgădău – un sat de deal, unde am copilărit, aveam părinți țărani, cu gospodărie pentru subzistență, dar fără o carte în casă, fără curent electric; am văzut prima carte, în afară de manualele școlare, abia la 14 ani, când am ajuns la Arad – întâia ieșire din cercul rural – la Liceul Pedagogic; am venit cu pantaloni peticiți și cu pantofi reparați, cu o singură cămașă și fără pajama… Aici am descoperit Cartea, lumea, morala conștientă, limbajul citadin, sensul prieteniei, dar mai ales mi-am descoperit plăcerea de a filosofa, de a conversa cu idei și înflorituri verbale…

Am urmat Liceul Pedagogic la internat, unde am dobândit maturitate prin lectură, prin curiozitate, prin sport de plăcere și capacitate de respectare a ordinii/ și ordinului, după cum voia V. Popeangă, directorul exigent al liceului, dar model, pentru elevi, de orator și protector prin duritatea atitudinală față de întregul contingent de elevi …și profesori.

Am urmat Facultatea de filologie (română – franceză) la Universitatea din Timișoara, cu distinși profesori, regretații Gh. Tohăneanu, E. Todoran, I. Cheie-Pantea, L. Ciocârlie etc. Am început Facultatea de Filosofie din Cluj-Napoca, dar am abandonat-o din lipsuri financiare.

Am obținut Doctoratul în ştiinţele educaţiei, cu teza „Pedagogia lecturii” (2003), coordonată de prof. univ. dr. Miron Ionescu, de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Am parcurs toate treptele învăţământului preuniversitar (învățător 1 an, mecanat în satul de munte, Urviș, locul nașterii mamei mele, școală care n-a avut niciodată un învățător calificat; apoi profesor gimnazial, la Gurba și Bujac – director, apoi profesor liceal, la Liceul de artă, Pedagogic, Moise Nicoară);

În 1990, ianuarie, am fost ales director de Liceu pedagogic arădean, acolo unde am urmat studiile profesionale de învăţător, înființând profilul pedagogic (în prima lună după numirea mea, încă s-a numit Liceul Industrial nr. 13, cu profil mecanic și filologic) și construind Centrul de perfecționare al învățătorilor și educatoarelor din Arad;

În 2001, am trecut în învățământul superior, iar, ca decan, am contribuit la înființarea Colegiului Pedagogic, apoi a Facultății de Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologie și Asistență din cadrul Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, care, în 2011, avea 5000 de studenți, numărând și cadrele didactice înscrise pentru grade didactice (învățători și educatoare, din 5 județe – Arad, caraș, Timiș, Bihor și Hunedoara);

Am semnat circa 12 mii de diploma de licență, de învățători, certificate de grade didactice, definitivat, gradul II și gradul I;

Am obținut titlul de profesor universitar, fiind membru al Academiei Sârbe pentru Educație, membru în ARACIS, în Comisii pentru Programe școlare, fiind, la un moment dat, Președinte onorific al UAV;

La plecarea din funcția de decan, Facultatea avea exact configurația actuală, cu programe acreditate, de licență (pedagogia înv. Primar și preșcolar, asistență socială, psihologie) și de masterat (la toate programele de licență), precum și ca Centru de perfecționare pentru învățători și educatoare; N-am exercitat profesura didactică decât în Arad, deși am avut câteva propuneri ispititoare.

Profesional, în domeniul școlii, învățământului și educației, am scris volume de specialitate, cf. listei de mai jos: Am publicat: Prozatori români contemporani (1972), Lucian Blaga – încercări filosofice (ediţie – 1977), Lucian Blaga – metafora iubirii (1999), Ioan Slavici – 75 (spaţiu şi timp) (colab, 2001), Restituiri literare (2018), 4×4 – ecloziune de genii în literatura română (2019), Şcoala normală din Arad (1998), Metodica limbii române în învăţământul primar (2004), Pedagogia lecturii (2004), O pedagogie modernă (2006), Filosofia comunicării(2007), Doctrine pedagogice de la origini până în prezent (2009), Ideea de învățământ superior în Arad (2010), Psihologia comunicării şi dinamica grupurilor organizate (2010), Istoricul Preparandiei din Arad (2012), Medalioane pedagogice (2014), Pedagogia contemporană(2016), Pedagogia socială (2016) precum şi studii şi articole în reviste şi ziare din ţară (Orizont, Arca, Şcoala Vremii, Plus, Viaţa românească, România Literară, Observator Arădean, Adevărul, Educaţia‑Plus, Agora, Aktuall, Tribuna învăţământuluiGutenberg, Critic Arad, Dacia literară ş.a.) şi din străinătate Le Rotarien (Lyon), Zbornik (Serbia), Kitekintes (Bekescsaba).

Am elaborate, după un calcul aproximativ, circa 8000 de pagini tipărite.

Am înființat publicația universitară Educația Plus (2004 -), clasificată în categoria B+ și am organizat eficiența Editurii Universităii Aurel Vlaicu din Arad, care a publicat 430 de volume cu conținut universitar cotată pentru CIP și între editurile acreditate.

Am manifestat pasiune pentru literatură – domeniul la care m-am reîntors după plecarea din Universitate -, scriind o monografie despre Ioan Slavici, două volume despre Lucian Blaga, volumul 4×4 despre Eminescu, Creangă, Slavici, Caragiale, volumul Restituiri literare, cu circa 600 pagini, precum şi numeroase studii despre Nichita Stănescu şi Mihai Eminescu.

Am avut ambiţia de a genera câteva idei pedagogice noi, cum ar fi: şcoala postmodernă şi efectele sale asupra modelului de învăţare; determinarea învăţării de către starea psihică a elevului; anticiparea deciziilor de politică şcolară de experimente pe eşantioane; schimbarea tipului de relaţionare între profesorul (autoritar) şi elevul (executant), schimbarea paradigmatică (și concomitentă a tuturor elementelor de system educațional) a sensului educației naționale etc.

În ceea ce scriu, contez pe o cultură filosofică şi pe o abilitate literară într-ale scrisului, capacităţi care mi-a adus deservicii, graţie utilizării unor metafore în context ştiinţific şi a deraierii discursului didactic în speculaţii epistemice. Scriu ușor și îmi place să cochetez cu critica literară, având aplecări filosofice și o curiozitate diversificată, prin care recrutez informații, ce devin surse pentru eseistică și literaturizare.”

Lizica Mihut, 17 iulie 2019 12:11

lizica-mihut

Aradul devine un POL de referință, odată cu înființarea Forumului Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze

 

Un moment important în diplomația arădeană s-a derulat astăzi, la sediul de pe Bulevardul Revoluției, nr. 59: Prof. univ. dr. Lizica Mihuț, primul președinte al filialei arădene a Casei Româno-Chineze, a anunțat lansarea Forumului Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze. Lansarea propriu-zisă se va desfășura într-un cadru ceremonial la Arad, pe 6 iunie, în prezența ambasadorului R.P. Chineze, E.S. doamna Yu Jiang, în Sala Ferdinand a Primăriei. 

„Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze este o organizație apolitică, care își propune să contribuie la întărirea relațiilor româno-chineze reciproc avantajoase. Va fi lansat pe 6 iunie, cu prilejul împlinirii a 70 de ani de relații diplomatice și de prietenie dintre România și China. Tot pe 6 iunie va fi lansat și volumul al III-lea al lucrării «Cultură și Civilizație Chineză. Dialoguri Româno-Chineze»”, a declarat prof. univ. dr. Lizica Mihuț,  în calitate de președinte al Forumului Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze.
Forumul se dorește a fi „o reuniune a liderilor de opinie și de acțiune din țară care își propun care își doresc să promoveze relațiile româno-chineze la modul pragmatic pe mai multe planuri: economic – infrastructură, bancar, medical și educațional. Ne dorim să mergem pe realizarea unor investiții reciproc avantajoase. Cea mai importantă țară din Europa realizează cu China schimburi comerciale de peste 80 miliarde de euro, adică mai mult de jumătate din PIB-ul României. Mai trebuie să știți că pentru noi este foarte important că avem «capitala» la Arad, acest lucru reprezentând un pas important pentru relațiile româno-chineze pe care dorim să le promovăm”, a mai spus Lizica Mihuț.

La recepția care va fi oferită în Sala Ferdinand vor fi invitați să participe prefectul județului, președintele Consiliului Județean, primarul municipiului, consilierii locali și județeni. „Vreau să profit de acest prilej pentru a mulțumi încă o dată consilierilor locali care au votat apariția celui de al III-lea volum «Cultură și Civilizație Chineză. Dialoguri Româno-Chineze», mulțumirile noastre îndreptându-se, de asemenea, înspre Primărie și Centrul Municipal de Cultură Arad”, a precizat prof. univ. dr. Lizica Mihuț.

La rândul său, Ana Maria Dragoș, președintele Asociației Con Brio, asociație din care mai fac parte prof. univ. dr. Lizica Mihuț, avocata și scriitoarea Viorica Popescu, Ramona Pencea, președintele Patronatului Psihoterapeuților de Liberă Practică din Zona de Vest, conf. univ dr. Liliana Bran, directorul Școlii Postliceale Sanitare și managerul Tabita Cristea, a anunțat încetarea colaborării cu Casa Româno-Chineză și demararea unui nou parteneriat cu Forumul  Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze. „Vrem să anunțăm încetarea colaborării cu Casa Româno-Chineză și ne bucurăm să vă anunțăm că vom avea un parteneriat cu Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-Chineze. De abia așteptăm să participăm la organizarea următoarei ediții a Simpozionului Simpozionul Internațional «Cultură și civilizație chineză. Dialoguri româno-chineze»” – conform declarației Anei Maria Dragoș.

Sursa: criticarad.ro

 

A fost ZIUA CULTURII la Simpozionul internațional de DIALOGURI Româno-Chineze de la Arad

simpozion (1)

Joi, 15 noiembrie a fost ziua pe care Simpozionul internațional „Cultură și Civilizație Chineză. Dialoguri româno-chineze” a dedicat-o exclusiv CULTURII. În Sala „Ferdinand” a Palatului Administrativ Arad,  au fost citite  lucrările de cercetare pregătite de autorii lor vorbind în fața unui prezidiu format din reprezentanți ai administrației locale – viceprimarul Călin Bibarț, consilierii Mariana Cismașiu și Beniamin Vărcuș, și administrația județeană – prefect Florentina Horgea, președintele CJA – Iustin Cionca, plus primarul orașului Pecica, Petru Antal.

„Ne bucurăm că acest eveniment a reușit să se impună ca unul de tradiție. Mulțumesc Ambasadei Chinei la București pentru sprijinul pe care ni-l acordă și pentru faptul că an de an este alături de noi la acest simpozion. China este un exemplu și cu siguranță avem foarte multe de învățat din această relație bilaterală”, a punctat prof. univ. dr. Lizica Mihuț, președintele Casei Româno-Chineze Arad încă din deschiderea lucrărilor. La rândul său, doamna Zhao Li, Consilier Cultural în cadrul Ambasadei, a declarat: „Sunt onorată să particip la acest simpozion. Lucrările prezentate sunt extrem de bine elaborate, fiind documentate la modul foarte serios. Sunt aici să învăț, să facem schimb de idei și opinii și să căutăm o cale comună pentru cooperare și dezvoltare”.

S-au citit 23 de lucrări în cadrul Simpozionului –

lista acestora o (re)găsiți în articolul asociat -, iar noi am ales (dintre cele care ne-au fost trimise), două: una etalând un discurs eminamente politic, iar cealaltă, unul eminamente cultural – înțelegând astfel să redăm, pentru cei care nu au participat la întâlnire, nivelul intelectual al discuțiilor.

Domnule consilier Zhao Li, doamna secretar Qi Yue, a AMBASADEI  REPUBLICII POPULARE CHINEZE ÎN ROMÂNIA.

Doamnă Prof. dr. Lizica Mihuț, stimați oaspeți

„Cultura nu este altceva decât drumul către libertate”, spunea foarte frumos Sergiu Celibidache. În fond o punte de legătură între naţiuni și civilizații, o cale spre eliberarea și unificarea spiritelor în sens creativ într-un act de universalitate.

Ca arădean și reprezentant al lor mă simt mândru că un simpozion de o asemenea valoare și amploare se desfășoara aici sub ochii noștri, iar doamna prof. dr. Lizica Mihuț joacă și de această dată un rol determinant în articularea unui demers minunat.

Se spune că în orice coabitare specialistul trebuie să fie dublat de omul de cultură iar frumusețea acestei întâlniri spirituale rezidă în însuși nivelul ridicat al ideilor și credințelor exprimate.

După cum este și normal, contactul intercultural devine funcţional doar prin comunicare, iar diversitatea socio-culturală constituie esența acestei interacțiuni.

Acest punct de intersecţie a culturilor şi a limbilor, oricum ar fi el denumit, atrage însă atenţia şi asupra faptului că relaţia dintre propriu şi străin nu este o opoziţie categorică, ci se bazează pe treceri, transgresări, transpoziţii. Doar în felul acesta este posibilă schimbarea de mentalități.

Cunoașterea și recunoașterea mutuală permite promovarea ȋncrederii care poate ajunge la o veritabilă cooperare și dezvoltare a solidarităţii. Ori pentru a stabili acest dialog trebuie să ȋncepem prin a ne cunoaște unul cu altul, să valorizăm ce avem ȋn comun și  să credem ȋn puterea și virtuţile solidarităţii.

Pentru a atinge aceste nobile obiective, care sunt ȋn strânsă legătură cu difuzarea lor și a cunoștinţelor referitoare la ele, este necesară o profundă cunoaștere a popoarelor noastre, a civilizaţiilor și religiilor lor, pe baza unor studii și dialoguri care acoperă diferite domenii de cunoaștere.

Trecutul face apel la conștiinţa noastră pentru o mai bună organizare a prezentului și crearea viitorul nostru.

Cum spunea și vicepreședintele Casei Româno-Chineze din Arad, domnul deputat Dorel Căprar, avem enorm de învăţat din experienţa Chinei, iar o componentă vitală a parteneriatul nostru se materializează și prin programe ce presupun schimburi de studenţi între universităţi romăneşti şi structuri educaţionale din China.

Îmi aduc cu plăcere aminte de vizita, în 2014, a Excelenţei sale, doamna Huo Yuhzen, ambasadorul Republicii Populare Chineze în România, în condiţiile în care o autoritate publică chineză de un asemenea rang diplomatic nu a mai fost prezentă în partea de vest a ţării de 20 de ani.

4 ani mai târziu, Excelenţa Sa, domnul Xu Feihong, actualul ambasador al Chinei, afirma, tot la Arad că pentru domnia sa reprezintă o provocare găsirea de noi căi de colaborare, de deschidere a noi parteneriate în plan ştiinţific, cultural şi didactic.

În încheiere îmi revine plăcutul și onorantul privilegiu de a vă mulțumi și a ura mult succes activităților derulate sub egida SIMPOZIONULUI INTERNAȚIONAL. CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE CHINEZĂ. DIALOGURI ROMÂNO-CHINEZE.

Beniamin Vărcuș

………………………………………

Elemente tradiționale în cinematografia modernă chineză

China, un imperiu al culturii, provocarea supremă de a condensa în ochii posterității patru milenii de civilizație și spiritualitate într-un biet secol de expunere cinematografică. Ca întotdeauna, evidențele înșeală iar superficialitatea occidentală ignoră în mod involuntar varietatea, bogăția și profunzimea discursului cinematografic chinez. În realitate, orice încercare vestică de sistemizare a informației va fi una lapidară, subiectivă și evident incompletă. Epopeea națională chineză nu poate fi rezumată într-un efort jurnalistic, fie el și enciclopedic și totuși orice demers de această natură este în fond un act  de iubire față de cea mai mare și complexă națiune din lume.
În era globală a vapoarelor cu aburi și a trenurilor emergente, Shanghai se impunea la sfârșitul secolului 19 drept capitala mondială culturală a noii ordini intelectuale.

La 11 August 1896, la nici un an după ce frații Lumiere uimeau mapamondul cu cea mai îndrăzneață invenție, cinematograful, grădina Xu Yuan din Shanghai devenea în premieră spațiul de atracție al celei de a șaptea arte. Istoric, vorbim despre cea de-a doua proiecție din lume după miracolul petrecut la Grand Cafe de Paris în Decembrie 1895.

Despre pionierat cinematografic chinez, propriu-zis, discutăm însă începând din 1905, când studiourile foto Beijing Fengai și Tan Xinpei prezentau adaptarea pe celuloid a unei opere tradiționale chineze, „Bătălia de la Dingjunshan”, prima pagină din epopeea națională istorică a Chinei. Se întâmpla la doar trei ani după ce Georges Méliès electriza planeta cu a sa transcriere originală după Jules Verne „Voiajul în lună”.

Industria cinematografică a Chinei prinde aripi în 1913, atât comercial căt și intelectual, cineaștii chinezi fiind printre primii care în plină eră a filmului mut au transpus pe ecran opera lui William Shakespeare. Primul reper cultural de asemenea factură, o punte de legătură spirituală între cele 2 spații culturale majore non-antagoniste este chiar ecranizarea piesei „Neguțătorul din Veneția” a bardului din Stratford-upon-Avon, un efort de substanță al autorilor chinezi. Concomitent, Shanghai-ul cosmopolit proiecta povestea sensibilă a „Damei cu camelii”, într-o adaptare originală proprie după Alexandre Dumas fiul. Este perioada în care întreprinzătorii chinezi încep să construiască marile studiouri, punând bazele infrastructurii industriei cinematografice naționale.

Un principiu confucianist proclamă moralitatea în Artă și exact aceasta este linia de distincție între cinematograful chinez și cel comercial occidental. Spectaculosul, epicul poate și trebuie să conțină valențe educative, calea directă și armonioasă de ridicare a nivelului cultural al poporului și indirect cartea de vizită emblematică a artei cinematografice chineze.
China a evitat și depășit progresiv, cu înțelepciune și delicatețe, toate capcanele din care a mușcat cinematograful european și cel nord-amercian, de la accesibilizarea trivială a limbajului filmic și până la mistificarea ori simplificarea istoriei.
Nu întâmplător Ministerul Culturii a jucat încă de la sfărșitul anilor ’40 un rol crucial în menținera unui standard înalt de calitate, respectabilitate și sobrietate a tuturor producțiilor cinematografice. Totul în paralel cu o politică inteligentă de distribuție a filmelor în mediul rural autohton, fără a neglija însă piețele externe de distribuție.

De la izvoare istorice solide, documentare, scenografie, costume și muzică epopeea națională chineză este dominată de autenticitate, coerență și continuitate.
Construcția este durabilă, deloc influențată de mode și cu un respect profund pentru tradiție în cele mai respectuoase forme estetice ale sale.
Sigur că atât suportul legislativ cât și finanțarea statală responsabilă, au creat fundamentul dezvoltării și evoluției armonioase a artei cinematografice, iar asta cu preponderență după 1946.
Ca un exemplu al efervescenței filmice de după război, statistic vorbim, în doar 17 ani, despre 603 opere de ficțiune și 8342 de documentare.

Mai aproape de vremurile noastre, o nouă eră de aur a cinematografului chinez începe în 1978 când reformele profunde și deschiderea președintelui Deng Xiaoping dau substanță noului val de cineaști. Este extrem de interesant de remarcat cum cinematograful chinez a reușit să se impună pe o piață concurențială puternică, fără a face compromisuri în ceea ce privește alterarea formelor estetice dar cultivând, în același timp, exact caracterul de atractivitate necesar pentru a face aceste producții marketabile la nivel mondial.
Măsura și realismul reglementează în anii ’80 producția internă, bugetele individuale și finanțarile producțiilor fiind în concordanță cu interesul intern, cel internațional și așteptările de piață ale filmelor. Tocmai acest echilibru a făcut ca pierderile financiare să fie minime, în situația în care industria de film reușește să deschidă drumul pentru pătrunderea într-o nișă importantă a pieței vestice, filmul de Artă.

O dramă istorică intimistă de substanță, bine scrisă, produsă la un cost rezonabil, era capabilă să cucerească intelectualitatea europeană, asigurând în același timp condiții de marketing excelente pe această piață. Cineaștii chinezi din generația tânără devin în deceniul 9 avangarda festivalului de film de la Cannes. Artă, profunzime, universalitate și comerț, asta a demonstrat cineastul Ang Lee cu „Crouching Tiger, Hidden Dragon” în anul 2000, peliculă care a câștigat peste 40 de premii internaționale și a încasat 128 milioane de dolari doar în Statele Unite, devenind cel mai vizionat film străin în SUA din toate timpurile. Criticii de film consideră pelicula drept cea mai mare provocare prietenească pe care China a putut-o produce Hollywoodului, învingându-i pe americani cu propriile arme, într-un produs cinematografic care a adus la același numitor atât cinefilii exigenți cât și simpli iubitori de cinema de pe Noul Continent. Bazat pe o serie de nuvele Wuxia a scriitorului Wang Dulu, publicate în anii ’30, „Crouching Tiger, Hidden Dragon”, a dat aripi gigantice cinematografului chinez modern, deschizând calea pentru blockbustere precum  „Warlords”, „Red Cliff”,  sau „Confucius”.

Sunt vremurile în care întreaga lume află cine este Jet Li, care se impune drept unul dintre cei mai populari actori de pe mapamond cu „Hero” (2002) a lui Yimou Zhang, nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin și care și-a adjudecat nu mai puțin de 37 de premii internaționale.”Hero” deține de asemenea recordul de a fi primul film străin care a deschis direct de pe primul loc la box-office în America.
Cel mai scump film chinez din toate timpurile este și un exemplu de perfecțiune în ceea ce privește acuratețea și ambiția reconstituirii istorice. Peste 18.000 de figuranți au participat la realizarea sa, în timp ce regizorul Yimou Zhang a dispus ca 300 de cai să fie vopsiți în negru din rațiuni de estetică vizuală dar și de individualizare a forțelor armate ale imperiului Quin.

Regretatul critic american Roger Ebert scria la premieră: „Frumos și interesant, un omagiu definitoriu a artei războiului și eroismului în cea mai frumoasă tradiție chineză”.

Doar câțiva ani mai târziu, John Woo avea să uimească lumea cu un poem epic superb, „Red Cliff” (2008) bazat pe celebra bătălie de la sfârșitul dinastiei Han, varianta originală totalizând nu mai puțin de 288 de minute. În China filmul a doborât recordul  în materie de spectatori, deținut anterior de „Titanic” a lui James Cameron.

Succesul aceluiași regizor american avea să fie eclipsat doi ani mai târziu, când o producție autohtonă de ținută, „Confucius” cu Chow Yun-fat, zdrobea „Avatar” pe filiera biletelor vândute în China. Lansată la 2560 ani de la nașterea filosofului, pelicula este un triumf al principiului moralității personale și guvernamentale, al corectitudinii relațiilor sociale, justiției și sincerității.

Chiar și pentru specialiști este dificil de evaluat dimensiunile exacte ale staturii industriei cinematografice chineze, una strâns legată de rolul său covârșitor în economia mondială și deschiderea generoasă a culturii și civilizației spre întreg globul. E o realitate că în prezent, China redefinește dinamic întreaga față a cinematografului mondial.

Alexandru Chiriță

***

Ziua s-a încheiat cu un concert simfonic susținut de Filarmonica de Stat din Arad, pe a cărei scenă, pentru prima oară în ultimii 38 de ani, în programul Filarmonicii arădene s-a regăsit o lucrare a unui compozitor chinez Li Quan Chi: uvertura „Sărbătoarea primăverii”.

Sursa: www.criticarad.ro