Arhiva lunii ianuarie 2025

„Educația antreprenorială la timpul prezent”, tema abordată luna aceasta de Asociația SUSȚINEM EXCELENȚA

ARQ, Aradon, Critic Arad, Jurnalul Arădean, News Ar, Ştirea noastră, TV Arad, 29 ianuarie 2025

Asociația SUSȚINEM EXCELENȚA a abordat la întâlnirea cu presa de luna aceasta un subiect mai actual ca oricând: „Educația antreprenorială la timpul prezent”. Prezentarea a fost susținută de Ana-Maria Dragoș, președintele sucursalei Arad a Confederaţiei Naţionale pentru Antreprenoriat Feminin.

„Educația antreprenorială la timpul prezent”, tema abordată luna aceasta de Asociația SUSȚINEM EXCELENȚA (FOTO)

La fel ca de fiecare dată, prof. univ. dr. Lizica Mihuț, președintele Asociației SUSȚINEM EXCELENȚA, a făcut o scurtă prezentare a amfitrioanei. „Ana-Maria Dragoș a terminat Liceul de construcții din Arad, un liceu prestigios în acest domeniu. A urmat apoi Facultatea de Teatru, fiind o vreme actriță la Teatrul arădean și apoi a condus o perioadă, Centrul Cultural Județean Arad. Iată, că peste câțiva ani, Ana-Maria Dragoș se întoarce la opțiunea dintâi, nu înainte de a termina studii universitare de management și se manifestă cu succes ca manager, ceea ce a determinat numirea ei ca președinte al sucursalei arădene a CONFEDERAȚIEI NAȚIONALE A ANTREPRENORIATULUI FEMININ (CONAF). Precum bine se știe, Asociația SUSȚINEM EXCELENȚA nu este implicată politic, o precizare necesară în demersul de a promova activitatea județeană a CONAF, o organizație non-profit, considerată a fi «cel mai activ ONG, care sprijină dezvoltarea culturii antreprenoriale feminine din România». Este important să subliniem că este vorba despre o confederație, care militează pentru un mediu de business proactiv, susținând și promovând antreprenoriatul feminin, asumându-și ca obiectiv fundamental «apărarea drepturilor și intereselor femeilor de afaceri în relațiile cu autoritățile publice»”, susține prof. univ. dr. Lizica Mihuț.

Planuri de afaceri făcute de elevi și preluate de antreprenori

În continuare, Ana-Maria Dragoș a făcut o scurtă prezentare a activității CONAF Arad, punând accentul pe cursurile de educație antreprenorială, predate în școli de antreprenori, cursuri finalizate cu planuri de afaceri realizate de elevi, unele dintre acestea intrând în atenția unor antreprenori care le-au preluat pentru a fi puse în practică.

Asta, în condițiile în care, în 2019, Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin – CONAF, Federația Patronală Petrol și Gaze împreună cu Ministerul Educației și Cercetării au semnat acordul de Parteneriat – PACTUL PENTRU EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ – pentru susținerea și dezvoltarea competențelor antreprenoriale în rândul tinerilor și introducerea începând cu anul 2020, opțional, în școlile gimnaziale și licee a orelor de antreprenoriat.

Ca urmare a acestui acord, Sucursala CONAF din Arad a organizat cursuri de educație antreprenorială pentru 1500 de elevi din județul Arad, în doar 10 luni, de la preluarea mandatului de către Ana-Maria Dragoș. „Aceste cursuri au fost susținute elevilor de către antreprenori arădeni, în cadrul «MARATONULUI PENTRU EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ”, prin acordul semnat cu Inspectoratul Școlar Județean Arad și Consiliul Județean Arad.

Cursurile au cuprins: întocmirea planurilor de afaceri, proiecte de afaceri simulate, mentorship și coaching. Această inițiativă își propune să cultive TALENTUL și SPIRITUL INOVATOR al adolescenților, oferindu-le o platformă de învățare și dezvoltare esențială pentru carierele lor de mâine. Proiectul acesta nu este doar un concurs, ci o platformă de transformare a potențialului în succes real, o investiție în viitorul antreprenoriatului și în construirea unei noi generații de lideri capabili să modeleze viitorul economiei naționale și, de ce nu, globale. Prin aceste ÎNTÂLNIRI -DIALOG CU TINERII se are în vedere dezvoltarea competențelor și abilităților necesare pentru a gândi și pentru a acționa ca un antreprenor. Aceasta include:

1. Identificarea și evaluarea oportunităților (Învățarea de a recunoaște nevoile și dorințele pieței, de a analiza concurența și de a dezvolta idei de afacerii novatoare);

2. Planificarea și gestionarea afacerilor (Elaborarea planurilor de afaceri, gestionarea finanțelor, marketingul, vânzările, resursele umane și operațiunile);

3. Dezvoltarea abilităților de leadership și comunicare (Luarea deciziilor, motivarea echipei, negocierea, prezentarea ideilor și comunicarea eficientă);

4. Promovarea creativității și inovării (Gândirea „out of the box”, rezolvarea problemelor, experimentarea și dezvoltarea de noi produse sau servicii);

5. Dezvoltarea atitudinii antreprenoriale (Asumarea riscurilor, perseverența, independența, încrederea în sine și dorința de a reuși)”, susține Ana-Maria Dragoș.

La ediția a III-a a Concursului „MARATONULUI PENTRU EDUCAȚIE ANTREPRENORIALĂ” s-au înscris 10 licee din județul Arad, ce vor urma să-și selecteze și să-și desemneze echipele pentru Finala locală, ce va avea loc în data de 13 martie 2025, la Arad, cu precizarea că finala națională a fost stabilită pentru luna mai, la București.

„Astfel, CONAF reușește să inspire și să susțină tinerii antreprenori, oferindu-le oportunitatea de a participa la competiție și de a-și dezvolta abilitățileantreprenoriale. Referitor la CONAF România, să reținem că este cea mai relevantă organizație din Romania în domeniul antreprenoriat, la care au aderat 5.500 companii, două federații, 12 patronate, 20 Asociații, însumând un număr de 220.000 de angajați”, mai susține Ana-Maria Dragoș.

Interviu JA cu prof.univ.dr. Lizica Mihuț: „Există viață și după rectorat”

Aradon, Jurnalul Arădean, Andreea Pintea, 27 ianuarie 2025

O discuție liberă despre impactul profesional din perioada rectoratului și activitățile culturale derulate prin asociații și forumuri cu scopul de a promova și susține excelența.

JURNAL ARĂDEAN: Ați acordat multe interviuri în calitate de rector. Presa a manifestat interes pentru Universitatea, pe care ați condus-o trei mandate.

LIZICA MIHUȚ: Fiind prima femeie aleasă rector după evenimentele din anul 1989, m-am aflat în atenția presei, încă de la începutul primului mandat, presa susținând de-a lungul anilor, demersul nostru de dezvoltare instituțională. De aceea, am exprimat cu multe prilejuri rolul fundamental al presei arădene în dezvoltarea învățământului arădean de stat. Am trăit momente dificile în plan instituțional și pot spune, cu responsabilitate, că în afară de Dumnezeu, numai mass-media ne-a sprijinit în mod constant, desigur cu excepția calomniilor, în mare parte, incriminate în justiție.

JURNAL ARĂDEAN: Ați plecat din UAV, la sfârșitul mandatului de rector … LIZICA MIHUȚ: Am mai rămas în Universitate aproape 3 ani, ca președintă a Consiliului Academic și director al Școlii Doctorale. Pensionarea mea a însemnat, în mod firesc, încheierea activității de cadru didactic la catedră, mai puțin în calitate de conducător de doctorat, deoarece ultimele două doctorate, al 15- lea și al 16- lea, le-am coordonat până la finalizarea acestora. Este o bucurie să subliniez că toate cele 16 doctorate în domeniul gramaticii limbii române (Limba Română Contemporană) au fost validate de CNADTCU, Comisia națională de specialitate.

JURNAL ARĂDEAN: Încă de când erați la Universitate ați început activitatea desfășurată ca președintă a Casei Româno-Chineze.

LIZICA MIHUȚ: Da, eram la UAV, dar nu mai aveam calitatea de rector. Am citit încă din liceu, multe cărți despre Cultura și Civilizația Chineză, fiind impresionantă nu numai de vechimea ei de 5000 de ani, ci și de contribuția fundamentală adusă la dezvoltarea umanității. Casa Româno-Chineză din Arad era o filială a celei din București. Apoi, am înființat Forumul Prieteniei și Colaborării Româno-chineze, asociație la nivel național, ce a însemnat organizarea și desfășurarea „Simpozionului internațional Cultură și Civilizație Chineză. Dialoguri româno-chineze” (7 ediții), un simpozion despre medicina tradiţională chineză, precum și elaborarea a 5 cărți, ce însumează peste 2000 de pagini, înfățișând contribuții ale unor prestigioși intelectuali arădeni (istorici, matematicieni, scriitori, profesori, medici, ziariști, filosofi, manageri) cu privire la aspecte ale culturii și civilizației chineze.

JUNRAL ARĂDEAN: Înalți reprezentanți ai Ambasadei Republicii Populare Chineze au fost prezenți la Arad în repetetate rânduri.

LIZICA MIHUȚ: Este important să precizez că trei Ambasadori Extraordinari și Plenipotențiari ai Chinei au fost oaspeți ai Aradului și ne-au onorat prin participarea la evenimente de anvergură pe care le-am organizat împreună cu distinșii mei colegi. Apreciez ca excepțională colaborarea, pe care am avut-o cu Ambasada R.P. Chineze în România. În așteptarea activităților promise de Universitatea privată din Arad în cadrul Consiliului Local Arad, privind Medicina Tradițională Chineză, am suspendat deocamdată proiectul nostru în această direcție.

JURNAL ARĂDEAN: Apoi, a apărut Asociația „Susținem excelența” care a reușit să se impună deja în spațiul arădean.

LIZICA MIHUȚ: Am avut inițiativa înființării unei asociații care să reunească personalități la vârf în domeniile educației (Anton Ilica) / învățământ / cultură / literatură (Diana Achim, Viorica Popescu, Lizica Mihuț), învățământ medical (Liliana Bran), medicină (Corina Crișan, Mihaela Orădan), justiție (Diana Chițoi), gastronomie (Tabita Cristea), management (Ana Maria Dragoș), psihologie și proiecte internaționale (Cristina Nistor), jurnalism (Georgiana Burcă). Au fost organizate deja serii de dialoguri despre excelență în domeniile menționate, dar ne propunem, de asemenea, elaborarea unor proiecte europene în vederea promovării excelenței și nu în ultimul rând, premierea unor tineri, ce au obținut rezultate de excepție.

JURNAL ARĂDEAN: Ne aflăm la început de an. Aveți pregătit vreun proiect-surpriză pentru 2025?

LIZICA MIHUȚ: Îmi propun să public o nouă carte „Atitudini și confesiuni”, nu doar pentru faptul că s-a bucurat de un larg interes și se află în toate marile biblioteci din România, ci pentru că doresc să salvez de „noaptea uitării”, articolele publicate în ultimii trei ani, de fapt de la apariția precedentului volum.

JURNAL ARĂDEAN: Vă dorim mult succes.

Profile în câteva „linii”: TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ 

ARQ, 27 ianuarie 2025

Sunt câteva sute de miniștri, despre care nu se mai știe nimic. Sunt câteva mii de secretari de stat, cu nume necunoscute, când erau în funcție și după aceea. Sunt câteva mii de parlamentari, vocali atunci, acoperiți de uitare la încheierea mandantului. Toți aceștia nu s-au reinventat la final de ierarhii politice sau administrative, în sensul de a demonstra că pot continua să aibă vizibilitate și după aceea conferită de funcții. Sunt câteva precizări, pe care le consider necesare, în abordarea „Profilului” despre TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ.

Profile în câteva „linii”: TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ  

Să reținem că a intrat în politică în anul 1998 și timp de 18 ani s-a implicat profund în calitate de consilier local (2000-2004), deputat (2004-2008), senator (2008-20016), șef de grup parlamentar după demisia lui Vasile Blaga, ministru al Administrației și al Internelor  (27 septembrie 2010-9 februarie 2012). Începând cu anul 2016, TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ a renunțat la activitatea politică, mărturisindu-ne că nu se mai regăsea în acest domeniu, ci a dorit să continue și să-și augmenteze afacerea firmei „Costello”, inițiată în anul 2000.

Traian CONSTANTIN Igaș și-a început activitatea politică la Pecica, în anul 1998, fiind consilier local, din dorința de a sprijini comunitatea, care din punctul său de vedere, merita mai mult. Astfel, au început cei 18 ani de activitate pentru comunitate, străduindu-se să materializeze în fapte, promisiunile făcute în campaniile electorale. A început prin a promite să facă „punți” peste Mureș, fapt extrem de important pentru pecicani. Astfel a apărut ideea de poduri peste Mureș, realizate de IOSIF MATULA, NICOLAE IOȚCU și TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ. Atent mereu la solicitările oamenilor, a fost ales în circumscripția Senat 3 (axa Mureșului), cu cel mai mare scor pe țară, 54%, fapt ce a atras atenția lui Traian Băsescu, atunci președinte al României, care l-a și nominalizat mai târziu, ca ministru.

Documentându-mă în vederea scrierii acestui articol, în spațiul virtual, am reținut că TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ a făcut 47 de propuneri legislative, dintre care peste 20 au devenit legi; a adresat Guvernului, 166 de Întrebări și Interpelări, la propunerea cetățenilor; a avut 106 luări de cuvânt în ședințe parlamentare, precum și numeroase declarații politice.

În mandatul de aproape doi ani de ministru al Administrației și Internelor, TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ are cel puțin, câteva MERITE MAJORE: 1. coborârea de pe autostradă la Pecica și 2. realizarea sensului giratoriu, măsuri, ce au facilitat DEZVOLTAREA fără precedent a orașului; 3.  constituirea POLIȚIEI AUTOSTRĂZI; 4. reorganizarea POLIȚIEI DE FRONTIERĂ; 5. formarea GĂRZII DE COASTĂ A MĂRII NEGRE; 6. realizarea CENTRULUI  REGIONAL SMURD, dotat cu un elicopter, aflat și în prezent la Pecica; 7. fluidizarea activității MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR prin reducerea a 10000 de posturi neeficiente, de la 155.000 la 145.000; 8. transformarea inspectoratelor județene în inspectorate regionale, la același nivel cu statele vecine; 9. atenția acordată solicitărilor, ce i-au fost adresate, când era ministru (solicitări consemnate de o consilieră, fapt, pe care l-am constatat și eu, în calitate de rector), cărora le-a răspuns prin DA sau NU, în funcție de legislația în vigoare.                        

TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ a plecat de la MINISTER prin dizolvarea cabinetului, ca urmare a demisiei  primului ministru și nu prin demitere, deci fără a avea „schelete în dulap” și fără a fi fost vreodată interogat de instituțiile statului, deși avea calitatea de ordonator de credite.              

Cu toate că nu a mai fost ministru și nici parlamentar, TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ nu s-a lamentat și nici nu a adresat nimănui reproșuri, ci a demonstrat ÎNȚELEPCIUNE, DEMNITATE, SPIRIT ORGANIZATORIC, PERSEVERENȚĂ, PRAGMATISM, DETERMINARE, FLER, realizând un BRAND la nivel național/european și anume TAVERNA PECICANĂ. De fapt, un restaurant și un hotel, cu o capacitate de servire de 200 de persoane, cu 40 de angajați, un BRAND, ce devine LIDER DE AUDIENȚĂ la o televiziune, ce transmite de la TAVERNA PECICANĂ, la Ziua Națională/Crăciun/Revelion, tăierea porcului, o tradiție dragă românului de pretutindeni. Cu toate că a absolvit Facultatea de drept și un master privind finanțarea în administrația publică, TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ consideră că cei 7 ani de acasă constituie CEA MAI ÎNALTĂ ȘCOALĂ, care i-a imprimat pentru tot restul vieții, principii fundamentale, simple dar pline de adânci adevăruri și semnificații: „omul sfințește locul” și „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.

Am discutat de mai multe ori, de-a lungul anilor, cu TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ, apreciindu-i MODESTIA și FIRESCUL în relațiile interumane. Ca un laitmotiv a transmis, în subsidiar IUBIREA față de FAMILIA sa (soția și cele două fiice), IUBIREA pentru OAMENI, în general și pentru PECICA, în. special, devenită a doua sa casă, cu toate că s-a născut în satul Cristian, lângă Sibiu.

Într-o discuție recentă, îl întreb pe TRAIAN CONSTANTIN IGAȘ dacă va pleca vreodată din Pecica, iar răspunsul este prompt și fără emfază că dorește să mărească TAVERNA PECICANĂ (lucrările chiar au început), de aceea să-i dorim, precum întotdeauna,la final de articol, SUCCES, în continuare.  

Lizica Mihuț

Profile în câteva ,„linii”: MARIA PAȘCALĂU

ARQ, Critic Arad, 20 ianuarie 2025

Plecarea în urmă cu doi ani, de la conducerea Liceului Național de Informatică și chiar din colectivul didactic, fără să comenteze în spațiul public, întrerupând orice relație cu foștii colegi, a creat „valuri, valuri” dar nu am auzit ca cineva să-i fi spus MULȚUMESC pentru strădaniile de peste 40 de ani în învățământ. Este evident, oricât de rezervați ar fi unii sau alții, că MARIA PAȘCALĂU nu poate lipsi dintr-o posibilă istorie a învățământului arădean, nu pentru că a fost 5 ani inspector școlar general, deoarece au ocupat mulți această funcție și numele lor nu mai este amintit nici chiar accidental. Dar nici pentru cei 18 ani ca director de gimnaziu și liceu nu trebuie neapărat amintită, deoarece au fost directori cu mult mai mulți ani în această funcție.

Profile în câteva ,„linii”: MARIA PAȘCALĂU   

Să recunoaștem că puțini sunt dascălii, care au păstrat de-a lungul anilor VOCAȚIA DE ZIDIRE/CONSTRUCȚIE INSTITUȚIONALĂ, precum MARIA PAȘCALĂU. Știu că în prima zi ca inspector școlar general, în anul 1997, din pricina absenței unei gresii de pe coridorul imobilului de la etajul I, mascată prin acoperirea cu un covor, o doamnă aflată cu treabă în instituție, a căzut, fracturându-și piciorul. Imediat, au început lucrările pentru restaurarea imobilului aflat de foarte mulți ani într-o stare deplorabilă. Îmi amintesc că în 7 martie 2000, în calitate de inspector școlar general, MARIA PAȘCALĂU a participat în biroul prefectului de atunci, Gheorghe Neamțiu la vizita ministrului Andrei Marga, care îmi comunicase direct, fără menajamente, Hotărârea privind un experiment în campania electorală și anume absorbția Universității „Aurel Vlaicu”, precum se știe, o instituție de stat, de către una privată și anume, Universitate „Vasile Goldiș”. A urmat apoi o bătălie, la care nu doresc să mă refer acum, dar am menționat-o spre a sublinia momentul când am cunoscut-o, pe MARIA PAȘCALĂU, eu nemaiavând ore la Liceul „Ghiba Birta” în momentul când a fost numită inspector școlar general. Au trecut câțiva ani și am avut ocazia să văd ȘCOALA GIMNAZIALĂ nr. 5, unde MARIA PAȘCALĂU era director și am fost uimită să constat transformarea unei școli oarecare, prin investiții și o strategie pe termen lung, într-o instituție de învățământ europeană. M-am gândit atunci și după ce în anul 2016 înființase LICEUL NAȚIONAL DE INFORMATICĂ (prin fuziunea dintre Liceul Tehnologic „IULIU MANIU” și Școala Gimnazială nr.5) câte STRĂDANII, câte NOPȚI nedormite, câte UȘI, ce trebuiau deschise, câtă IMPLICARE fizică, dar și emoțională a probat MARIA PAȘCALĂU pentru a reuși să plaseze cele două școli în elita învățământului arădean. Dar MERITUL nu este numai de a institui un liceu nou, solicitat ca opțiune în comunitate, ci de a-l impune în scurt timp printre cele mai bune școli la nivel național și internațional, rezultatele în domeniul roboților uimind până dincolo de ocean. Este dificil să obții asemenea izbânzi instituționale, însă MARIA PAȘCALĂU a demonstrat a fi nu doar o FEMEIE PUTERNICĂ, ci și o PROFESIONISTĂ de anvergură, INTELIGENTĂ, AMBIȚIOASĂ, CORECTĂ, mereu atentă să respecte legile/cuvântul dat, DEMNĂ (a mărturisit că a convins întotdeauna decidenții prin argumente, dar „nu a lustruit nicicând pantofii acestora”), asumâdu-și SACRIFICII numai de ea știute. Nu știu dacă în afară de Dumnezeu și de soțul său, absolvent al unei dificile specializări (cibernetică economică) la ASE București, care a susținut-o necondiționat de-a lungul anilor, a mai fost cineva (poate mulți sau poate puțini), care i-a fost alături în demersurile de construcție instituțională. Nu știu să se fi lamentat vreodată, dar, în mod sigur,  au existat momente dure, iar aparența de DICTATOR, de INFLEXIBILITATE ascundea/ ascunde SENSIBILITATE și IUBIRE față de oameni, calități sine-qua-non în dezideratul de a oferi comunității o construcție instituțională apreciată, în mod deosebit. I s-a conferit, potrivit consemnării din presă arădeană, în 22 august 2018, titlul  de CETĂȚEAN DE ONOARE al Aradului „pentru implicarea cu dăruire în dezvoltarea învățământului preuniversitar arădean, precum și în promovarea imaginii Aradului în țară și în străinătate”, după ce i se decernase în urmă cu câțiva ani (2006) titlul de EXCELENȚĂ, de asemenea, din partea Primăriei.                                                                  

Apreciind-o pe MARIA PAȘCALĂU pentru realizările sale de excepție, m-a surprins plecarea ei intempestivă după începerea anului școlar, în 5 octombrie 2022, dar am așteptat să treacă un timp spre a nu scrie „la cald” și, mai ales, spre a discuta cu dânsa despre motivul despărțirii totale de școala, pe care chiar ea a înființat-o, împotriva tuturor opreliștilor, desigur, numeroase. ORGOLIOASĂ, poate prea orgolioasă, și DEMNĂ, în dialogul purtat telefonic, MARIA PAȘCALĂU nu reproșează nimic, nimănui, ci precizează desfășurarea „evenimentelor”.  Desigur, vârsta nu ocolește pe nimeni și a venit vremea pensionării, dar nu s-a prezentat a doua oară, la examenul de director, deoarece, așa cum sublinia într-un interviu din „Aradon”, potrivit legislației, „profesorii pensionari pot să predea în continuare, dar nu mai pot ocupa funcții de conducere.” Deci era hotărâtă să revină la catedră ca profesor de fizică, considerând această disciplină „un liant între disciplinele școlii și între oameni, legile fizicii având consecințe în viață, oricât am vrea să le ocolim”.

Primise de la Inspectoratul Școlar Județean o „detașare în interesul învățământului” pentru anul școlar 2022-2023, deoarece postul de director era încă liber, datorită faptului că profesoara Lilla Pellegrini fusese numită pe un post la Inspectoratul Școlar Județean. Fiind soția lui NICOLAE PELLEGRINI, un respectabil inspector școlar general adjunct, funcție, pe care a ocupat-o peste 2 decenii, își permite să se răzgândească după începerea anului școlar în 5 octombrie 2022, Ziua Educației. MARIA PAȘCALĂU este chemată urgent, în acea zi, la ora 11,50 la Inspectoratul Școlar Județean și i se comunică: „Îmi pare rău, dar profesoara LILA PELLEGRINI nu mai dorește postul de inspector, ci dorește să preia imediat, începând cu a doua zi, postul de director”. INCREDIBILĂ această grabă a inspectorului școlar general de a solicita în aceeași zi,  în care seara este Balul Educației, iar ziua următoare era liberă, CONVOCAREA la ora 16, a unui CONSILIU PROFESORAL la Liceul Național de Informatică, spre a anunța schimbarea din funcția de director a MARIEI PAȘCALĂU (consiliu, la care ea nu a participat), dar la care niciun coleg nu și-a exprimat opinia sau măcar un vag semn de întrebare. Nu știu dacă NICOLAE PELLEGRINI, atunci proaspăt pensionat, a făcut presiuni pentru preluarea de către soția sa a postului de director, după începerea anului școlar, fără a avea o motivație exprimată sau dacă foștii săi colegi de la Inspectorat au dorit să-și manifeste „iubirea”, improvizând rapid plecarea MARIEI PAȘCALĂU de la LICEUL NAȚIONAL DE INFORMATICĂ. Citesc în „Aradon” aprecierile arădenilor exprimate cu acest prilej, pentru activitatea  desfășurată de către aceasta, ca educator și pentru înființarea unui „liceu de vârf” la Arad.                                                                    

MARIA PAȘCALĂU a decis să întrerupă orice legătură cu foștii săi colegi. O înțeleg, deoarece mâhnirea este mare privind modul pripit de a fi îndepărtată, neținându-se seama de MUNCA și DĂRUIREA sa până la sacrificiu, vreme de 40 de ani, în învățământul arădean. Îi propun, însă să încerce să înțeleagă că „trădările sunt scrise în legile omenești” și să revină în mijlocul colaboratorilor și a comunității arădene, deoarece experiența sa este valoroasă pentru prezent și pentru viitor.                                                                     Iar, în final, îi dorim SĂNĂTATE și VIAȚĂ LUNGĂ, transmițându-i că meritele sale nu vor fi nicicând uitate, deoarece reprezintă pagini elocvente ale ultimelor 4 decenii, pagini importante ale istoriei învățământului arădean preuniversitar .                   

LIZICA MIHUȚ

Din nou și din nou, despre MIHAI EMINESCU și ARADUL 

ARQ, CRITIC ARAD, 13 ianuarie 2025

Am scris în cărți („Aradul teatral”, Editura Academiei Române și „Aradul și Marea Unire. Repere iconografice  „Editura Academiei Române)”, precum și în articole, despre posibila legătură a Aradului cu poetul nostru național, Mihai Eminescu.

Din nou și din nou, despre MIHAI EMINESCU și ARADUL 

În afara consemnărilor din arhivă/ presă/bibliografie, pe care le-am publicat, am acum un element de noutate referitor la turneul lui Mihail Pascaly și anume succinta precizare din cartea CAIETELE HERMINEI, Editura Peter Pan, carte citită recent (aflată în biblioteca Elenei Colta, dar semnalată de Vasile Dan, cărora le mulțumesc), o carte-document, ce ar binemerita să fie retipărită. Se știe că posibila prezență a lui MIHAI EMINESCU la Arad are legătură cu turneul lui MIHAIL PASCALY, primul ansamblu teatral român, care a susținut reprezentanții în Transilvania, devenite autentice sărbători naționale. Revista „Familia” (nr. 26, din 4 august 1868) consemnează evenimentul, notând că depășind mult numărul de locuri, un public numeros a venit și din satele din împrejurimi și potrivit publicației „Alfold” (nr.186, din august 1868) „a ticsit teatrul în fiecare colțișor” luând „cu asalt sala”, spre a auzi, precum menționează Revista „Familia” (deja citată) întâia dată pe scenă, „limba noastră dulce și sonoră”. Referindu-se la activitatea Reuniunii femeilor române, Hermina subliniază în opera citată (p. 122), citându-și mama că „Numai pe vremea turneelor lui Pascaly și Millo era o întâlnire a întregului județ… Atunci, actuala Piață „Avram Iancu” până la podul Mureșului era plină cu trăsurile celor veniți să asiste la reprezentările teatrale, toți îmbrăcați în haine de sărbătoare”.

Nu insistăm asupra repertoriului ansamblului teatral al lui Mihai Pascaly și nici asupra pieselor jucate la Arad în turneul desfășurat în perioada 1-27 august 1868,  evenimente pe larg consemnate în presa vremii și comentate în capitole distincte în cărțile mele referitoare la istoria teatrului arădean. Nu știm cu exactitate ce rol a avut tânărul Eminescu în acest turneu, probabil a fost sufleur sau a interpretat roluri episodice, deoarece nu este nominalizat în cronicile dramatice ale spectacolelor. Este binecunoscut faptul că IOSIF VULCAN l-a debutat pe tânărul gimnazist MIHAI EMINOVICI în paginile revistei „Familia”, cu poezia „De-aș avea” și i-a schimbat numele pentru totdeauna în Eminescu. Fiind un fervent susținător al teatrului național, IOSIF VULCAN a venit la Arad spre a vedea întâia dată un teatru românesc. Este dificil de precizat, în absența documentelor, locul și momentul când a avut loc întâlnirea dintre Iosif Vulcan și Mihai Eminescu. Cercetătorul V. Vartolomei este de părere că l-a zărit în culise pe Mihai Eminescu, iar criticul George Călinescu, în „Viața lui Eminescu”, arată că „poetul ședea în cușca sufleurului… și fuma în pauză, tihnit din pipă”. Probabil că la urcarea pe scenă, IOSIF VULCAN l-a zărit pe viitorul mare poet în cușca sufleurului, dar mai posibilă pare opinia profesorului Ion Iliescu, potrivit căruia, cele două personalități proteice ale culturii noastre s-au întâlnit înainte de începerea spectacolului. IOSIF VULCAN precizează în „Suveniri de călătorie” că, îndată după venirea la Arad: „trăsei la hotelul Vas și peste jumătate de oră ieșii la preumblare. Nu peste mult timp întâlnii pe un amic al meu cu care, numaidecât, mersei a vizita pe domnul Pascaly”. Este posibil ca amicul să fi fost Mihai Eminescu sau poate IOSIF VULCAN l-a întâlnit pe tânărul poet în casa lui Popovici Desseanu, unde s-au adunat mai mulți oaspeți, cu care „petrecurăm timpul până seara în conversări interesante”.

Credem că una din temele de discuție a fost problema teatrului românesc din Transilvania, o problemă de mare interes, deopotrivă pentru IOSIF VULCAN și MIHAI EMINESCU. Faptul că viitorul mare poet fusese debutat la 16 ani de IOSIF VULCAN, care îi și schimbase numele, ne face să credem că întâlnirea dintre cele două personalități ale culturii noastre s-a produs în orașul nostru, ceea ce înseamnă că este foarte posibil ca Eminescu să fi zăbovit în tinerețile sale în frumosul nostru oraș de altădată.

LIZICA MIHUȚ