Într-un ziar arădean, Lizica Mihuț răspunde unor întrebări despre timpul în care, ca rector și președinte de Universitate, a avut responsabilitatea devenirii învățământului superior la Arad. Ca membru al UZPR, fie-mi îngăduit să-mi expun un punct de vedere despre ceea ce a însemnat Universitatea de stat în perioada 2000 – 2015, când prof. univ. dr. habil. Lizica Mihuț s-a implicat în creșterea autorității tinerei universități arădene în conclavul universitar național.

Chiar dacă-mi fac vreo 10 dușmani în plus și ceva mărunțiș…

După cum ne mărturisea adeseori, voința de a construi în Arad o universitate puternică și-a dobândit-o în momentul în care ministrul de atunci, Andrei Marga, a decis absorbția învățământului superior de stat de către cel privat. În asemenea momente, un om responsabil regăsește enormă putere de a schimba turnura evenimentelor. A fost o vreme a entuziasmului. Cu tenacitate și îndârjire, poate chiar cu o anumită ciudă, L. Mihuț început o altfel de re-construcție a Universității, sub toate aspectele: spații de învățare, autoritate, calitate, prestigiu și valoare comparativă. A chemat intelectuali de valoare din mediul arădean și din străinătate. Unii au confirmat, creându-și o biografie științifică, alții s-au plafonat, devenind plagiatori și profitând de ascunderea sub anonimat științific. A solicitat sprijinul altora pentru consiliere și expertiză. A angajat proiecte de construire a unei universități puternice, diversificate, concurențiale, chemându-și în sprijin valoarea și calitatea. S-a ajuns, după cum bine se răspunde în interviu, la 9 facultăți, la circa 40 programe de studii de licență, la aproape 30 programe de master și două școli doctorale, la peste 15 mii de studenți.

Cincisprezece mii! Ministrul D. Funeriu a avut inițiativa ierarhizărilor universităților, iar acest proces regăsește „A. Vlaicu” între cele mai relevante, unele programe de studiu fiind clasate pe podium. Rezultatele tenacității Rectorului au dat roade. Arad-ul a devenit cu adevărat Centru Universitar.

În fine, după trei mandate, Senatul a hotărât înființarea legală a Consiliului Academic, al cărui președinte a fost aleasă doamna L. Mihuț, iar menirea acestuia nu a fost de a configura un paralelism, ci de a semnala „derapajele” eventuale, a veghea la dezvoltarea ascendentă a Universității, a asigura expertiză pentru proiecte vizibile.

S-a investit multă trudă pentru a aduce învățământul superior la standardele dorite, prin achiziționarea/ construcția de spații corespunzătoare (vezi localul din Micălaca), prin calitatea actului didactic, încadrarea cu universitari care să desfășoare activitate didactică și de cercetare, prin funcționarea oportună a specializărilor și asigurarea spațiilor sociale pentru studenți. Chiar concurența (vizibil conflictuală) între cele două universități arădene a întreținut emulația pentru dezvoltarea amândurora și pentru înălțarea lor prin temeinicie și responsabilitate.

Rectorul Lizica Mihuț avea o strategie de dezvoltare, pe care a urmărit-o cu tenacitate, în ciuda conflictelor deschise cu autoritățile locale ori cu cele ministeriale. S-a ferit, pe sine și universitatea, de a avea părtiniri politice, singura politică fiind aceea a calității învățământului.

Relațiile multiple universitare, naționale și internaționale, vizau tocmai deschiderea UAV către experiențe de calitate și pentru alcătuirea unui prestigiu binemeritat al instituției. Arad-ul avea atunci un învățământ superior de calitate. Ca participant, alături de alți colegi universitari, la acest proces de amplitudine instituțională, m-aș bucura dacă eforturile de atunci s-ar regăsi în actuala configurare a universității de stat.

Mulți dintre cei „plecați”, fără nici măcar o strângere de mână ori un mulțumesc, ar fi putut împărtăși din experiența lor pentru cei mai tineri, sprijinind bunul mers al Universității. Da, Doamna prof. univ. dr. Lizica Mihuț a făcut mărturisire de credință în acest interviu, sincer, onest și fără vreo umoare. Interviul e un răspuns ferm (și istoric) adresat celor ce, la un moment dat, s-ar putea întreba: „Încotro!” sau „Ce-i de făcut?” Până la punerea unor astfel de întrebări, să se știe că în deceniul precedent învățământul superior de stat arădean a avut o etapă de avânt și entuziasm, concurând la calitate, vizibilitate, autoritate și prestigiu cu marile centre universitare de tradiție din România. Iar emulația a fost stimulată și întreținută de Rectorul de atunci, prof. univ. dr. Lizica Mihuț.

Anton Ilica, 29 octombrie 2020 11:57