Arădeni care nu trebuie uitați

DANIEL FUNERIU

Recent, am fost întrebată de un prieten, pe care îl apreciez ca intelectual și ca persoană publică, despre motivația cu privire la genericul unui șir de articole, ce vor „intra” într-o carte, despre „Arădeni, care nu trebuie uitați”.

Mărturisesc că m-a nemulțumit întotdeauna ideea de a aștepta „trecerea la cele veșnice” a unor personalități de anvergură și abia, apoi, să le „ridicăm” statui sau să propunem „urcarea” lor pe soclu. De aceea, mi-am propus să rememorez personalități de excepție, care au avut/ au o legătură cu zona noastră, personalități din varii domenii, cu merite incontestabile, ce vor dăinui prin timp, ca puncte de reper pentru prezent dar și pentru viitor.

***

DANIEL FUNERIU

S-a născut în 11 aprilie 1971 la Arad. Dacă nu ar fi fost Ministru al Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în perioada 23 decembrie 2009 – 9 februarie 2012, Daniel Funeriu ar fi fost, probabil, mai puțin cunoscut și ar fi rămas „Românul deștept care uimește Europa”, cum preciza, în titlu, un ziarist în anul 2008.

Dotat cu o inteligență excepțională și o profundă ambiție de a fi „cel dintâi”, Daniel Funeriu a devenit olimpic internațional la chimie pentru România în clasa a XI-a, pentru ca, în clasa a XII-a, să fie premiat la  Olimpiada Internațională de Chimie, reprezentând Franța, unde a decis să rămână la 17 ani. A primit pentru merite deosebite, Bursa Ministrului francez al Cercetării (1995-1998).

Biografia intelectuală a lui Daniel Funeriu este uimitoare.

A absolvit Grande École de Chimie (Strasbourg) precum și Universitatea „Louis Pasteur” (Strasbourg) ca șef de promoție. A susținut doctoratul în chimie cu Jean-Marie Lehn, laureat al Premiului Nobel pentru chimie, obținând calaficativul „Très Honorable”, cel mai înalt rang conferit primilor 5% dintre candidații la doctorat din toate domeniile. Au urmat strălucite studii de pregătire științifică în SUA și Anglia (1994), pentru ca apoi să fie cadru didactic la Universitarea „Louis Pasteur” din Strasbourg (1995-1998), la Collège de France, Paris (1998-1999) și cercetător științific la institute de științe și tehnologii avansate în SUA (1999-2002) și la Osaka (Japonia) (2002-2006). Revenit din Japonia, obține, prin concurs, cea mai mare finanțare acordată de Uniunea Europeană pentru un proiect individual de cercetare științifică (2 milioane de euro), ceea ce i-a permis să fondeze o echipă de cercetare în cadrul Universității Tehnice din München.

Cu o carte de vizită de top științific internațional, renunțând la oferte bine plătite, ca director și cercetător științific în Elveția și Germania, Daniel Funeriu revine în România după două decenii, din „convingerea că poate schimba ceva în țară”, cu gândul de a realiza o construcție solidă a învățământului și cercetării, aflate într-o continuă și precară reformă din 1990 încoace. Probabil, primul șoc a fost, când, în media, i s-au relativizat studiile, contestându-i-se chiar bacalaureatul!!!

Dar Daniel Funeriu nu renunță, probând o calitate rarisimă astăzi și anume aceea de a-și finaliza proiectele.

România a avut șansa unui ministru precum Daniel Funeriu, credem, cel mai important după 1990, nu numai ca anvergură intelectuală, pragmatism și experiență internațională privind învățământul și cercetarea, dar și prin elaborarea/ implementarea unor reforme care au schimbat profund societatea românească. Astfel,  Daniel Funeriu ca ministru și-a propus să stârpească „insulele de puroi” din învățământul românesc, prin măsuri concrete și nu prin povești, măsuri incomode dar absolut necesare pentru modernizarea și alinierea învățământului românesc la standarde europene/ internaționale.

Să reținem câteva dintre meritele excepționale ale Ministrului Daniel Funeriu, cu precizarea că așezarea în această ordine este subiectivă și mi-o asum ca atare:

• Unica lege a învățământului, de după 1990 (Legea nr. 1/2011), numită și „legea Funeriu” , o lege coerentă, în realizarea căreia ministrul Daniel Funeriu s-a implicat „în toate fazele elaborării ei”, considerând că are datoria „de a se asigura că spiritul acesteia este respectat”. Cu toate că a suferit 64 de modificări prin Ordonanțe de urgență sau alte reglementări, „Legea Funeriu” continuă să se aplice și în prezent.
• Prin introducerea camerelor de supraveghere la Bacalaureat, (măsură în vigoare și azi) Daniel Funeriu „…a curățat o tumoră din învățământul românesc care este frauda” la examenul de finalizare a învățământului liceal. Considerăm că este una dintre cele mai importante reforme morale din învățământul românesc.
• Daniel Funeriu a introdus procedura electronică a înscrierii la grădiniță și la școală, ceea ce a condus la diminuarea șpăgii, dar eradicarea acesteia nu poate fi oprită, decât de către părinți, de aceea fostul ministru „încă mai așteaptă o revoluție a părinților în acest sens”.
• Considerând impostura academică, poate, cea mai mare plagă a învățământului românesc, Daniel Funeriu a realizat unica ierarhizare a universităților românești după 1990, propunând întâia radiografie a învățământului superior românesc.
• Daniel Funeriu are meritul de a fi susținut realizarea Laserului la Măgurele, cea mai mare realizare a cercetării românești, la nivel internațional, după 1990.
• A desfășurat o adevărată cruciadă împotriva plagiatelor dar plecarea sa de la conducerea Ministerului a însemnat și o diminuare a interesului oficial cu privire la acestea. Comisia Națională de Etică nu mai funcționează de câțiva ani dar, declarativ, se dorește înființarea ei, fără a avea încă o finalitate. Cu privire la mult discutatul plagiat al lui Victor Ponta, fostul ministru a precizat, în mai multe rânduri, că nu el a trimis articolul la prestigioasa revistă „Nature”, făcându-se cunoscut, în acest fel, plagiatul, dincolo de frontierele țării.
• Testele PISA arată limpede că se învăța mai mult în anul 2012 decât în anul 2019, ajungându-se în prezent la așa-numitul analfabetism funcțional. Raportul PISA plasează România pe unul dintre ultimele locuri ale clasamentului, alături de Emiratele Arabe, Bulgaria și Republica Moldova.
• Daniel Funeriu recomandă ca testele PISA să se dea și profesorilor, exprimându-și convingerea că „rezultatele vor fi surprinzătoare”. Ca întotdeauna, Daniel Funeriu propune și o soluție și anume: evaluarea tuturor profesorilor iar celor „sub nivel să li se livreze o formare adaptată timp de un an pentru a ajunge la nivel, iar dacă nu reușesc nici atunci… asta e. În loc de miliarde date ONG-urilor de apartament, mai bine am face un moment zero al reselecției profesorilor.”
• Daniel Funeriu a propus o măsură conceretă pentru diminuarea substanțială a abandonului școlar devenit alarmant, în prezent: dată fiind sărăcia părinților, finanțarea de către stat să se facă pe elev, cu câte 3500 de lei, în anumite condiții, ceea ce ar determina revenirea la școală a celor mai mulți copii care îngroașă rândurile analfabeților.
• Plecarea tinerilor – consideră Daniel Funeriu – este bună pentru ei, în plan individual, dar rea pentru țară și este determinată de faptul că aceștia „nu văd oportunități pentru viitor” iar „ambianța este toxică”, deoarece „în prezent, în educație se diluează totul; tot ce ține de etică, de formarea cadrelor didactice, de arhitectura sistemului”.
• Daniel Funeriu a impus standarde de calitate și pentru învățământul superior privat, astfel că, la venirea sa la Minister, erau 500.000 de studenți, iar la plecarea sa de la conducerea acestuia erau 70.000 de studenți.
• Are meritul și de a fi propus învățământul profesional și dual atât de important pentru economia românească prezentă și viitoare, dar după plecarea de la Minister a continuat să se vorbească despre acesta însă nu la modul concret, realizându-se mult prea puțin până în prezent.
• A introdus, în calitate de ministru, așa-numita Școală altfel, care funcționează și în prezent, considerând că „cine își imaginează că școala este unicul loc al învățării, greșește”.
• Referitor la problema meditațiilor devenită o adevărată industrie, Daniel Funeriu s-a arătat a fi împotriva „practicii incorecte de a genera nevoia de meditație”, prin faptul că „profesorul dă, uneori, la clasă o muncă mai grea”, spre a-i determina pe părinți să facă efortul financiar de pregătire în particular.

Daniel Funeriu pare aprig și dur, dar are o sensibilitate aparte, ce poate fi deslușită cu dificultate dincolo de aparențe. Iată, un singur exemplu edificator, fără comentarii.

Precum se știe, Daniel Funeriu a făcut clasa I la Școala din Săvârșin. La pensionarea fostei învățătoare, a venit anume de la București cu avionul la Timișoara și apoi cu mașina la Săvârșin, pentru ca la ora 12, să participe la acest eveniment „de suflet”. Ministrul de atunci nu a venit însoțit de presă și de televiziuni, spre a obține un capital de imagine. Ci a venit singur și niciodată nu a făcut cunoscut acest gest încărcat de profunde semnificații.

În prezent, Daniel Funeriu ocupă un important post diplomatic, din partea Germaniei în Republica Moldova. Dar ochii îi sunt, mereu, ațintiți spre România, luând atitudine împotriva unora dintre derapajele majore ale prezentului.

Dacă Uniunea Europeană i-a acordat cea mai mare finanțare pentru un proiect individual de cercetare științifică aplicând pentru Germania, pe care o și reprezintă, în prezent, în Republica Moldova, cu atât mai mult România are nevoie de Daniel Funeriu. Se știe că Ecaterina Andronescu a fost de patru ori ministru al învățământului după 1990. Președintele Iohanis ar putea avea meritul de a-i propune lui Daniel Funeriu revenirea la conducerea ministerului, demonstrând, în acest fel, că învățămnântul este, cu adevărat, o prioritate națională.

Domnule Președinte, pe când gândiți (sperăm, nu prea târziu!) propunerea de revenire „acasă” a lui Daniel Funeriu?

Lizica Mihuț