Găsirea , în aceste zile , a unui portmoneu, mi-a adus în memorie o întâmplare , ce a avut loc în urmă cu ani, când profesor fiind la Colegiul “Elena Ghiba Birta”, trecând prin fața Teatrului, am văzut căzând , din buzunarul unuia din cei doi domni dinaintea mea, un portmoneu gros , plin cu acte și bani . Cum cei doi domni mergeau foarte tare si nu era nimeni prin preajmă , la care să apelez spre a-i opri , am fugit după ei și i-am ajuns abia aproape de magazinul de textile de pe strada Eminescu .Atunci, dându-i portmoneul propietarului ,cetățean german, mi-a spus că sunt în el toți banii pentru o casă pe care urma să o cumpere la Sibiu . Ajungând la liceu, după câteva minute , doamna Rodica Gabor (o distinsă contabilă a școlii ),deja știa că am găsit un portmoneu plin cu bani ,deoarece aflase de la domnul ( angajat la Filarmonica arădeană),care îl însoțea pe cetățeanul german . A doua zi la ora 11 , cei doi mi-au spus că mă vor cauta spre a-mi multumi . Mă gândeam că, probabil , îmi vor aduce un buchet de flori dar NU AU MAI VENIT

.Am fost puțin surprinsă , mai ales că il cunoșteam si pe “omul” de la Filarmonică .Mâhnirea mea , atunci , a fost nu doar pentru că nu am primit un minim gest de mulțumire ci pentru că , știindu-se de returnarea portmoneului cu banii cetățeanului german( pentru cumpărarea unei case  în Sibiu) comentariile au fost ( îmi stăruie și acum în memorie) :” câți bani are Mihuț , dacă a fugit după neamț să-i dea banii de-o casă înapoi “ !!!

Il cunosc pe arădeanul de la Filarmonică dar îi scriu doar inițialele  – G.Gh-deoarece este cunoscut în Arad ca om respectabil .Decepția mea este imensă ! Il sun ,astăzi, la telefon pe G.Gh. și îi amintesc întâmplarea cu portmoneul dar,probabil, crezând că îi cer acum , după atâția ani , o eventuală “ mulțumire”sau , probabil, s-a jenat că nu a mai venit împreună cu cetățeanul neamț la întàlnirea planificată , de comun acord, mi-spus, cu evidentă jenă “ …nu-mi amintesc…” . Atitudinea de astăzi îmi confirmă caracterul probat în urmă cu ani …

Și totuși, nu sunt supărată , nici acum, nici atunci, pentru că DUMNEZEU m-a răsplătit mult pentru gestul meu , mai mult chiar decât meritam/ merit .

Lizica  Mihuţ