În această seară, pe scena Teatrului clasic „Ioan Slavici”, UN SPECTACOL CE TREBUIE VĂZUT: TATĂL, de Florian Zeller, din cel puțin câteva considerente, pe care le așez, într-o ordine, prin excelență, subiectivă:

• Întâlnirea cu un mare actor, OVIDIU GHINIȚĂ, într-un rol, (Andre), foarte bine construit de tânărul dramaturg francez și întruchipat, TULBURĂTOR, în VARII NUANȚE, de la luciditate amară la demența senilă, de la rememorarea copleșitoare a unor personaje și situații, din „cercul strâmt” al familiei până la introspecția, cu valoare de simbol, în „lumea” dinlăuntru a tatălui bolnav de Alzheimer. BRAVO, OVIDIU GHINIȚĂ!!! Bine-meriți acest rol complex, pe măsura talentului tău inconfundabil! FOARTE BUNI și ceilalți doi actori, ROXANA SABĂU NICA (Anne) și ANDREI ELEK (Pierre), în roluri mai puțin generoase, dar interpretate cu emoție autentică și cu o admirabilă dăruire. Să le urăm succes IULIEI DINU și OANEI SECARĂ, tinere actrițe, venite recent in colectivul Teatrului arădean.
• Şansa de a urmări un tânăr DRAMATURG (francez), laureat cu zece premii (inclusiv trei premii Molière și un premiu Tony) și jucat pe marele scene ale lumii.
• Bucuria de a aplauda un tânăr REGIZOR, RADU IACOBAN, care, sunt sigură, are anvergură artistică, probabil, venită pe linie genetică!
• Aprecieri pentru expresiva scenografie semnată de TUDOR PRODAN și pentru light designul elaborat de LUCIAN MOGA.

Sunt doar câteva considerente „la cald”, suficiente, cred, spre a vă adresa INVITAȚIA de a vedea acest spectacol!

FELICITĂRI, Teatrul clasic „Ioan Slavici”!!!

Lizica Mihuţ