ARADON, 17 aprilie 2024

O altfel de discuția cu prof.univ.dr. Lizica Mihuț despre ce nu s-a spus încă, o mărturisire autentică, o introspecție despre realizări, reproșuri și viitor.

Jurnal Arădean: Vă invit la o discuție, care să releve, dacă este posibil, lucruri / fapte mai puțin cunoscute din biografia dumneavoastră. Există un cuvânt care să se regăsească în toate etapele existenței dvs.?

Lizica Mihuț: Da. Există un asemenea cuvânt și anume MUNCĂ! Am muncit necontenit încă din copilărie, din anii de școală. Am avut o copilărie frumoasă, chiar dacă dificilă, tatăl meu murind când aveam doar 8 ani, dar am avut șansa să am un frate cu 9 ani mai mare decât mine, care mi-a fost ca un părinte. Îi datorez și profesoratul de limba română. Am dorit să urmez medicina, dar fratele meu ducându-mi dosarul la Timișoara, m-a înscris la Facultatea de Filologie. Bacalaureatul avea opt probe orale, ceea permitea unui absolvent să se înscrie la orice facultate.

JA: Se cunoaște cariera dumneavoastră de filolog și afinitatea specială pentru gramatică. V-a ajutat gramatica în cariera de rector?

L.M.: Fără îndoială, da. Considerată de Mihai Eminescu „gimnastica minții”, gramatica îți ordonează demersurile potrivit unor criterii, ce țin mai mult de logică decât de „efuziuni sentimentale”.

JA.: Referindu-ne în continuare la activitatea de rector, ați putea să ne faceți o sinteză în cifre?

L.M.: La alegerea mea ca rector, fiind atunci patru candidați, erau 2.154 de studenți, iar baza materială era precară. Universitatea „Aurel Vlaicu” avea înscris în CF doar imobilul de pe Calea Aurel Vlaicu, toate celelalte spații, inclusiv cele 2 cămine studențești, aveau contractele de închiriere expirate sau nu aveau proprietar. Aflându-mă la conducere, UAV a ajuns la peste 15.000 de studenți, iar patrimoniul instituției a ajuns la 48.000 de metri pătrați. Acesta s-a diminuat, în ultimii ani, prin vânzarea Fabricii de ceasuri și prin renunțarea la Aula Magna „Iuliu Maniu” (680 de metri pătrați). În prezent, nu se cunoaște cu exactitate numărul de studenți ai UAV, pe site-ul UAV, apărând cifra din anul 2012! Precizez că UAV avea numai specializări de licență (14) și numai 3 facultăți. Am înființat încă 6 facultăți, ajungând la 9, precum și programe de master și școală doctorală. Eu însămi am coordonat 16 teze de doctorat (18 doctoranzi au fost exmatriculați), toate confirmate de CNADTCU.

J.A.: Ce vă reproșați din activitatea de rector ?

L.M.: În primul rând, propunerea nefericită a Ramonei Lile ca rector. Logica mea a funcționat pe o imagine greșită, iar decepțiile sunt enorme. Știind că Ramona Lile a trecut împreună cu părinții ei, printr-o mare dramă, fiindu-le incendiată de către persoane necunoscute afacerea prosperă de la Buteni, mă gândeam, că, fără să aibă neapărat calitățile necesare, va ști să prețuiască și să lupte împreună cu întregul colectiv, pentru prezentul și viitorul instituției.

J.A.: Și care a fost cea mai mare decepție, în afara plagiatelor ?

L.M.: Într-un fel nu m-am înșelat, Ramona Lile a știut să lupte, dar nu pentru instituție, ci pentru sine însăși. Ambiția ei a fost de a deveni OM DE ȘTIINȚĂ, semnând, împreună cu unii colegi, cărți și studii în peste 30 de domenii ale științei, foarte diferite, ceea ce e un non-sens. Nu este cazul să le enumăr, fiind comentate deja, pe larg, în media. Când a semnat singură, lucrările s-au dovedit plagiate. A dorit să se abiliteze pentru a conduce doctorate în Inginerie industrială la Universitatea tehnică din Cluj Napoca, precum și în Comunicare / Jurnalism la Universitatea din Montpellier, dar a fost respinsă de către ambele universități. Și a dorit să tragă toate foloasele, inclusiv financiare, pentru buzunarul propriu.

JA. Dar ca rector sau manager, ce îi reproșați ?

L.M.: Nemulțumirea mea profundă este că Ramona Lile, în calitate de rector, a cheltuit în mod abuziv cele peste 5 milioane de euro adunați de mine, ca fond de rezervă. Banii aceștia împreună cu imobilele aflate în patrimoniul UAV confereau instituției o reală stabilitate financiară. Se pare că acești bani și alții, alocați de Ministerul Educației, s-au epuizat, ceea ce este foarte grav. De exemplu, o deplasare în Africa, în perioada de autosuspendare ca rector, a însemnat cheltuirea a 60.000 de euro, ceea ce este inadmisibil. Nu știm nimic despre sumele cheltuite de Ramona Lile în numeroasele sale deplasări exotice sau în cele frecvente la Chișinău. Sunt sigură că actualul rector, precum toți managerii, își va începe mandatul cu un audit serios.

Prezenta situație financiară a UAV trebuie adusă la cunoștința întregului personal didactic și administrativ, precum și a opiniei publice. Altminteri, actuala conducere va deconta toate greșelile, abuzurile, cheltuielile „fără cap” făcute de Lile.

J.A.: UAV are un nou rector. Ce îi doriți la început de drum ?

L.M.: Felicitându-l pe Teodor Cilan, noul rector al UAV, îi doresc înțelepciunea și tăria de a rezista tuturor propunerilor neinspirate, bârfelor, „fitilelor” dinăuntrul și din afara instituției, afirmând propriile decizii, asumate cu transparență, corectitudine și responsabilitate. Știindu-l om de echipă, sunt sigură că Teodor Cilan, cu sprijinul întregii comunități academice, va materializa, prin profundă dedicare și strădanie, o strategie pentru prezentul și viitorul învățământului superior de stat în Arad. Stă în strategia sa și a noii echipe redresarea imaginii universității, imagine atât de afectată de mandatele anterioare. Succes tuturor!

ARQ/criticarad.ro • 15 aprilie 2024 • 

Jucat pe scena Teatrului de marionete, având premiera pe 11 decembrie 2022,  spectacolul a fost recent mutat pe scena mare a instituției arădene, din pricini mărturisite de BOGDAN COSTEA, directorul acesteia, și anume, succesul repurtat, dar, mai ales, ca urmare a participării, în anul trecut, la festivaluri de teatru, desfășurate pe scene mari, intenția fiind „de a obișnui trupa de actori mânuitori cu asemenea reprezentații”.

Scenariul și regia spectacolului sunt semnate de CRISTIAN BAN, inspirat privind elaborarea acestei istorii, care îi aduce ÎMPREUNĂ pe copii și părinții lor, sub semnul muzicii excepționale, care a sfidat cu ostentație „privirile severe ale timpului”.

Apreciez scenariul inventiv al lui CRISTIAN BAN, care înfățișează 7 extratereștri, care aflându-se într-o farfurie zburătoare, ajung din varii motive, pe Terra și descoperă pe rând, sub o pătură, într-un radio vechi sau într-o cutie magică, INSTRUMENTE MUZICALE (pian, vioară, trompetă, mandolină, chitară, țambal), devenite pretexte pentru rememorarea marilor muzicieni, care le-a conferit celebritate. Astfel, publicul îl aplaudă pe MOZART (anul 1791, an, ce marchează începutul istoriei în discuție) cu pianul său, descoperind frumusețea muzicii clasice, pentru ca apoi, alături de LOUIS AMSTRONG și trompeta sa, dar și de ELVIS PRESLEY, coborât din înaltul scenei, să fredoneze melodii niciodată uitate. Un moment special este reprezentat de MARIA TĂNASE și ANSAMBLUL FOLCLORIC „CIULEANDRA” din ARAD (!), care interpretează două cunoscute cântece: „Cine iubește și lasă”,  „Aseară ți-am luat cercei”, iar marionetele-dansatoare, în costume naționale, „se prind” într-o nostimă horă.                              

Rememorez cu reală plăcere secvențe de faimoase melodii, live în întregul spectacol, interpretate la orgă electronică, chitară, tobă,  de PAUL TONCA, un excelent muzician, absolvent al două instituții de învățământ superior din Cluj Napoca, atât  al Academiei de muzică „Gheorghe Dima”, cât și al Facultății de Teatru și Film, precum și de actorii mânuitori ADINA DOBA, LENUȚA  DOROBANȚU, IZABELA COTESCU, LĂCRIMIOARA SZLANKO, SORIN DOROBANȚU, MIRCEA MOȘ, CRISTIAN BORDAȘ, care au cântat și au dansat cu frenezie, alături de marionetele lor.

Desigur, am recunoscut cu bucurie hiturile lui BEATLES și ale lui AMY WINEHOUSE, dar opțiunea mea, evident, încărcată de nostalgie, a fost pentru regina rockului, JANIS JOPLIN, cu vocea sa „devastator de originală”, de fapt, superstarul generației Flower power și pentru DAVID BOWIE, artist eclectic (art rock, glam rock, pop electronic), unul din cei mai formidabili muzicieni ai secolului al XX-lea.

ACTORII Teatrului de Marionete au demonstrat nu numai profesionalism în mânuirea marionetelor, ce prin talentul lui CLAUDIU IONESCU (design și creație marionete), semănau cu protagoniștii spectacolului, ci și remarcabile calități artistice, interpretând, cu iubire și deplină dăruire, muzicieni de excepție.              

Periplul muzical însoțit de coregrafia antrenantă, elaborată de MAURA COSMA s-a desfășurat în cadrul scenografic sugestiv dar lipsit de strălucire, gândit inițial pentru Teatrul de marionete, de către IRINA CHIRILĂ (semnează și costumele, adecvate scenariului), probabil, dificil a fi „îmbogățit” pe scena mare a Teatrului.

În concluzie, un spectacol electrizant, pe alocuri, încântător, aplaudat deopotrivă de cei mari și de cei mici, cu multă muzică de calitate, un spectacol care „a pierdut” însă, din punctul nostru de vedere, prin prezența excesivă a limbajului abracadabrant al extratereștrilor, un limbaj simpatic inițial, dar agasant prin continuă și prea multă utilizare.

Aprecieri pentru afișul spectacolului realizat de talentata fetiță de 9 ani, MEDEEA POPA, căreia îi prevăd un viitor special, în plan artistic, dorindu-i totodată, SUCCES!  

Lizica Mihuț

IARINA a obținut PUNCTAJUL MAXIM la faza națională a OLIMPIADEI DE LIMBA ROMÂNĂ MINORITĂȚI: 100 de puncte la SCRIS, 100 de puncte la ORAL.

FELICITĂRI, draga mea nepoată, INTELIGENTĂ și AMBIȚIOASĂ!

https://fb.watch/rlVVwZU77D/

ARQ, aradon.ro, newsar.ro, adevărul.ro, jurnalularădean.ro, TV ARAD • 08 Apr 2024 • 

Asociația SUSȚINEM EXCELENȚA a organizat astăzi, la Colegiul Național „Preparandia – Dimitrie Țichindeal” o primă activitate din șirul activităților care urmează să aibă loc pentru promovarea excelenței la nivelul municipiului și județului Arad.  Astfel, la prestigioasa instituție de învățământ arădean a  avut loc astfel prelegerea „Aspirații și derapaje în educația contemporană”, susținută de prof. univ. dr. Anton Ilica.

„Este un eveniment pentru asociația nostră, SUSȚINEM EXCELENȚA și pentru Colegiul Național «Preparandia – Dimitrie Țichindeal», una dintre cele mai prestigioase școli din Arad, dar și din România. Prezența noastră aici ne onorează. Este vorba despre continuarea dialogurilor pe care le facem despre execelență, dialoguri în cele șase domenii pe care le abordăm: Învățământ și Cercetare, Cultură, Sănătate, Antreprenoriat, Justițe și Jurnalism. Dorim să mulțumim domnului director Sorin Haiduc, unul dintre cei mai buni directori de școală, cu rezultate renarcabile pe care le cunoaștem cu toții și le mulțumim și elevilor și profesorilor prezenți în sală”, a declarat prof. univ. dr. Lizica Mihuț, președintele Asociației SUSȚINEM EXCELENȚA.

„Astăzi avem un eveniment foarte important pentru că Asociația SUSȚINEM EXCELENȚA ne-a făcut o vizită în școală. Ca dovadă că își dorește să susțină excelența este prezentă alături de elevii noștri, din clasele a XI-a și a XII-a și cu siguranță că va fi o întâlnire memorabilă pentru copii”, a ținut să spună prof. Sorin Haiduc, directorul Colegiului Național „Preparandia – Dimitrie Țichindeal”, înainte de începerea prelegerii.

Discuție deschisă despre problemele din Educație

Prof. univ. dr.  Anton Ilica este director al Departamentului de EDUCAȚIE din cadrul Asociației SUSȚINEM EXCELENȚA, a fost director (între 1990 și 1998), profesor și elev al Liceului Pedagogic, fost decan al Facultății de Științe ale Educației la UAV, autor de cărți cu conținut pedagogic, metodic și de opinii școlare privind starea educației, publicist de opinie, acesta sugerând soluții pentru ieșirea din „derapajele” semnalate și vizibile în societatea educațională românească. Potrivit profesorului Anton Ilica, greșelile în procedurile de formare a unor cetățeni onești, morali și educați se regăsesc: în familii; în școală; în societate; în politici educaționale; în formarea incorectă a cadrelor didactice; în absența coerenței opiniei publice; în media vizuală și presa scrisă; în popularizare faptelor antisociale; ignorarea realizărilor „excellentia”, adică pozitive; în incoerența ideii de educație, în absența colaborării educaționale dintre școală, familie, biserică, instituții publice, existența unor nuclee noneducaționale (unele televiziuni, indivizi influențabili, spectatori sportivi, găști de cartier, nuclee de prietenii ciudate etc.).

Prof. univ. dr. Anton Ilica le-a spus celor prezenți că tema de astăzi a fost prezentată pe larg în volumul „Derapaje în educația românească”, care i-a apărut la Editura Ideea Europeană București.

„Între timp ai mai apărut două cărți, una despre deșcolarizarea României, a lui Mircea Platon și doua, «Anatomia unei imposturi: O școală incapabilă să învețe», semnată de Mihai Maci, care și el a fost elev al acestui liceu […] Iată trei opinii în volume, în tomuri apreciabile, cu peste 400 de pagini, iar dacă frecventăm presa de natură pedagogică, avem vreo două reviste în toată țara plus poate fiecare județ are câte o publicație, cam toate se referă la problema educației […]  Acceptați că nu întotdeauna învățarea înseamnă și educație și nu întotdeauna educația presupune neapărat și învățare, dar se pot condiționa”, a spus prof. univ. Anton Ilica.

După o scurtă prezentare teoretică a problematicii (explicarea conceptelor și operaționalizarea acestora), au urmat întrebări ale celor prezenți, întrebări la care au răspuns atât prof. univ. dr. Anton Ilica, prof. univ. dr. Lizica Mihuț, președintele Asociației SUSȚINEM EXCELENȚA, cât și prof. Sorin Haiduc, directorul Colegiului Național „Preparandia-Dimitrie Țichindeal”, cei prezenți abordând probleme cu care se confruntă învățământul românesc contemporan.

Galerie foto:

ARQ/criticarad.ro • 08 aprilie 2024 • 

În prezent, INSPECTOR ȘCOLAR GENERAL, din anul 2019, ce urmează unei alte perioade, în aceeași funcție: martie 2005-decembrie 2008, LIDER DE SINDICAT (2 mandate), VICEPREȘEDINTE AL FEDERAȚIEI SINDICALE (FSLÎ), DEPUTAT în PARLAMENTUL ROMÂNIEI (2008-2012), cu 42 de inițiative legislative, dintre care, jumătate votate, MARIUS GÖNDÖR a subliniat, întotdeauna, cu îndreptățită satisfacție, calitatea de PROFESOR DE MATEMATICĂ, care primează înaintea oricăror alte demnități, pe care le-a îndeplinit, de-a lungul anilor, desigur, cu CREDINȚĂ și DEDICARE.

MARIUS GÖNDÖR și-a propus încă din clasa I să devină profesor de matematică și, elev fiind la Liceul „Moise Nicoară”, avându-l ca profesor și mentor, pe strălucitul profesor de matematică SIMA ONCEANU, pe care îl rememorează cu profundă admirație, a optat pentru FACULTATEA DE MATEMATICĂ din cadrul UNIVERSITĂȚII DE VEST DIN TIMIȘOARA, unde, după absolvire, și-a susținut toate gradele didactice (definitivat, gradul II, gradul I). A urmat „ucenicia” în mediul rural, la școlile din Secusigiu (1991-1995), Sântana (1996-1997) și apoi la Arad (Grup școlar de alimentație publică (1997-1999) și Liceul Teoretic „Vasile Goldiș” (din anul 1999).

Ca profesor, dar și ca lider de sindicat, ca deputat și inspector școlar general, MARIUS GÖNDÖR a subliniat, în repetate rânduri, că MUNCA ÎN ECHIPĂ, COMPETENȚA ÎN COMUNICAREA EFICIENTĂ ȘI PERMANENTĂ CU TOȚI ACTORII DIN EDUCAȚIE, precum și ABILITĂȚILE privind NEGOCIEREA constituie „o garanție a reușitei unui demers”. Este o PROFESIUNE DE CREDINȚĂ, pe care și-a asumat-o, întotdeauna, cu RESPONSABILITATE, în prezent, coordonând în județul Arad, activitatea celor 439 de școli, a peste 61.000 de elevi și  a peste 6.000 de persoane, care lucrează în învățământ. Cu toate că răspunderea este enormă și „o simte în fiecare zi”, iar volumul de muncă este greu de imaginat, MARIUS GÖNDÖR nu s-a plâns nicicând, ci dimpotrivă, ne-a mărturisit că lucrează cu plăcere și „SIMTE O BUCURIE, O MULȚUMIRE DEOSEBITĂ, SĂ AJUTE OAMENII”. Berbec fiind, ca zodie, se consideră AMBIȚIOS, DREPT, MODEST, CINSTIT, uneori făcând erori, „aruncându-se în față, fără prea multă cugetare sau arătându-se a fi orgolios, dar niciodată răzbunător. MARIUS GÖNDÖR  subliniază în discuția noastră că este un „OM SOCIAL”, că îi place să glumească, că are umor, dar fizicul său transmite, la prima vedere o SERIOZITATE EXCESIVĂ și o RIGUROZITATE EXAGERATĂ, părând a fi dur și chiar rău, ceea ce a detestat întotdeauna.

În urmă cu câțiva ani, aflându-mă la o întrunire oficială în sala de Consiliu local, la Pecica, în cadrul căreia oficialitățile locale sau invitate au rostit alocuțiuni, am fost surprinsă să descopăr că deputatul de atunci, MARIUS GÖNDÖR releva certe calități de ORATOR. Îl întreb acum, după un deceniu, cum explică profesorul de matematică aceste abilități de  retorică și MARIUS GÖNDÖR relevă preocuparea de a nota câteva idei, înainte de un discurs, care rămân sau se modifică la fața locului, prin cizelare și autocontrol, dar se referă și la DRAGOSTEA SA PROFUNDĂ PENTRU TEATRU. Își amintește cu nostalgie că în clasa a VII-a „activa” la Casa Pionierilor, în cadrul Cercului de teatru, avându-l ca profesor pe regretatul actor, George Didilescu, la liceu era „membru de bază” în așa numita „Brigadă artistică de agitație”, iar la facultate a făcut parte din echipa de teatru a Universității, obținând împreună cu aceasta locul I pe țară la Festivalul Artei și Creației Studențești, cu piesa „Coroană pentru Doja” de Aurel Gheorghe Ardeleanu.              Numit prin Ordinul de ministru din 20 noiembrie 2023, MARIUS GÖNDÖR este în prezent, președinte al Consiliului Național de Finanțare a Învățământului Preuniversitar, organ consultativ la nivel național, care propune Ministerului Educației costul standard pentru finanțarea/elev, o responsabilitate, ce constituie, fără îndoială, o recunoaștere a calităților sale profesionale.        

Discuția cu MARIUS GÖNDÖR poate continua prin abordarea și a altor teme de interes, dar articolul având un anumit format, ne determină să ne oprim aici, nu înainte de a exprima tradiționala urare de SUCCES, în continuare.

Lizica Mihuț 

 revista22.ro, 05.04.2024

După mai mult de șase ani de când Revista 22 i-a dezvăluit plagiatul în 12 lucrări, Ramona Lile, fost rector la Universitatea „Aurel Vlaicu” Arad, a pierdut procesul la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ea s-a judecat cu Comisia Națională de Etică (CNECSDTI), cu Ministerul Cercetării și Ministerul Educației după ce a fost sancționată în 2021 pentru 6 plagiate cu degradarea academică și cu interdicția de a participa la comisii și la concursuri pentru funcții. În proces, Lile a atras și universitatea, pe care a pus-o la cheltuială pentru plagiatele sale. Prima instanță, Curtea de Apel Timișoara, motivase consistent respingerea acțiunii fostei rectorițe.

Ca o consecință a sancțiunilor CNECSDTI, Ramona Lile nu a mai putut candida pentru funcția de rector, după ce Ministerul Educației i-a respins confirmarea la o rundă ilegală de alegeri care încălca sancțiunile. Colectivul nu a ales-o nici în noul Senat, nici în Consiliul facultății.

Înalta Curte a decis încă din prima ședință respingerea ca recursurilor depuse de Ramona Lile împotriva sentinței civile 533/2022 de la Curtea de Apel. „Respinge recursurile formulate de reclamanții Lile Ramona și Universitatea „Aurel Vlaicu”…ca nefondate”, arată minuta de pe site-ul ICCJ.

Hotărârea instanței este definitivă.

ARQ • 01 Apr 2024 •

Întâlnirile, precum cele cu ȘTEFAN, sunt rare, cu toate că sunt și alte vârfuri, desigur, nu multe, în domeniul lor de excelență. Dar întâlnirea cu ȘTEFAN ȘIMONCA-OPRIȚA constituie, pentru mine, prilejul de a descoperi un TÂNĂR EXCEPȚIONAL, cu un DESTIN EXCEPȚIONAL, asumat, cu o ADMIRABILĂ DETERMINARE și MODESTIE.    

ȘTEFAN îmi vorbește cu încântare despre FRUMUSEȚEA NATURALĂ A COPILĂRIEI SALE, MUZICA constituind o „normalitate, pentru sufletul său, în cel mai bun sens al cuvântului”. Ascultă muzică „de când se trezește până când se culcă, fie ca fundal, fie ca prim plan”, ba chiar și înainte de a se naște, o asculta prin „căști așezate de tatăl său, pe burta mamei”, detaliu elocvent rostit cu EMOȚIE și INFINITĂ IUBIRE pentru părinții săi, pe care îi consideră „o binecuvântare în lumea de azi”. Să reținem sublinierea lui ȘTEFAN referitoare la FAMILIA sa, la PĂRINȚII  săi, care „s-au sacrificat din toate punctele de vedere, dar fără ostentație”, considerând sacrificiul o normalitate: MAMA, o distinsă profesoară, pentru care catedra înseamnă deopotrivă vocație și dăruire, TATA, un important preot și cadru didactic, un om „cu principii de neclintit”;  SORA sa, pentru care ȘTEFAN manifestă o iubire „extraordinară, dincolo de cuvinte” este elevă în clasa a XII-a la Seminarul Teologic și face dansuri populare la modul profesionist, la ansamblul „Banatul”. BUNICII săi, atât dinspre mamă, cât și dinspre tată, sunt considerați a fi excepționali, unul, preot de excepție, celălalt, muzician și cadru didactic cu har special.

Nu întâmplător am făcut referiri la familie, deoarece ȘTEFAN mi-a mărturisit profunda sa prețuire, considerând-o esențială în existența și devenirea sa, ca muzician, de la primul concert, susținut pe scena Filarmonicii arădene, când avea 8 ani, concert pe care îl rememorează cu o anume delicatețe, relatând că s-a simțit pe scenă „ca acasă”, fără să înțeleagă „dimensiunea momentului”, dar având „o bucurie, care venea din firescul ființei”.

Au urmat CONCERTE, CONCURSURI, RECITALURI, NUMEROASE PREZENȚE SCENICE, IMPORTANTE PREMII, în țară și în străinătate și, în același timp, STUDII SUPERIOARE, licență și, în prezent, master, în Germania, la Saarbrucken, având ca mentor pe cunoscutul muzician și profesor, DAVID GRIMAL, devenit pentru ȘTEFAN, un model esențial  pe „drumul” dificil al performanței , un „drum”, în care MUZICA i-a fost continuu RESPONSABILITATE sau, uneori, REFUGIU, dar întotdeauna, la modul fundamental.

Frumoasa copilărie a lui ȘTEFAN „s-a subțiat” treptat, păstrându-i însă, în suflet, aura inefabilă, precum și familia „veșnic iubitoare”, dar muzica s-a augmentat, ca asumare a unui destin, ce învederează, în mod sigur, sacrificii. Pe parcursul anilor de maturizare, ȘTEFAN a trebuit să renunțe la situații dragi, la oameni apropiați, să accepte să stea departe de familie și de țară, deoarece performanța, dincolo de talentul în sine, presupune o MUNCĂ adesea ISTOVITOARE și chiar „renunțarea la tine însuți”. ȘTEFAN consideră că Iubirea față de muzică înseamnă o DEDICARE ASUMATĂ, o ALTFEL DE NORMALITATE decât a celorlalți, copii sau maturi, de aceea este convins că „VA FACE ÎNTOTDEAUNA, MUZICĂ”, simțindu-se „capabil”, precum însuși relevă, să cânte la vioară, să scrie piese pentru pian, pentru vioară sau pentru violoncel, să dirijeze, iar în momentele de respiro, lectura, natura și familia îi vor fi „mereu aproape”.                              

ȘTEFAN se dorește a fi, în viitor, un MUZICIAN CU VIZIBILITATE, în EUROPA și în LUME: INTERPRET, DIRIJOR, COMPOZITOR, PEDAGOG. Să-i urăm acum și întotdeauna, SUCCES.

Lizica Mihuț

BINEMERITATE FELICITĂRI, CALIȚA NANTU și ȘTEFAN DOGARU, actori ai TEATRULUI CLASIC „IOAN SLAVICI”

Recenta premieră a Teatrului arădean, PLAPUMA. PERFORMANCE FOLCLORIC constituie nu numai o admirabilă inițiativă a doi tineri actori, CALIȚA NANTU ȘI ȘTEFAN DOGARU, ci și o salutară elaborare a textului, probând remarcabile calități artistice ale celor doi actori, exprimate deopotrivă, prin cuvânt și prin cântec. Spectacolul desfășurat în sala Studio, trebuie văzut / aplaudat, deoarece este realizat cu iubire și delicatețe, cu inteligență și subtilitate, cu dăruire și profesionalism. Plapuma, care dă și numele piesei este o parabolă a moștenirii lăsate de la o generație la alta (de la „strănepoți, la nepoți”), o moștenire a folclorului autentic și a graiului drag nouă, specific satului, care aduce cu sine, frumusețea „lumii arhaice” a poeziei populare, considerată de Vasile Alecsandri, „o comoară națională, demnă de a fi scoasă la lumină, ca titlu de glorie pentru nația română”. Dar performance înseamnă show, spectacol dar și un curent artistic apărut în anii ‘60 a secolului trecut, care constă în „transpunerea în spațiu și mișcare a unei imagini vizuale… create cu elemente din arta spectacolului. „Este tocmai ceea ce realizează spectacolul în discuție, apelând la Spotify, o aplicație pentru muzică, care prin playlist ne aduce acasă, muzica de toate genurile, inclusiv, folclorul și mai mult decât atât, prin looper, permite realizarea unor acompaniamente, în spectacol, rugăciuni, bocete, onomatopee, sunete, desigur, cu valoare de simbol.

Apreciem că autorii au rememorat prin cânt și prin proiecții video, marile momente ale existenței umane: NAȘTEREA, CĂSĂTORIA/ NUNTA, MOARTEA, însoțite de tradiții și datini, “materializate” în CÂNTECE de DOR și de DRAGOSTE, de JALE ȘI DESCÂNTECE, DE BOCETE ȘI DOINE, expresii vii și niciodată uitate, ale frumuseții interioare a românului, a omului, în general, pe care generația Z, căreia îi aparțin cei doi protagoniști ai spectacolului, le aduc în contemporaneitate, cu TALENT și AUTENTICITATE. FELICITĂRI!